.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Moigrad | Comuna: Mirşid | Judeţ: Sălaj | Punct: Pomet, Porolissum | Anul: 2006

Descriere:
Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie;
Categorie:
Civil; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 142159.01 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Mirşid
Localitate:
Moigrad
Punct:
Pomet, Porolissum
Toponim:
Porolissum
Localizare:
| 142159.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Tamba Dumitru Gheorghe participant Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Bajusz István participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Gudea Nicolae participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Raport:
In vara anului 2006, în perioada 15 august-12 septembrie au fost continuate cercetările arheologice sistematice în vicusul militar al castrului de pe dealul Pomet. Săpăturile au vizat obiectivul convenţional numit N11, care se găseşte în sectorul N al complexului. In anul 2006 cercetările în aşezarea civilă a castrului, sector de V, nu au fost finanţate de Ministerul Culturii şi Cultelor -Bucureşti, situaţie ce nu a mai fost înregistrată la Porolissum până în prezent. Este un paradox finanţarea de către MCC a săpăturilor într-o zonă a complexului care nu este exploatată nici ştiinţific dar nici turistic şi nefinanţarea cercetărilor într-un sector muzeistic cu trasee de vizitare valorificat la cote superioare şi din punct de vedere ştiinţific. Situaţia nu se justifică şi face subiectul unei corespondenţe între reprezentanţii instituţiilor implicate în actul de cercetare în acest obiectiv pe de o parte şi Comisia Arheologică - Bucureşti. Cu toate acestea, cercetările în vicusul militar au putut fi continuate, prin sponsorizări de către Episcopia Greco Catolică de Oradea şi Banca Comercială Română - Zalău. Suma totală a sponsorizării a fost de 5000 RON. Cercetările au fost efectuate în baza Autorizaţiei nr.75/2006, eliberată de Compartimentul Arheologie din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor Bucureşti. Materialul arheologic recuperat ca urmare a cercetărilor a fost inventariat şi depozitat la MJIA - Zalău. Obiectivul N11 a fost cercetat parţial în anul 2006, lucrările urmând să fie finalizate anul următor. Clădirea se găseşte în sectorul N al complexului, în zona Terasei Sanctuarelor, în stângă drumului roman ce urcă din aşa zisa zonă a templelor, spre castrul de pe dealul Pomet. Obiectivul se afla la aprox. 200 m N de bastionul coltului de N al castrului. După amplasamentul avut, clădirea făcea parte din vicusul militar al castrului. Cercetarea s-a realizat prin doua secţiuni (S1 şi S2/2006), ce au tăiat pe lungime clădirea. Abordarea în acest fel a cercetării s-a făcut avându-se în vedere rezultatul prospecţiunilor geofizice, care au fost făcute în zona respectivă de către o echipă de cercetători de la Catedra de Geofizică a Institutului de Geografie şi Geologie a Universităţii Eotvos Lorand-Budapesta, Ungaria, cu care MJIA Zalău are încheiat un contract de colaborare, ce are în vedere prospecţiuni geofizice la Porolissum. Cercetările geofizice au evidenţiat, în suprafaţa cercetată arheologic de noi în anul 2006, prezenţa unei construcţii patrulatere cu dimensiunile de 14/18 m. Frontul clădirii spre drumul roman era de 14 m. Structura ei constă în două încăperi (A şi B), despărţite de un zid median ce diviza clădirea în aprox. două părţi egale . S1 -(3/19,30 m) a urmărit să verifice pe lungime clădirea respectiv zidul său de incintă de NV şi spaţiile exterioare clădirii din zona NV şi NE, unde puteau fi alte construcţii, pe care prospecţiunile geofizice nu le-au evidenţiat foarte clar. Conform aşteptărilor a fost identificat zidul de incinta de NV, colţul de N, şi o porţiune de 2,50 m din zidul de incintă de NE. Grosimea zidului a fost de 0,70 m; este realizat din pietre mari, mijlocii şi mici. Pietrele nu au fost prinse cu mortar, ci cu pământ. In porţiunea cuprinsă între m.-7,80-16,50 acesta este îngrijit construit, în comparaţie cu porţiunea cuprinsă între m.1,50-7,80, unde se constată o diferenţă calitativă de construcţie, zidul fiind rudimentar realizat. Pietrele sunt de dimensiuni foarte mari (0,50 / 0,85 m) şi sunt neîngrijit clădite, ductul zidului în aceasta porţiune nu mai este rectiliniu, iar zidul este înclinat şi căzut spre exterior. In porţiunea respectivă nu s-au păstrat decât 2 sau cel mult 3 rânduri de pietre clădite. Zidul de incintă, în porţiunea cuprinsă între m.1,50-7,20 îşi modifică ductul rectiliniu avut datorită faptului că pietrele din fundaţie sunt clădite pe un strat de lut galben care este un nivel de umplutură datând din momentul amenajării zonei în vederea construirii clădirilor din vicusul militar. Este considerat strat de umplutură deoarece în compoziţia sa, au fost descoperite fragmente ceramice. Datorita instabilităţii terenului amplificat şi de prezenţa stratului de lut a fost afectată structura de rezistenţă a zidului de incintă, din aceleaşi cauze nu s-a mai păstrat deloc colţul său de V al clădirii. In zona m.7,20-7,80, de unde zidul îşi schimbă ductul rectiliniu şi de unde se înregistrează şi o modificare şi a tehnicii de construcţie, este prezent un contrafort, cu dimensiunile 0,65-0,60 m, care este adosat pe zidul de incintă, probabil pentru a-i consolida structura de rezistenţă şi a împiedica alunecarea lui spre exterior. Poziţia contrafortului corespunde cu zidul de compartimentare interioară a clădirii, identificat în S2/2006 şi care pare că a fost construit pentru a consolida colţul celor două încăperi (A şi B) Exterior zidului de incintă de NV, în porţiunea cuprinsă între m. 7,80-14,50, alipit de acesta, a fost identificată o platformă din dale de piatră. Lăţimea ei se îngustează progresiv, de la 0,60 în dreptul m. 7,20, la 0,10 m în dreptul m. 14,50. In stadiul actual al cercetărilor nu ne putem pronunţa în legătură cu destinaţia pe care aceasta a avut-o. Tot în afara clădirii N11 au mai fost identificate, în S1/2006, două ziduri ce au un duct aproximativ paralel unul faţă de celălalt. Primul este alipit de zidul de incintă al clădirii în zona m. 14,40, iar in dreptul m. 3 se găseşte la 1,10 m de acesta. Cele două ziduri sunt neglijent construite, ca liant pentru prinderea pietrelor a fost folosit pământ de culoare brun. Zidul este puternic înclinat spre SE. Cel de al doilea zid se afla la 0,50-0,60 m NV de primul şi are un duct aprox. paralel faţă de acesta. Iniţial, am considerat că cele două formau un canal de drenaj a pantei dealului unde a fost construită clădirea. Nu excludem posibilitatea ca acestea să aparţină unor construcţii care au existat în vecinătatea clădirii N11, sau care au existat într-o fază anterioară existenţei sale. Cercetările viitoare urmează să clarifice şi acest aspect. Din stratul de umplutură, dintre cele două ziduri, a fost recuperat în timpul cercetărilor o cantitate mare de material arheologic (frag. ceramice, cuie fier, frag. de vase de sticlă, material osteologic, vârf de săgeată fier, ceramică TS, opaiţe frag.). Nivelul de umplutură de culoare brun, dintre cele două ziduri, coboară mult sub cota nivelului stratului de lut de culoare galbenă identificat între zidul de incintă al clădirii N11 şi primul zid identificat exterior acestuia. S2/2006(2/20,10 m) a fost trasată paralel cu S1/2006. Intre cele două a fost lăsat un spaţiu de 5,10 m, unde urmează să fie deschisă în campania anului 2007 o secţiune cu dimensiunile