Moigrad-Porolissum | Comuna: Mirşid | Judeţ: Sălaj | Punct: Măgura Moigradului | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2009
Perioade:
Protoistorie;
Epoci:
La Tène;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Aşezare deschisă; Aşezare fortificată; Structură de cult/religioasă;
Cod RAN:
| 142159.01 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Mirşid
Localitate:
Moigrad-Porolissum
Punct:
Măgura Moigradului
Localizare:
| 142159.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Marchiş | Ioana | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Pop | Horea Dionisiu | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
Raport:
Evaluarea de teren a fost necesară deoarece în acest an a fost amenajată o nouă cale de acces spre platoul superior al dealului Măgura Moigradului (beneficiarul fiind S.C. GRANDEMAR S.A. CLUJ).
Conform documentaţiei existente, tronsonul noului drum amenajat permite SC GRANDEMAR SA accesul la treapta superioară de exploatare a pietrei din cariera Moigrad. Această suprafaţă se află pe versantul estic al masivului Măgura Moigradului unde s-a presupus existenţa unor complexe arheologice legate de accesul antic spre platoul superior al dealului.
Obiectivul principal a fost acela de identificare şi salvare a vestigiilor arheologice de pe traseul proiectului investiţional. Scopul secundar a fost cel de a colecta cât mai mult material arheologic în vederea stabilirii cronologiei complexelor.
Pe Măgura Moigradului au fost făcute fortuit descoperiri arheologice încă din anul 1855, dar cercetări sistematice doar în anii 1958-1959, însă cu o anumită constanţă doar în anii 1984, 1987-1995, 2002. Considerate iniţial ca necropolă dacică de incineraţie, descoperirile de pe Măgura Moigradului ne apar tot mai mult şi mai sigur ca un spaţiu sacru destinat depunerilor rituale (sec. I î.Chr.), iar mai apoi o întinsă aşezare dacică fortificată (sec. I d.Chr.).
După studierea documentaţiei puse la dispoziţie de către beneficiar s-a cerut autorizaţia de evaluare de teren. Evaluarea s-a făcut în baza Autorizaţiei de evaluare de teren nr. 63/2009. S-a efectuat o documentare bibliografică pentru a vedea dacă există menţiuni referitoare la descoperiri mai vechi, făcute în sectorul din care face parte suprafaţa supusă evaluării de teren.
Fiind cunoscute descoperiri mai vechi pe acest versant (o groapă dacică rituală în anul 1992, alte complexe din 1998), luând în calcul posibilitatea apariţiei altora, am efectuat cercetarea de teren pe întreg perimetrul supus evaluării. În spaţiul supus evaluării, afectat deja de amenajarea drumului, au apărut vestigii arheologice, în special în profilul vestic al drumului. În vederea conturării complexelor arheologice s-a „împrospătat” manual acest profil şi au fost fotografiate şi desenate complexele identificate cu acest prilej.
Cercetarea noastră a permis identificarea a 9 complexe arheologice care se desfăşoară la V de drumul recent amenajat, supus evaluării. Acesta nu a afectat situl arheologic amplasat pe platoul superior al dealului. Complexele descoperite au fost amenajate în sterilul locului (rocă sau argilă sterilă) şi constituie obiective disparate, nelocuite permanent, neconstatându-se nici un nivel de cultură. Foarte probabil aceste complexe sunt legate de vechiul drum antic de acces spre platoul superior, în interiorul incintei fortificate dacice şi mai apoi medievale.
Complexul C1: vatră de foc surprinsă în profilul nordic al drumului la 22 m V de cotul pe care acesta îl face în traseul spre platoul superior. Grosimea crustei arse este de max.0,1m. Lungimea surprinsă a crustei este de 0,75 m. Ceramica descoperită în jur, datează complexul în sec. I d.Chr. Vatra este suprapusă de un strat de sol maroniu cu pigmenţi rari gros de 0,3-0,6m. Acest strat este suprapus la rândul său de humusul gros de 0,25-0,5 m.
Complexul C2: vatră de cuptor surprinsă în profilul vestic al drumului la 22 m E de complexul C1. Grosimea crustei arse este de max. 0,1 m, iar lungimea de 1,35 m. Peretele nordic al cuptorului s-a păstrat pe 0,3 m înălţime. Ceramica descoperită în complex, deşi atipică, datează complexul în sec. I d.Chr. Vatra este suprapusă de un strat de sol maroniu cu pigmenţi rari gros de 0,3-0,5 m. Acest strat este suprapus la rândul său de humusul gros de 0,25 m şi de o alunecare cu sol aparent steril.
Complexul C2/1: groapă surprinsă în profilul vestic al drumului parţial sub nivelul complexului C2. Diametrul surprins al complexului este de max. 1,15 m, iar adâncimea de 0,5 m. Groapa este suprapusă de Complexul C2 şi de un strat de sol maroniu cu pigmenţi rari gros de 0,4-0,5 m. Acest strat este suprapus la rândul său de humusul gros de 0,25 m şi de un strat maroniu steril alunecat (?). Groapa conţine pe fund un strat de lemn ars şi cenuşă, iar umplutura superioară este formată din sol maroniu şi negru amestecate, fără materiale arheologice. Este greu de apreciat dacă C2 cu C2/1 sunt sau nu contemporane. Complexul C2/1 pare groapa de deservire a cuptorului C2, dar suprapunerea sa parţială de către C2 poate sugera anterioritatea faţă de acesta.
Complexul C3: cuptor surprins în profilul vestic al drumului la 32 m S de complexul C2. Grosimea crustei arse este de max. 0,1 m, iar diametrul surprins de 0,75 m. Peretele nordic al cuptorului s-a păstrat pe 0,3 m înălţime complet în acea parte a complexului. Nu au fost descoperite materiale arheologice. Complexul, cruţat în stânca nativă, este suprapus de un strat de sol maroniu cu pigmenţi rari gros de 0,25-0,35 m. Acest strat este suprapus la rândul său de humusul gros de 0,15-0,3 m.
Complexul C4: cuptor surprins în profilul vestic al drumului la 0,1 m S de complexul C3. Grosimea crustei arse este de max. 0,07 m, iar diametrul surprins de 0,7 m. Peretele nordic al cuptorului s-a păstrat pe 0,2 m înălţime incomplet în acea parte a complexului. Nu au fost descoperite materiale arheologice. Complexul, cruţat în stânca nativă, este suprapus de un strat de sol maroniu cu pigmenţi rari gros de 0,25-0,35 m. Acest strat este suprapus la rândul său de humusul gros de 0,15-0,3 m.
Complexul C5: cuptor surprins în profilul vestic al drumului la 14m sud de complexul C4. Grosimea crustei arse este de max. 0,07 m, iar diametrul surprins de 0,8 m. Peretele nordic al cuptorului s-a păstrat pe doar 0,1 m înălţime incomplet în acea parte a complexului. Nu au fost descoperite materiale arheologice, dar cuptorul ţine de C6 (locuinţă) şi a fost amenajat la o altitudine superioară pentru facilitarea accesului la gura cuptorului (C5). Complexul, cruţat în stânca nativă, este suprapus de un strat de sol maroniu steril alunecat gros de 0,45m. Acest strat este suprapus la rândul său de humusul gros de 0,15-0,2 m.
Complexul C6: Locuinţă adâncită doar max. 0,3-0,4 m surprinsă pe o lungime de 3 m în profilul vestic al drumului. Umplutura complexului constă în sol maroniu cu pigmenţi puţini. Complexul, amenajat în stânca nativă, este suprapus de un strat de sol maroniu steril alunecat gros de 0,45 m. Acest strat este suprapus la rândul său de humusul gros de 0,15-0,2 m. Locuinţa prezintă o podea realizată din lutuială galbenă groasă de 0,05 m. În cercetarea noastră preliminară nu am descoperit materiale arheologice în inventarul complexului.
Complexul C7: Groapă de provizii (?) care ţine probabil de locuinţa Complex C6 (?) şi a fost descoperită în continuarea sudică a acesteia. Groapa are aceiaşi umplutură ca a locuinţei şi are o formă cilindrică în profil şi diametru de 0,9 m, iar adâncimea de 0,7 m. Au fost descoperite 2 fragmente de oale dacice modelate cu mâna specifice sec. I a.Chr. şi un os de animal. Pe baza acestor materiale pot fi datate la fel şi complexele C5 şi C6.
Complexul C8: cuptor surprins în profilul vestic al drumului la 10 m S de complexul C7. Grosimea crustei arse este de max. 0,07 m, iar diametrul surprins de 0,75 m. Peretele sudic al cuptorului s-a păstrat pe doar 0,2 m înălţime incomplet în acea parte a complexului. Au fost descoperite materiale arheologice constând într-un fragment de oală dacică modelată cu mâna databil în sec. I a.Chr. Complexul, cruţat în stânca nativă, este suprapus de un strat de piatră calcaroasă (grosime 0,35 m) nivelată sau alunecată care la rândul său este suprapusă de un sol maroniu steril alunecat gros de 0,25-0,30 m. Acest strat este suprapus la rândul său de humusul gros de 0,1 m.
Suprafaţa supusă evaluării de teren, lungă de 150 m, lată de 10 m: 1.500m2
Evaluarea de teren a fost necesară deoarece suprafaţa respectivă a fost afectată de amenajarea unui drum de acces spre platoul superior al Măgurii Moigradului. Drumul permite accesul pe treptele superioare ale carierei de piatră exploatate de S.C. GRANDEMAR S.A. Cluj Napoca şi a fost amenajat în anul 2009 pe versantul estic al dealului.
Cercetările anterioare sugerau existenţa unor posibile complexe arheologice în spaţiul supus evaluării. Obiectivul principal al acestei operaţiuni a fost acela de identificare a posibilelor vestigii arheologice pe traseul acestei noi căi de acces. Scopul secundar a fost cel de a colecta cât mai multe date în vederea stabilirii cronologiei complexelor identificate şi bineînţeles pe cât posibil a stabilirii dimensiunilor acestora.
Zona evaluată (arheologic) a constat în verificarea profilelor noului drum în care au fost identificate 9 complexe arheologice. Nu a fost identificat un nivel de locuire, sau un strat de cultură ci doar aceste complexe extrem de sărace în material arheologic, care să ne sprijine datările propuse (epoca dacică clasică sec. I a.Chr.-I d.Chr.).
Zona situată la V de drumul amenajat, între acesta şi cariera de piatră existentă, este un spaţiu cu potenţial arheologic legat probabil, în antichitate, de căile de acces de la acea vreme. În urma evaluării de teren propunem investigarea completă a complexelor arheologice.