Murighiol | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate (Halmyris) | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2001
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 160920.02 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Murighiol
Localitate:
Murighiol
Punct:
Cetate (Halmyris)
Sector:
Edificiul din zona de NV
Toponim:
Halmyris
Localizare:
| 160920.02 |
Lista Ilustrațiilor - 11
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Topoleanu | Florin George | responsabil sector | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
Raport:
După o întrerupere de trei ani, în campania anului 2001 (septembrie - octombrie), au fost reluate cercetările în perimetrul unui mare edificiu situat în sfertul de NV al cetăţii. În cele câteva sondaje din anii trecuţi se cunoşteau dimensiunile generale ale edificiului, 42 x 17,7 m, cu latura lungă orientată ENE - VSV, între edificiul central, praetorium, complet cercetat şi zidul de incintă de pe latura de V, în apropierea porţii.
Dimensiunile impresionante ale monumentului, grosimea zidului principal (1,10 m), unul dintre puţinele edificii intramurane legate cu mortar şi compartimentările interioare, au fost elemente care au permis o identificare preliminară a destinaţiei edificiului: cazarmă sau principia.
În 2001 au fost reluate cercetările în 15 casete, incomplet cercetate în campaniile anterioare din perimetrul marelui edificiu.
În caseta R 18, aflată pe latura scurtă de E a edificiului, la -0,5/0,55 m, m-am oprit pe un nivel marcat de mortar alb, acelaşi constatat în elevaţia marelui edificiu care, aici, are o intrare blocată. Blocarea intrării s-a făcut pe nivelul anterior N 11 aflat la -0,8 m. Nivelul următor, N 10, este relevat într-o semisecţiune practicată în jumătatea de N a R 18 la -1,1 m, cotă apropiată de media constatată în toate sectoarele de cercetare. După un strat masiv de dărâmătură, format din blochete din piatră dar şi material de construcţie ceramic, următorul nivel a apărut la -1,41/1,77 m, cotele diferite datorându-se atât nivelului actual de călcare, afectat de intervenţiile moderne, cât şi de panta accentuată a nivelului de la SE către NV datorat dărâmăturii. Până la excavarea întregului perimetru, acesta ar putea fi un N 9, datat în a doua jumătate a sec. V a. Chr., când intrarea în edificiu încă funcţiona.
Identificarea unui zid, lat de 0,65 m, legat cu pământ, în colţul de SE a R 18 a obligat pentru înţelegerea organizării urbanistice şi a stratigrafiei, la adâncirea în S. 18, aflată la E de intrare. Aici au fost găsite două ziduri, de o parte şi de alta a intrării, constituind elementele unei construcţii anexă a marelui edificiu. Primul nivel clar marcat de lespezi şi cărămizi a apărut -0,3/0,4 m făcând legătura cu strada constatată în partea de V a praetorium-lui. Este vorba de N 13, nivel datat cu siguranţă la începutul sec. VII p. Chr. când întreg ansamblul funcţiona. Următorul nivel de aici a fost găsit într-o semisecţiune practicată în jumătatea de N a casetei la -0,6 m, şi acesta marcat de un rest de pavaj format din dale de piatră şi cărămizi. Spre E intrarea în coridor este blocată de un zid care nu putea fi decât pragul de acces folosit de locuitorii lui N 12, datat în ultimii ani ai sec. VI - începutul sec. VII p. Chr.
Cunoscându-se orientarea laturii de N a edificiului m-am adâncit în casetele I, J 14 pentru cunoaşterea relaţiei cu zidul de incintă aflat la doar 4 m de colţul de NV. Dărâmătura masivă din zonă, provenind atât de la incintă cât şi de la edificiul în cercetare a determinat renunţarea la martorul dintre casetele I şi J, nerelevant pentru observaţiile stratigrafice în condiţiile în care primele coame de ziduri au apărut la -0,9 m. Între colţul edificiului şi incintă a fost constatată o imensă groapă de demantelare antică umplută cu dărâmătură masivă, care a afectat un zid legat cu pământ surprins pe profilul de S al J 14. Primul nivel clar apare la cca. -2 m, puternic ars la roşu, pe care au căzut materiale de construcţie ceramice. Într-o secţiune practicată de-a lungul profilului de N, al doilea nivel apare la cca. -2,5 m, pe care se păstrează un strat masiv de dărâmătură, format din blochete din chirpici şi ţiglă de acoperiş, puternic arse. La acest moment apar zidurile unei încăperi legată cu pământ cu uşă spre incintă. Ceramica recoltată este tipică sec. VI p. Chr., adâncimea mare a nivelului fiind explicată prin cota mult mai înaltă de aici datorată dărâmăturii provenind din incintă. Până la adâncimea de -2,9 m pământul excavat este ars la roşu, cu blochete de chirpici şi material de construcţie ceramic, dovadă a unei elevaţii cu chirpici a edificiului lipit de incintă.
În interiorul edificiului am continuat cercetările în J, K, L, M 15, cunoscute din campaniile trecute până la -0,98/0,55 m, când a fost relevat N 12, datat către sfârşitul sec. VI p. Chr. Prima operaţiune din campania 2001 a fost eliminarea celor trei martori dintre aceste casete datorită surpărilor în timp. A rezultat o secţiune de cca. 19 m în care a fost practicată o semisecţiune în jumătatea de N. Până la -0,8/1,57 m când m-am oprit pe o suprafaţă dură construită din lut galben a fost relevată doar dărâmătură masivă provenită de la zidul de N al marelui edificiu. Acest nivel este bine datat de două monede de la Justinian. Se remarcă aici şi moneda din K 15 găsită la -0,4 m, emisă în timpul domniei lui Heraclius, probabil în anul 611 p. Chr. De asemenea în L 15 la -1,55 m a apărut o piesă masivă lucrată din bazalt, ce pare a fi o râşniţă sau o presă de ulei.
Aceeaşi operaţiune de demantelare a martorilor s-a desfăşurat şi între K, L, M 16, unde, în campaniile trecute am relevat un zid median de-a lungul căruia au fost găsite trei baze de coloane patrulatere. La cca. -1,85 m aici s-a ajuns pe un nivel perfect plan, realizat din mortar alb cu cărămidă pisată, elemente care i-au conferit o duritate puţin obişnuită în raport cu descoperirile de până acum din cetatea Halmyris. Mortarul nivelului, acelaşi folosit în a doua fază constructivă a marelui edificiu, marchează compartimentarea mediană petrecută cel mai probabil la începutul sec. V p. Chr. pe N 8.
În această campanie au continuat cercetările şi în N 15 - 18, începute în campaniile trecute, când au fost eliminaţi şi martorii. Secţiunea astfel rezultată surprinde pe toată lăţimea sa marele edificiu şi un zid gros de 1,1 m care îl compartimentează la jumătate. Capătul de S al acestuia este demantelat din vechime până -1,7/1,9 m, cotă la care a fost găsită fundaţia, situaţie spectaculos relevată şi profilul de V al secţiunii. Aceeaşi demantelare a fost constatată şi în zona de mijloc unde într-o primă fază constructivă exista o uşă, blocată apoi de zidul median cu baze de coloane de care am amintit în K, L, M 16. În N 16 a apărut clar N 10, datat în prima jumătate a sec. V, sub forma unui pavaj de cărămizi, demantelând şi folosind coama unui zid de compartimentare anterior. Cel mai timpuriu nivel constatat până în prezent în marele edificiu aparţine sec. IV p. Chr., situaţie surprinsă într-un sondaj din N 15 la -2,3 m, unde am ajuns pe plintă.
În sfârşit în campania 2001 a fost degajată în vederea conservării şi restaurării latura de N şi jumătatea laturii de V a bastionului nordic al porţii de V a cetăţii, prilej cu care în dărâmătură a fost găsit fragmentul unui monument funerar decorat pe trei laturi cu motivul kantharos-ului cu viţă de vie.
Din materialul arheologic recoltat amintim doar de cele opt monede, patru opaiţe dintre care două întregi, fragmente de amfore, veselă de masă şi de bucătărie şi o mare cantitate de materiale de construcţie.