Murighiol | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate (Halmyris) | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2004
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 160920.02 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Murighiol
Localitate:
Murighiol
Punct:
Cetate (Halmyris)
Localizare:
| 160920.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Scurtu | Florin | responsabil | SC GEI PROSECO SRL, Bucureşti |
Raport:
Cercetări geofizice
Florin Scurtu (GEI-PROSECO Bucureşti)
Cercetarea geofizică (magnetometrică) a fost realizată pe două zone distincte:
- în exteriorul cetăţii, imediat la SV de ea, pe amplasamentul posibil al aşezării romane târzii;
- în interiorul cetăţii, în apropierea colţului sud-estic al acesteia.
Măsurătorile de câmp geomagnetic în sectorul sudic, la S de şoseaua Murighiol – Dunavăţu de Sus, au început prin măsurători foarte detaliate de-a lungul unor profile orientate aproximativ N–S, cu echidistanţa de 20 m între ele şi o lungime de 160 m fiecare (cu câteva excepţii), limita nordică a acestora ajungând până la cca. 10 m de şoseaua menţionată. Motivul pentru care am efectuat mai întâi profile de recunoaştere este acela că neexistând săpături arheologice în această zonă sudică, nu se ştie nimic despre detaliile presupusei aşezări romane târzii, localizarea ei făcându-se numai după prezenţa la suprafaţa solului a unor fragmente ceramice atribuibile acestei perioade istorice.
Harta magnetometrică nu prezintă multe detalii pe direcţia V–E, dată fiind distanţa mare (20 m) dintre profile şi deci imposibilitatea unei interpolări eficiente. Se observă totuşi o anumită zonare, precum şi prezenţa mai multor tendinţe anomale în zona nord-vestică. Se observă, de asemenea, o zonă cu valori ale câmpului geomagnetic mai mari decât în restul zonei cercetate, în partea de SV.
Pasul următor în cercetarea zonei sudice a constat în măsurători mult mai detaliate (echidistanţa între profile 2 m) în perimetrul selectat din harta rezultatelor pe profilele de recunoaştere.
Caracteristica hărţii magnetometrice astfel obţinute o constituie faptul că în general nu apar anomalii de formă alungită, imaginea fiind dominată de câteva anomalii de maxim disparate, de formă izometrică, care, deşi au o oarecare tendinţă de aliniere, nu par a fi părţi ale unei construcţii organizate. În interpretarea noastră, date fiind forma şi dimensiunilor acestor anomalii, ele corespund probabil unor cuptoare, dacă nu cumva chiar unor tumuli de dimensiuni foarte mici (diametrul de 4-5 m). Mai multă certitudine asupra unei eventuale organizări a subsolului zonei am putea avea dacă am reface măsurătorile, cel puţin pe o parte a acestui perimetru, într-o reţea de mare detaliu, mult mai deasă (şi deci necesitând un timp de lucru mult mai mare pe unitatea de suprafaţă). Un pas înainte în interpretarea hărţii noastre s-ar face şi în urma verificării prin săpătură a unor anomalii caracteristice din zona cercetată.
În harta magnetometrică realizată pe zona din interiorul cetăţii (situată în apropierea turnului de SE al acesteia şi fiind orientată aproximativ paralel cu zidul de incintă estic) aspectul câmpului geomagnetic este foarte complex, harta prezentând o serie de anomalii de maxim mai ales în treimea sa nordică şi în extremitatea sudică, în timp ce partea centrală şi sudică sunt dominate de valori de minim. Anomaliile sunt mai ales de formă izometrică, dar există şi câteva tendinţe liniare, cea mai evidentă fiind o anomalie de maxim orientată N-S din extremitatea estică a hărţii.
Pentru o mai bună descifrare şi interpretare a acestei hărţi, valorile câmpului geomagnetic au fost filtrate matematic cu ajutorul unor filtre trece-jos (care favorizează anomaliile de formă mai izometrică şi mai extinsă), respectiv trece-sus (care favorizează anomaliile de formă mai alungită).
Pe harta rezultată din filtrarea trece-jos se regăseşte caracteristica vizibilă şi în harta integrală – anomaliile de maxim din zona nordică şi extrem-sudică a hărţii, dar se constată şi existenţa a două zone anomale largi dar orientate V–E. Tot pe această hartă se constată existenţa unei zone anomale de minim în zona central-sudică.
După cum am arătat mai sus, filtrarea matematică trece-sus favorizează anomaliile de formă alungită, corespunzând unor surse de formă alungită (în cazul nostru ziduri antice îngropate). Cele două hărţi obţinute prin două variante ale acestei filtrări, evidenţiază amprentele unor construcţii din calcar, respectiv cărămidă.
În ceea ce priveşte construcţiile din calcar, se constată prezenţa unor astfel de construcţii orientate practic N–S şi E–V în jumătatea sudică a hărţii, în timp ce în jumătatea sa nordică tendinţele sunt NE-SV şi NV-SE.
În privinţa construcţiilor din cărămidă, harta indică doar slabe tendinţe de forme rectangulare în partea sa central-vestică, dar şi prezenţa unor anomalii de formă mai masivă, corespunzând posibil unor pavimente din cărămidă.
Cercetările au fost efectuate cu fonduri de la MEC (Programul CERES).