de 4,10/18 m. Aşadar, S2/2006 a secţionat de-a lungul clădirea N11, peste cele două încăperi (A şi B). Conform datelor obţinute ca urmare a prospecţiunilor geofizice în anul 2006 am identificat în săpătura: dalele drumului, zidul de incintă dinspre drum, zidul de compartimentare, şi zidul de incinta de NE (opus zidului de incintă dinspre drum). In urma cercetărilor efectuate în campania anului 2006 rezultă că obiectivul N11 a fost o clădire din vicusul militar a castrului de pe dealul Pomet de la Porolissum. Aceasta se găsea în stângă drumului roman ce urca spre castru dinspre vama romană. Intre clădire şi drum exista o rigolă, pentru evacuarea apei pluviale, în josul pantei. Clădirea avea un plan patrulater, cu dimensiunile aproximative de 14/18 m. (campania anului 2007 va finaliza cercetarea obiectivului şi va completa datele în legătură cu obiectivul), nu avea porticus spre drum. Structura internă era formată de două încăperi (A şi B) despărţite de un zid median cu grosimea de 0,60 m. In S1/2006 a fost identificat accesul între cele două, care apreciem că se găseau la mijlocul zidului de compartimentare. In încăperea B, în a doua sa jumătate, în suprafaţa cuprinsă între m. 14,25 şi 17,80, la adâncimea de 0,50-0,55 m a fost identificată parţial o platformă realizată din tegule fragmentare, de dimensiuni mici (0,15-0,20 m) aranjate în poziţie înclinată, pe cant. Platforma este circulară şi are diametrul de 3,55 m. In S2/2006 aceasta a fost parţial prinsă, însă proporţia în care a fost identificată nu permite să-i realizăm forma circulară şi diametrul, care era de 3,50 m. Extinderea cercetărilor vor completa datele deţinute în prezent. In zona m.13,40-14,40, la o diferenţă de nivel de 0,25 m faţă de platforma de tegule, au fost descoperite trei pietre de dimensiuni mari care mărgineau platforma. Intre aceasta şi cele trei pietre este o distanţă de 0,30-0,35 m, iar între pietre distanţa este de 0,20-0,30 m. Poziţia lor faţă de platformă ne determină să credem că ele formau baza unor stâlpi ce mărgineau platforma, sau este posibil să fi avut o altă destinaţie. La o cotă superioară celei la care a fost identificată platforma, respectiv la -0,10 -0,15 m faţă de ea, au fost descoperite 8 fragmente de tegule. Acestea ar putea să aparţină pavimentului ce se găsea iniţial deasupra platformei descoperite şi, care au fost identificate în săpătură într-o poziţie secundară, zona fiind deranjată .Nivelul de călcare în interiorul clădirii este reprezentat de un singur strat, nu foarte bine profilat, exceptând încăperea B unde avem un nivel clar de călcare, dat de platforma de tegule. Aşadar, stratigrafia în interiorul clădirii N11 nu este complicată, având un singur nivel de călcare. In spaţiul încăperii A, a fost identificat şi un prim nivel de locuire anterior clădirii N11, ce aparţine unei prime etape în existenţa clădirii sau a vicusului militar. Nivelul respectiv este reprezentat de o groapă, denumită complexul 1 şi are o formă neregulată. Identificată parţial în vecinătatea taluzului stâng, în dreptul m. 7,90-9,40, are o adâncime de 0,80 m faţă de nivelul de călcare din clădire. In complexul 1 sunt constatate stratigrafic două nivele succesive de umplere, reprezentate de straturi pigmentate, primul cu var, iar al doilea cu cărbune. In vecinătatea complexului 1 la 0,20 m a fost identificată urma unei gropi de stâlp de lemn cu diametrul de 0,60 m. Tot legat de prezenţa unei locuiri anterioare clădirii N11 menţionăm urma de stâlp de lemn cu diametru de 0,70 m identificată în imediata vecinătate a zidului de incintă dinspre drum a clădirii. In stadiul actual al cercetărilor nu ne putem pronunţa în legătură cu destinaţia pe care clădirea N11 a avut-o în structura vicusului, nici