Misentea | Comuna: Leliceni | Judeţ: Harghita | Punct: biserica romano-catolică din Misentea | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală târzie;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Biserică; Necropolă;
Cod RAN:
| 85733.01 |
Județ:
Harghita
Unitate administrativă:
Leliceni
Localitate:
Misentea
Punct:
biserica romano-catolică din Misentea
Localizare:
| 85733.01 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Botár | István | responsabil | Muzeul Secuiesc al Ciucului, Miercurea Ciuc |
Raport:
Misentea (m: Csíkmindszent) se află la 9 km est de oraşul Miercurea Ciuc, dea-lungul pârâului Mindszent-pataka (numit la aval şi Szentlélek-pataka), care este confluentul stâng a râului Olt, în judeţul Harghita. pl. 1.
Satul apare pe lista dijmelor papale din 1333-1334 (sub forma Omnibus Sanctis), la data asta era deci un sat cu o biserică parohială.(1) Izvorul atestă existenţa bisericii nu şi data de edificare a acestea, începutul secolului al 14-lea este deci o dată ante quem.
Sanctuarul actual e gotic cu plan poligonal, cu contraforţi pe colţuri, ferestre arcuite gotice, şi cu boltă aşezat pe console. Pe peretele nordic e un tabernaclu gotic. Nava e improporţional mai mare cu ferestre largi moderne, la care se alătură un portic pe partea sudică şi un turn de clopotniţă dinspre vest. pl. 2.
Conform tradiţiei locale biserica a fost construit în 1602 o relatare descrie acest an incizat în peretele bisericii. (2) Această dată provine de la localnici, dar nici un alt autor nu a confirmat. Orbán Balázs reltează despre alte două incripţii în jurul bisericii: 1230 pe partea vestică a sacristiei (azi dispărută) şi 1247 pe o piatră din incintă, ambele considerate de drept de el ca falsuri ulterioare, deşi a acceptat că ele ar putea fi semnul unor tradiţii locale. (3) Conform lui Léstyán altarul şi acoperişul bisericii au fost distruse de invazia turcească din 1661, şi tot el aminteşte că turnul a fost construit de către episcopul Mártonffy József care era originar din Misentea între 1799-1815. (4) Anterior clopotul medieval din 1505 a fost aşezat într-o clopotniţă de lemn care a fost amintit în vizitaţia episcopală din 1731. (5)
În 2005 am efectuat o cercetare arheologică destul de limitată în vecinătatea bisericii. (6) pl. 03.
Cercetarea din 2014
Cercetarea preventivă din 2014 a fost efectuat ca parte a cercetărilor premergătoare întocmirii planului de restaurare a monumentului, proces care a conţinut şi deschiderea câtorva sonde geologice pentru studii privind statica clădirii. În cursul cercetării din anul curent am continuat numerotarea cercetării din 2005 atât în cazul secţiunilor cât şi în cazul mormintelor. Astfel secţiunile din 2014 încep cu numărul 3., iar mormintele cu numărul 7. Numerotarea secţiunilor indică doar ordinea de deschidere a acestora. (7) pl. 30.
S3 – partea sudică, colţul navă-sanctuar
S4 – partea sudică, colţul sanctuar-contrafort
S5 – partea sudică, colţul navă-scara galeriei
S6 – partea sudică, colţul navă-porticul sudic
S7 – partea nordică, colţul sanctuar-sacristie, latura estică
S8 – partea nordică, colţul navă-turn
S8 – partea nordică, lângă navă
S10 – incintă, partea nordică, colţul intrare-zid incintă, latura estică
Desenele proprii realizate în scara 1:20 respectiv 1:10 au fost amplasate în planul primit de la arhitectul Tövissi Zsolt (ATR Line) şi ridicarea topografică executat de Sárkány László (Topoland). Cotele de nivel au fost măsuratecu un aparat Sokkia, la fel ca şi în 2005, de la bârna de fier geodezică (nr: 1.746) de pe peretele nordic a navei, care are cota absolută de 759,020 m.
La cercetarea arheologică a participat în afară de responsabilul săpăturii istoricul de artă Kósa Béla şi arheologul Zólya Levente cărora le mulţumesc şi pe această cale colaborarea.
