Mitoc | Judeţ: Botoşani | Punct: Malu-Galben | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Chirica | Vasile | responsabil | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Berzovan | Alexandru | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Cordoş | Elena Cristina | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
Raport:
Situl paleolitic de la Mitoc Malu-Galben este situat în NE României, în jud. Botoşani, pe a patra terasă a Prutului şi relativ aproape de confluenţa acestuia cu pârâului Ghireni (fig 1). Situl este cunoscut încă de la începutul secolului trecut, fiind menţionat de N. Moroşan în lucrarea sa din 1938. Primele sondaje au fost efectuate de C. S. Nicolăescu-Plopşor şi N. Zharia în 1956-1957, iar din 1978 situl a fost cercetat de V. Chirica, în anumite faze în colaborare cu specialişti din Statele Unite, Belgia şi Marea Britanie.
Stratigrafia sitului este una complexă, însumând depozite cu o grosime totală de aproximativ 14 m. Secventa pedo-sedimentară propusă de P. Haesaerts cuprinde 5 cicluri climatice şi 13 unităţi sedimentare, acoperind un interval cronologic extins, între aproximativ 32.730 ± 220 BP şi 20.150 ± 210 BP. Descoperirile arheologice au fost atribuite Paleoliticului Superior, prezentând carac- teristici specifice tehnocomplexului Aurignacian (nivelele asociate unităţilor sedimentare 8-13), respectiv celui Gravettian (nivelele asociate unităţilor sedimentare 7-1).
Campania din anul 2018, derulată între 28 August şi 4 Septembrie, a fost una relativ scurtă şi cu un colectiv minimal. Am ales să investigăm o zonă restrânsă, cu scopul de a cerceta nivelul Gravettian II, expus în sectorul nordic al sitului. În funcţie de sistemul de carouri existent, sondajul din 2018 (Sj 1/2018), cu dimensiuni de 2x1,5 m, a fost localizat în caroul N3 (fig 2), iar raportat la altimetria propusă de P. Haesaerts, sondajul a fost iniţiat de pe o treaptă aflată la apoximativ 4,8 m adâncime. Materialul arheologic s-a concentrat între 5,80 - 6,30 m adâncime, fiind atribuit nivelului Gravettian II. În funcţie de unităţile sedimentare identificate de P. Haesaerts, acesta se află în unitatea stratigrafică 6 (subunitatea 6b), care a stat la baza definirii intersadiului MMG 6, caracterizat ca şi un episod de răcire a climei. Cronologic, această unitate a fost datată la aproximativ 26.400- 25.5000 BP. Pentru colectarea şi înregistrarea artefactelor, s-a folosit un sistem local de coordonate. Majoritatea descoperirilor arheologice au constat din piese litice, doar 2 resturi faunistice fiind identificate. Piesele cu dimensiuni mai mari de 1 cm au fost colectate fie individual, fie în grupuri denumite convenţional ansambluri. Colectarea în grup s-a făcut pentru zonele cu densitate extrem de ridicată de artefacte. Fiecare înregistrare individuală a primit un număr de identificare, iar informaţiile referitoare la caracterul artefactului, poziţie, orientare şi localizare au fost descrise într-o bază de date ce conţine un total de 561 de înregistrări, însumând 1631 de piese cu dimensiuni de peste 1 cm. Au fost identificate şi un număr mare de piese cu dimensiuni sub 1 cm, concentrate în zone relativ bine delimitate ale sondajului. Densitatea cea mai mare de artefacte a fost identificată în partea sudică a sondajului (fig 3). Pe axele XZ şi YZ se confirmă dubla înclinare a stratelor, spre râul Prut şi spre pârâul Ghireni. De asemenea, apreciem că se poate accepta existenţa unui nivel bine definit, deşi există şi piese răzleţe (fig 4). Nu excludem ca unele piese să fi fost deplasate de procese post-depoziţionale (semnalate de poziţia verticală a unor piese sau de fragmentarea lor), dar este la fel de viabilă ipoteza unor niveluri mai slab definite sau chiar un palimsest.
În ceea ce priveşte compoziţia colecţiei litice, aceasta este predominată de aşchii (70%, 1147 de piese), dar sunt prezente şi lame (17%, 279 de piese), lamele (10%, 155 de piese), nuclee (1%, 21 de piese), precum şi fragmente indeterminate (2%, 29 de piese).
Materia primă folosită este aproape în totalitate de origine locală (silex de Prut). Doar în câteva cazuri se poate presupune o origine alogenă.
Mai departe, un procent redus de piese modificate ulterior a fost identificat, constând în general din urme de uzură, retuşe fine, marginale şi pe zone restrânse. Dintre tipurile de suporturi, cel mai însemnat procent de modificări ulterioare au fost identificate pe lame (26%), în timp ce aşchiile (10%) şi lamelele (6%) au fost retuşate într-un procent mai mic. Foarte importante sunt cele 6 lamele (unele fragmentare) cu retuşe abrupte (a dos) (fig. 5), specifice tehnocomplexului Gravettian. În rest, piesele aşa-zis tipice sunt extrem de rare.
Având în vedere densitatea ridicată de piese pe o suprafaţă limitată, numărul mare de piese corticale, prezenţa elementelor de preparare a nucleului (à crête, demi-crête, tablete de reamenajare), a pieselor de mici dimensiuni ce indică activităţi de cioplire şi retuşare, precum şi a deselor accidente de cioplire, zona investigată în Sondajul 1/2018 este cel mai probabil parte a unui atelier Gravettian de cioplire. Menţionăm că o altă suprafaţă a aceluiaşi potenţial atelier a fost investigată în anii 2013/2014.
Situl arheologic de la Mitoc-Malul Galben rămâne încă unul dintre siturile paleolitice din România cu un potenţial foarte ridicat, având în vedere complexitatea stratigrafică şi condiţiile de conservare.
Bibliografie: