Municipiul București | Comuna: Municipiul București | Judeţ: Municipiul-București | Punct: | Anul: 2022
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică preventivă București, Punct: Biserica Mavrogheni - Izvorul Tămăduirii
Anul cercetarii:
2022
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Evul Mediu;
Tipuri de sit:
Cod RAN:
| 179132.189 |
Județ:
MUNICIPIUL BUCUREŞTI
Unitate administrativă:
MUNICIPIUL BUCUREŞTI
Localitate:
MUNICIPIUL BUCUREŞTI
Toponim:
Biserica Mavrogheni - Izvorul Tămăduirii
Localizare:
| 179132.189 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ignat | Theodor | responsabil | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Sonu | Diana | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Nicolae | Radu | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
Raport:
În perioada 15.12.2021-18.01.2022 și 23.08-23.09.2022 au avut loc săpături arheologice preventive în perimetrul sitului Biserica Mavrogheni– Izvorul Tămăduirii.
Domnitorul Nicolae Petru Mavrogheni (1786-1790) a ctitorit, în afara orașului, la capul Podului Mogoșoaiei (actuala Calea Victoriei), pe o suprafață de 16 hectare, un complex de clădiri. Din aceste ctitorii s-a păstrat una singură, biserica construită în cursul anului 1787 având hramul „Izvorul Tămăduiri”. Lăcașul de cult a fost grav afectat de cutremurul din 1838, fiind reconstruit pe aceleași temelii în 1847[1].
În 1895, pe latura de est a parcelei care se întindea până la șoseaua Kiseleff, a fost ridicată Școala primară „Mavrogheni”[2], în prezent școala Gimnazială „I. H. Rădulescu”. Intervențiile care au avut loc în perioada comunistă când pe locul unei încăperi mai vechi a fost construită actuala sală de sport, a suprapus parțial cimitirul din jurul lăcașului de cult care a funcționat cel mai probabil de la sfârșitul secolului XVIII și până la începutul secolului XX.
În 2018 Muzeul Municipiului București a derulat primele cercetări cu caracter preventiv în perimetrul sitului și au fost identificate 95 de morminte în incinta Școlii Generale nr. 11, aflată în spatele altarului Bisericii.
Obiectivul principal al săpăturilor din campania 2021-2022 a fost identificarea limitei nordice, vestice și sudice a cimitirului. Această nouă cercetare a fost necesară întrucât scheletele cercetate în campania din 2018 în incinta Școlii nr. 11 au fost deja analizate antropologic, iar cercetarea integrală a cimitirului oferă acum posibilitatea publicării rezultatelor.
Metodologia de cercetare pentru suprafața afectată de proiect, 414 mp, a constat în săpătură de tip open area. Săpătura s-a realizat în cea mai mare parte mecanizat și apoi manual în zona obiectivelor arheologice identificate. Prima suprafață cercetată, S1 (362 m2) (Planșa. 1), a fost cea de la N de biserică, între casa parohială și curtea școlii, iar cea de-a doua S2, mult mai mică (52 m2) (Planșa 2), la S de biserică, lângă gardul școlii. Datele au fost înregistrate pe fișe tip (fișă de secțiune, fișă de complex). Controlul spațial și altimetric al săpăturii s-a făcut prin intermediul măsurătorilor cu o stație totală Leica TS06 plusR.
Rezultatele săpăturilor arheologice preventive
Mormântul 1/2022 (M 96), S1 (Planșa 3) - Groapa de formă rectangulară (1,70x0,65 m) conține un schelet de adult depus în poziție decubit dorsal; orientarea scheletului: 214̊ SV; scheletul este complet, iar oasele sunt bine conservate. Inventar: o monedă la încheietura mâinii stângi.
Mormântul 2/2022 (M97), S1 - A fost descoperit la nici 0,30 m sud de M 3/2022 (M98), dar are o altă orientare față de acesta. Din punct de vedere cronologic, acesta este anterior mormântului M3/2022 (M98). Argument în acest sens este faptul că mormântul este suprapus de zidul de sud al criptei și intră în profil. Din acest motiv, mormântul nu a putut fi cercetat integral, orientarea scheletului nu s-a putut determina cu exactitate în lipsa jumătății superioare a acestuia, dar poziția membrelor inferioare sugerează orientarea V-E.
Complexul 3, S1 (Planșa 3) - Reprezintă fundația unei construcții din cărămidă legată cu mortar ce are o formă rectangulară (2,85x2,90 m) identificată la circa 0,20 m față de nivelul de călcare și s-a păstrat pe o înălțime de doar 0,35-0,40 m cu 4-6 asize de cărămidă. Mult sub cota tălpii fundației, în perimetrul acestei structuri, a fost identificat un mormânt notat M3/2022(M98). Încadrarea planimetrică în perimetrul structurii ne face să credem că fundația descoperită a aparținut probabil unui cavou.
Mormântul 3 (M98), S1 (Planșa 3) - Groapa de formă rectangulară conține un schelet de subadult depus în poziția decubit dorsal. În acest caz a fost identificat sicriul bogat decorat cu piese din tablă de bronz (1,5x0,30/0,60 m). Scheletul este foarte degradat de agenții tafonomici; orientarea scheletului: 241̊ SV. Inventar: ace de păr, nasturi mari de metal, nasturi globulari, o monedă, o cataramă de curea, pantofi din piele cu un mic bot metalic.
Mormântul 4/2022 (M99), S1 - Groapa de formă rectangulară care conține un singur individ adult depus în sicriu în poziția decubit dorsal, cu membrele superioare întinse și plasate pe bazin, iar cele inferioare întinse și paralele; scheletul este complet și foarte bine conservat; orientarea scheletului: 212̊ SV. Inventar: cinci nasturi și două potcoave de mici dimensiuni amplasate sub calcaneele ambelor membre inferioare.