în legătură cu rolul avut de platforma de tegule în clădire, acestea sunt aspecte pe care le vom clarifica în momentul finalizării cercetării obiectivului. Cronologia clădirii N11 nu poate fi încă stabilită. Stratigrafic ea se datează după construirea drumului. In interiorul său au fost descoperite fibule datate în a doua jumătate a sec. II p.Chr şi prima jumătate a sec. III p.Chr. Monetele recuperate cu prilejul cercetării oferă un cadru general de funcţionare a clădirii, respective sec. II şi III p.Chr. Materialul arheologic recuperat în urma cercetării este bogat şi divers sub aspect tipologic. Interesant în legătură cu materialul arheologic descoperit este faptul că în săpătură nu au fost descoperite ţigle care să fi aparţinut învelitorii acoperişului. O problema care rămâne în continuare deschisă rămâne cea a acoperişului, respectiv, cum era acoperită clădirea? Distanţa mare între zidurile de incintă paralele şi grosimea acestora ridică problema structurii de lemn a acoperişului şi a învelitorii acestuia. In cazul nostru, având în vedere datele arheologice deţinute, respective lipsa ţiglelor, considerăm că edificiul era acoperit cu şindrilă. Materialul arheologic descoperit este înregistrat pe categorii tipologice după destinaţie, utilitatea avută (materiale de construcţii, plăci sticlă, unelte din fier, instrumente, fragmente din vase ceramice aparţinând unei diversităţi mari de tipuri etc) .[D.Tamba, N.Gudea] Bibliografie: 1.Gudea 1989, N. Gudea, Porolissum. Un complex daco-roman la marginea de N a Imperiului Roman I. Cercetări şi descoperiri arheologice până în anul 1977, Zalău 1989. 2.Tamba, Gudea 2003, D.Tamba, N.Gudea, Raport preliminar în legătura cu cercetările de teren şi arheologice, lucrările de restaurare şi conservare executate la Porolissum, între anii 1994-2003, în ActaMP XXIV/2003, p. 195-262. 3.Tamba 2005, D.Tamba, Despre vicusul militar de la Porolissum. Contribuţii la istoria vicilor militari din Dacia Porolissensis. Teză de doctorat, susţinută public. Măsurători arheomagnetice la Porolissum În august 2005 şi august 2006 Muzeul de Istorie şi Artă Zalău şi Catedra de Istorie Antică şi Arheologie din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca în colaborare cu Catedra de Geofizică a Universităţii “Eötvös Loránd” din Budapesta1 au efectuat măsurători magnetice cu scop arheologic pe teritoriul complexului arheologic roman Porolissum (Moigrad, jud. Sălaj). Măsurătorile au fost efectuate cu magnetometre Overhauser, tip GSM-19. Pentru toate teritoriile s-a folosit gradientul organizat pe verticală, pe un sistem de plasă 1 x 1 m. Datorită obstacolelor de teren (tufe etc.), care trebuiau ocolite, suprafaţa măsurată nu prezintă întotdeauna un plan rectangular regulat. În toate cazurile, măsurătorile au fost executate pe un sistem local de coordonate rectangulare. Rezultatele măsurătorilor din anul 2005 au fost prelucrate prin mai multe filtre. Prin aplicarea filtrelor, cu ajutorul programului de prelucrare a imaginilor ERMapper, folosind diferite metode matematice, am încercat, ca din “zgomotul” fondului magnetic să separăm diferitele semnale, considerate importante pentru noi. Pentru aceasta am aplicat, în toate cele trei cazuri, primul filtru derivat, al doilea filtru derivat, precum filtrul convulţional de protuberanţe. Rezultatele oferite de măsurătorile din anul 2006 sunt încă în curs de prelucrare, ele au fost trecute doar printr-o filtrare prealabilă. Zonele cercetate în 2005: 1. Imediat la SV de porta decumana, pe un spaţiu de 200 x 60 m; 2. În interiorul castrului, la SV de clădirea comandamentului, pe partea dreaptă a drumului ce duce spre porta decumana, pe o suprafaţă de 70 x 20 m; 3. La N de castru, pe lângă drumul principal