Moreni | Comuna: Văleni | Judeţ: Neamţ | Punct: Biserica „Sfânta Paraschiva” | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2018
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Perioada modernă; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Biserică; Descoperire funerară; Necropolă;
Cod RAN:
| 121830.01 |
Județ:
Neamţ
Unitate administrativă:
Văleni
Localitate:
Moreni
Punct:
Biserica „Sfânta Paraschiva”
Localizare:
| 121830.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ceauşu | Silviu | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Diaconu | Vasile | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Gafincu | Alexandru | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Preoteasa | Constantin | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
Raport:
Noul sit arheologic descoperit este amplasat pe terasa înaltă de pe malul drept al Râului Moldova, în partea centrală a satului Moreni şi în partea central-estică a judeţului Neamţ.
Cercetarea arheologică preventivă din acest punct a precedat construirea unui nou lăcaş de cult care să deservească comunitatea din satul Moreni. Vechea biserică de lemn a fost mistuită de un incendiu pe 17 aprilie 2016. La acea dată situl arheologic de aici nu era inclus în Repertoriul Arheologic Naţional. În atare condiţii, parohia creştin-ortodoxă a făcut demersurile pentru ridicarea unui nou lăcaş de cult, lucrările propriu-zise începând în primăvara anului 2017. Atunci s-au săpat fundaţiile viitoarei biserici, operaţie executată mecanic, pe o suprafaţă de aproximativ 200 m2, până la o adâncime maximă de 1,20 m. În urma identificării mai multor oseminte umane în timpul acestor lucrări, beneficiarul a informat Direcţia Judeţeană pentru Cultură Neamţ, instituţie care a întocmit şi un raport constatator. Astfel, descoperirea unei noi necropole în acest punct a impus solicitarea unei autorizaţii de cercetare arheologică preventivă. O primă autorizaţie (nr. 304 / 25.09.2017), a fost obţinută în toamna aceluiaşi an, însă – din motive obiective (vremea nefavorabilă şi lipsa forţei de muncă) – cercetarea avea să se desfăşoare doar pentru câteva zile, în luna noiembrie, urmând ca în primăvara anului 2018 demersul să fi fost reluat.
Cercetarea arheologică a fost jalonată de câteva repere documentare importante, precum: a) existenţa unor „curţi şindrilite” la Moreni, ce i-au aparţinut lui Eremia Dragotă anterior anului 1620 (nota 26);
b) o piatră tombală recuperată în momentul îndepărtării molozului şi a vechilor fundaţii, aceasta fiind folosită drept treaptă de intrare în fostul lăcaş de cult mistuit de incendiu; scrisă în slavonă, piatra a fost aşezată în anul 1671, de panul Necula Moreanu în amintirea mamei sale, Ana, soţia hatmanului Pătraşco Moreanu (nota 27 );c) datarea vechii bisericii în anii ʼ80 ai secolului al XVIII-lea, cu refaceri din anii 1851 şi 1930 (nota28).
Suprafaţa cercetată arheologic a însumat 264 m2, în acest sens fiind deschise: Caseta A (Cas. A), orientată pe direcţia vest-est, cu dimensiunile de 20 x 12 m şi Secţiunea I (S. I), amplasată la sud de casetă şi paralel cu aceasta, cu dimensiunile de 8 x 2 m. Cele două suprafeţe au fost delimitate printr-un martor stratigrafic, cu dimensiunile de 8 x 1 m.
În urma investigaţiilor efectuate au fost identificate 182 de complexe funerare, 133 fiind reprezentate de înhumări. Dintre acestea din urmă, se remarcă o înhumare dublă şi alte 13 însoţite de reînhumări, osemintele fiind depuse de regulă de jur-împrejurul pereţilor gropilor înhumaţilor. Alături de acestea au mai fost descoperite alte 49 de morminte de reînhumaţie.
În ceea ce priveşte datarea necropolei, ea se desfăşoară pe un interval lung de timp, din Evul Mediu până în Epoca Modernă, acoperind secolele XVI-XIX, cu rezerva că la data întocmirii acestui raport monedele recuperate din inventarele unor morminte sunt în curs de restaurare şi conservare, ca de altfel şi celelalte artefacte identificare aici. Analizând distribuţia mormintelor şi succesiunea lor, considerăm că biserica care a sfârşit în urma incendiului data din epoca modernă, cel mai probabil din secolul al XVIII-lea, ea fiind ulterior substanţial refăcută. Totodată, chiar dacă intervenţia mecanică a fost una masivă, considerăm că lăcaşul de cult distrus a suprapus nemijlocit mai multe morminte şi că acesta continuă existenţa unei biserici mai vechi, aflate undeva în afara suprafeţei cercetate şi al cărui istoric se află în strânsă legătură cu piatra tombală descoperită.
Cercetările arheologice au evidenţiat şi prezenţa sporadică a unor fragmente ceramice corodate, probabil preistorice.
Note:
1.
26- Catalogul documentelor moldoveneşti din Direcţia Arhivelor Centrale, Supliment I, p. 139, nr. 362.
27-Acesta a fost hatmanul domnului Moldovei, Gheorghe Ştefan,
sfârşind tragic în lupta de la Popricani, în anul 1653 (Miron Costin, Opere. Letopiseţul ţărîi Moldovei de la Aron vodă încoace. Cronica polonă, Poema polonă. De neamul moldovenilor. Istoria de Crăia Ungurească. Graiul solului tătărăsc. Versuri. Discursuri şi scrisori, ediţie critică cu un studiu introductiv, note, comentarii, variante, indice şi glosar de P.P. Panaitescu, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1958, p. 142; P. Zahariuc, Ţara Moldovei în vremea lui Gheorghe Ştefan voievod (1653-1658), Editura Universităţii
„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2003, p. 37, 112, 116, 127).
28- N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova, Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional, Bucureşti, 1974, p. 575.