Mormântul 5/2022 (M100), S1 - Groapa conține un singur individ în poziția decubit dorsal. Scheletul este foarte slab conservat și reprezentat; orientarea scheletului: 240̊ SV. Inventar: o monedă, patru nasturi mari, rotunzi cu pâslă, trei nasturi globulari din sticlă verde, patru nasturi albi de ebonită.
M 6/2022 (M101), S2 - Mormântul unui adult cu scheletul un singur individ în poziția decubit dorsal în conexiune anatomică, poziționat decubit dorsal. Scheletul este slab conservat și relativ bine reprezentat; orientare: 247̊ SV. Sicriul a fost deranjat în zona membrelor inferioare, partea care se păstrează având lungimea de 1,30 m. Se păstrează lemnul sicriului foarte bogat decorat pe capac și pe lateral. Inventar: un inel sigilar din bronz, capse și nasturi metalici, foarfece de fier.
Complexul 1, S1 - groapă rectangulară (1,75 x 1,60 x 1,20 m) surprinsă la -2,82 m, la 10 m N-V de Complexul 3. Umplutura nu este omogenă și este compusă dintr-un sediment cenușiu, slab compact ce conține foarte multe materiale ceramice. Interesant este faptul că în această groapă au fost descoperite foarte multe vase întregi, dar și întregibile, datate la mijlocul secolului al XIX-lea. Pe baza gropii au fost identificate în zona colțurilor trei gropi de formă circulară cu un diametru de circa 0,20 m. Presupunem că a existat și ce-a de-a patra groapă, însă aceasta nu a fost surprinsă.
Complexul 2, S1 - groapă de mari dimensiuni descoperită în partea de N-E a secțiunii. Groapa a fost cercetată parțial deoarece fost secționată de profilul secțiunii suprafeței afectate de proiectul viitoarei construcții (diametru 4,60 m și adâncimea de 1,96 m). Umplutura nu este omogenă și este compusă dintr-un sol negru, afânat cu incluziuni de fragmente de material ceramic, fragmente de sticlă de la ferestrele construcțiilor, numeroase cuie și piroane, o balama de ușă, o aplică de bronz, o periuță de os care a avut perii cusuți la ambele capete, două fragmente de potcoave și două monede. Aproape de baza gropii, la 1,70 m adâncime se poate observa un strat subțire de pete de mortar și var alb. Tot în această zonă au fost descoperite câteva cochilii mari de scoici. La baza gropii, solul este tot negru-cenușiu, dar mai tasat. Latura de est a gropii a fost tăiată de două morminte paralele (M4/2022 și M5/2022).
Complexul 4, S2 (Planșa 4) - în partea de S-E a secțiunii, la adâncimea de 0,5 m au fost identificate mai multe cărămizi dispuse liniar, având în rosturi și în jurul lor nisip. După dezvelirea manuală a complexului, a fost identificat un segment dintr-o conductă de aducție a apei, pe direcția NV-SE, acoperită în partea superioară și pe laterale de cărămizi, spațiile libere fiind umplute cu nisip. Conducta era realizată din tuburi ceramice de formă cilindrică, smălțuite pe partea interioară, îmbinate cu ajutorul unui mortar pe bază de var ce păstrează amprentele unor fibre vegetale. După demontarea conductei, s-a observat că aceasta era așezată pe un pat de cărămizi așezate liniar.
Abstract [EN]:
The archaeological research in the Mavrogheni-Izvorul Tămăduirii Church (1787) area between December 2021 and September 2022 led to the discovery of 5 new graves and one tomb. Two of these had rich inventories. At the same time, the western and northern limits of the cemetery were identified, two household pits filled with various whole or fragmented ceramic, glass and metal objects, as well as a section of a water supply pipe.
Bibliografie:
1. Dulciu, D. (2016) Efemeride istoriografice. Pisanii bucureștene recente, București, p. 188.
2. Ionescu-Gion, G. (1899) Istoria Bucurescilor, București, p. 198.
3. Giurescu, C.C. (1962) Istoricul ctitoriilor bucureștene ale lui Nicolae vodă Mavrogheni, în Biserica Ortodoxă Română, LXXX, p. 377.
4. Lapedatu, A. (1908) Catagrafia bisericilor bucureștene la 1810, București, p. 19.
5. Mucenic, C. (2006) Biserica ”Izvorul Tămăduirii” – Mavrogheni și Casa Apelor din marginea Bucureștilor. Istoric si semnificație, în Monumentul, VII, p. 261-269.
2. Ionescu-Gion, G. (1899) Istoria Bucurescilor, București, p. 198.
3. Giurescu, C.C. (1962) Istoricul ctitoriilor bucureștene ale lui Nicolae vodă Mavrogheni, în Biserica Ortodoxă Română, LXXX, p. 377.
4. Lapedatu, A. (1908) Catagrafia bisericilor bucureștene la 1810, București, p. 19.
5. Mucenic, C. (2006) Biserica ”Izvorul Tămăduirii” – Mavrogheni și Casa Apelor din marginea Bucureștilor. Istoric si semnificație, în Monumentul, VII, p. 261-269.
Note:
1.
C. C. Giurescu, Istoricul ctitoriilor bucureștene ale lui Nicolae vodă Mavrogheni, în „Biserica Ortodoxă Română'', LXXX, 1962, p. 377.
2.
Cezara Mucenic, Biserica „Izvorul tămăduirii” - Mavrogheni și Casa Apelor din marginea Bucureștilor. Istoric și semnificație, p. 269.