dezvelit, la NE de acesta, pe un spaţiu de 100 x 60 m. Rezultatele măsurătorilor din 2005: 1. Imediat la SV de porta decumana măsurătorile au fost executate pe un spaţiu de 200 x 60 m. Se pot bine identifica urmele obiectivelor, a zidurilor de la construcţiile romane, azi acoperite de pământ. În cele mai multe cazuri se văd bine contururile construcţiilor, chiar şi compartimentarea lor interioară. În această zonă sunt accentuate şi acele anomalii lung extinse, care probabil sunt provocate de vechile secţiuni arheologice, respectiv urma actualului drum de care, perpendiculară pe acestea. 2. În interiorul castrului, la SV de clădirea comandamentului, pe partea dreaptă a drumului ce duce spre porta decumana, pe o suprafaţă de 70 x 20 m, unde până acuma nu s-au făcut sondaje arheologice se pot observa contururile unor clădiri, ce sunt aşezate perpendicular pe linia drumului decumana din castru. 3. La N de castru, pe lângă drumul principal dezvelit, la NE de acesta, pe un spaţiu de 100 x 60 m putem constata, că peste tot se pot identifica urme de clădiri. Intensitatea anomaliilor este schimbătoare. Cauza se poate datora faptului, că în multe locuri zidurile au fost scoase de locuitorii zonei, refolosind piatra ca material de construcţie. Dintre imaginile anomaliilor se accentuează o zonă construită de cca. 20 x 25 m, aşezată imediat lângă drum. Zonele cercetate în 2006: 1. Cimitirul roman de pe dealul Ursoieş; 2. O terasă situată la E de baza arheologică, mai jos de aceasta, pe traiectoria drumului ce duce spre satul Jac (respectiv spre cimitirul roman). Rezultatele măsurătorilor din 2006: Prelucrarea datelor oferite de măsurătorile din anul 2006 sunt încă în curs. Ele urmează să fie trecute prin diferite filtre şi alte programe de prelucrare. Rezultatele prezentate aici se bazează pe imaginile brute, dar şi acestea oferă deja date importante pentru zonele măsurate. 1. Zona cimitirului roman (dealul Ursoieş). Măsurătoarea a fost făcută pe o suprafaţă de 110 x 70 m pe direcţia NV-SE, continuată, datorită malformaţiilor de teren, cu o deviere spre N pe 60 x 25 m. Cu această ocazie s-a identificat o bună parte din cimitir, conturându-se astfel o mulţime de gropi funerare de incineraţie. Aici au fost identificate şi două incinte funerare delimitate cu zid de piatră şi posibil o incintă distrusă. Dintre incinte una este dreptunghiulară, şi pare a fi de dimensiuni aproximative de 8 x 4 m, iar cealaltă incintă este rotundă cu un diametru de cca. 6 m. Măsurătorile au identificat şi traiectoria drumului roman ce trece prin cimitir. De pe raza cimitirului din urma drumului actual de care, respectiv din urmele lăsate de torente s-a recuperat un fragment de leu funerar şi un fragment de lespede de piatră. 2. Pe terasa situată la E de baza arheologică, mai jos de aceasta, pe traiectoria drumului ce duce spre satul Jac (respectiv spre cimitirul roman) s-a cercetat o zonă de 200 x 25 m, orientată NE-SV. Momentan se pot identifica câteva construcţii, precum şi o traiectorie de drum.[Bajusz István] Note: 1. De la Universitatea “Eötvös Loránd” din Budapesta au participat asist. Lipovics Tamás, cerc. Lenkey László şi mai mulţi studenţi.
Note:

1.
1.Gudea 1989, N. Gudea, Porolissum. Un complex daco-roman la marginea de N a Imperiului Roman I. Cercetări şi descoperiri arheologice până în anul 1977, Zalău 1989.
2.Tamba, Gudea 2003, D.Tamba, N.Gudea, Raport preliminar în legătura cu cercetările de teren şi arheologice, lucrările de restaurare şi conservare executate la Porolissum, între anii 1994-2003, în ActaMP XXIV/2003, p. 195-262.
3.Tamba 2005, D.Tamba, Despre vicusul militar de la Porolissum. Contribuţii la istoria vicilor militari din Dacia Porolissensis. Teză de doctorat, susţinută public.