Concluzii, periodizarea bisericii
Datarea exactă a perioadei de construcţie a bisericii în momentul actual nu este certă. Ştim doar că clădirea a stat cu siguranţă la începutul secolului al 14-lea, şi are mai multe elemente romanice ce sunt caracteristice pentru epoca arpadiană: sanctuar cu plan dreptunghiular, ferestre semicirculare. Pe baza bisericilor din vecinătate, cercetate arheologic (Sâncrăieni, Armăşeni, Şumuleu) (8) putem afirma că asemenea bisericii erau comune în zonă în epoca arpadiană deja începând de secolul al 12-13-lea.
Pentru delimitarea cronologică mai exactă a primei faze sunt însă şanse reale folosind metoda dendrocronologică: grinzile aparent originale din timpul construcţiei din frontonul inferior dintre navă şi cor pot fi datate în cazuri optime cu o precizie de un an! Pentru asta ar fi nevoie de o prelevare şi analiză dendrocronologică care poate fi efectuat în Laboratorul Dendrocronologic din Transilvania (Miercurea Ciuc).
Pe baza cercetărilor arheologice (2005., 2014) şi de parament (2005) efectuate putem afirma că biserica din perioada arpadiană s-a păstrat în mare proporţii nu numai în fundaţii dar şi în ziduri de elevaţie! Din biserica secolului 13 mai stă aproape întreaga clădire ! Singurele excepţii sunt peretele estic a corului (demolat cu ocazia lărgirii gotice) şi cel vestic a navei (demolat după 1799). Biserica a avut ornamente pictata atât în exterior ca şi în intrerior, urmele acestora pot fi identificate restaurate şi prezentate cu ocazia eventualelor lucrări de restaurare ca şi ferestrele romanice înzidite. Noi picturi murale au fost executate şi în secolele 14-15.
Lângă navă (!) a fost construit o clădire patrulateră, probabil o sacristie în secolul al 14-lea, care a funcţionat pănâ la sfârşitul secolului 15. La est de aceasta lângă sanctuarul dreptunghiular a fost construit o clădire cu contraforţi (?) cândva la începutul secolului al 15-lea, a cărei funcţii sunt incerte: ar putut fi o nouă sacristie, fundaţia unui turn sau campanile (dacă a fost terminat). pl. 18.
O majoră renovare a fost efectuat în perioada gotică. Zidul estic a închideri corului romanic a fost demolat şi păstrând peretele sudic şi nordic corul a fost prelungit cu o închidere poligonală gotică cu contraforţi. Coroana/şarpanta a fost înălţat atât pe navă cât şi pe cor. Ferestrele romanice au fost înzidite şi au fost deschise noi ferestre mai mari în stil gotic. Datarea lucrărilor gotice poate fi definit prin analiza dendrocronologică a stâlpilor de la altar, care marchează cu siguranţa data ante quem a finalizării construcţiilor gotice. Este posibil ca la această dată a fost construit şi sanctuarul actual în locul clădirii anterioare cu contraforţi. Acestea s-au terminat probabil înainte de 1505 data la care a fost procurat un clopot, care a fost aşezat într-o clopotniţă de lemn. (9)
În cursul ultimei intervenţii între 1799-1815 biserica a primit actuala înfăţişare: a fost demolat zidul vestic a navei care a fost prelungit şi sa construit simultan un turn vestic de clopotniţă. Poarta principală din sud au fost desfinţate şi în locul lor a fost construit un portic.
Ultima modificare a planului a survenit odată cu construirea scării de acces spre galeria vestică la colţul SV a navei. pl. 31.
Bibliografie:
Note:
1.
1. MonVat 112., 116., 132., EO II. 412
2. Pesty 1862. 58.
3. Orbán 1869. 33., Keöpeczi 1929. 394., Endes 1938. 73., 344-345.
4. Léstyán 2000. 239-240.
5. Botár 2001. 139-140., illetve ERKEJ 133.
6. Botár 2006b., Botár 2009.
7. Prescurtările utilizate: S – secţiune, M – mormânt.
8.Botár 2009.
9. Inquisitio (1716): Campanile ligneum in quo campanae duae, una nova, şi ERKEJ 133.: turris lignea (1731)