Mironeşti | Comuna: Goştinari | Judeţ: Giurgiu | Punct: Malul Roşu | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 103390.01 |
Județ:
Giurgiu
Unitate administrativă:
Goştinari
Localitate:
Mironeşti
Punct:
Malul Roşu
Localizare:
| 103390.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Schuster | Cristian | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Popa | Traian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Panait | Daniela | participant | Muzeul Judeţean "Teohari Antonescu", Giurgiu |
| Panait | Marin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Cercetările arheologice de aiciau fost iniţiate în anul 1989 (au fost efectuate două mici sondaje), fiind apoi continuate, cu unele întreruperi, începând cu anul 2002. Investigaţiile din 2008, finanţate integral de MJTA Giurgiu, s-au derulat în perioada septembrie–octombrie. Acestea s-au extins pe o suprafaţă excavată echivalentă cu 168 m², constituită din nouă secţiuni şi o casetă: S22 (8 × 4 m), S23 (10 ×2 m), S24 (8 × 2 m), S25 (8 ×2 m), S26 (8 ×2 m), S27 (8 × 2 m), S28 (6 × 2 m), S29 (12 × 2 m), S30 (6 × 2 m) şi C8 (2 × 2 m), practicată la S19. Materialul arheologic recuperat aparţine, ca şi cel din campaniile precedente, manifestărilor culturale Cernavodă I, Cernavodă III, Cernavodă II, Glina, Tei, Radovanu şi Basarabi. Cultura Cernavodă II a fost bine documentată în S22 şi, sporadic, în S29 şi S30, de unde a fost recuperată o mare cantitate de ceramică, dar cu posibilităţi reduse reîntregire a unor vase. Pasta, de culoare variată (roşiatică, castanie şi cenuşie), are în compoziţie nisip, pietricele, calcar şi cioburi pisate. Materialul ceramic, foarte fragmentar, cuprinde în inventarul său buze de vase cu diverse tipuri de decor, torţi tubulare, late etc.; unele dintre ele supraînălţate sau amplasate în zona mediană a vasului, la care se adaugă fundurile, plate, în majoritatea cazurilor. Toate acestea ne sugerează forme şi tipuri de vase diverse: ceşti, căni, străchini cu profil în formă de „S” sau cu marginea lată, borcane cu număr retras, oale globulare etc. Aceeaşi varietate se întâlneşte şi în privinţa decorului: brâuri carteze amplasate în zona terminală a buzelor sau în alte părţi ale corpului vaselor, brâuri alveolate, linii simple, inegale ca lungime, dispuse în partea mediană a vaselor. De menţionat şi descoperirea unui phallos fragmentar, a unor fragmente de unelte de silex şi piatră, cărora li se adaugă un nucleu de minereu nativ, în al cărui conţinut se află mult cupru. Mai trebuie spus că, tot în S22, unde s-a săpat până la adâncimea de 2 m, a fost descoperită o mare cantitate de chirpici (cu amprente de pari), fapt ce ne sugerează prezenţa unor/unei locuinţe de suprafaţă, cât şi de adâncime. De o situaţie mai clară nu se poate vorbi decât în momentul când se va ajunge la solul viu. De asemenea, mai relevăm existenţa unui strat de cenuşă, gros de 0,30 m, care conţine şi o mare cantitate de cărbune. Mai menţionăm, de asemenea, descoperirea unui bogat material osteologic, aparţinând unor animale domestice şi sălbatice, precum şi unor specii diferite de peşti (urmează să fie determinate), cărora li se adaugă numărul mare de cochilii de melci şi scoici.
Cât priveşte Bronzul Timpuriu, acesta este reprezentat de cultura Glina, căreia îi aparţin câteva fragmente ceramice cu decor alveolat şi alte câteva atipice. Culturii Tei, din Bronzul Mijlociu, este reprezentată de câteva fragmente ceramice atipice, dar şi unul cu decor, format din două benzi haşurate.
Foarte bine reprezentată este cultura Basarabi, din Hallstatt-ul Mijlociu, căreia îi aparţine circa 60–65% din materialul arheologic descoperit în timpul campaniei arheologice din 2008. Materialul arheologic specific culturii Basarabi a fost descoperit, în marea lui majoritate, în S24, S25, S28 şi S29, adică în jumătatea sudică promontoriului, aşa cum s-a întâmplat şi în perioada campaniei din 2007.
În campania din 2008 au fost continuate cercetările şi în S19/2007, la care au fost trasată C8 (în extremitatea sud–estică, unde se află groapa rituală), de unde a fost recuperat un material arheologic similar cu cel din campania precedentă. O concluzie definitivă cu privire la complexul respectiv nici nu se poate trage decât în urma epuizării cercetărilor arheologice.
Materialul arheologic aferent culturii Basarabi este format din ceramică, chirpici, unelte de silex şi piatră, resturi osteologice ş.a. Cea mai reprezentativă rămâne însă ceramica, chiar dacă posibilităţile de reîntregire a unor vase rămâne limitate. Inventarul ceramic cuprinde diferite tipuri de toarte (tubulare, late etc.), unele dintre ele supraînălţate sau dispuse în zona de interferenţă a gâtului cu zona mediană a vasului, buze de vase, unele dintre ele cu diferite tipuri de decor, cărora li se adaugă fundurile de vase şi apucătorile. Toate acestea relevă o mare varietate de forme şi tipuri de vase, specifice culturii menţionate mai sus: căni, castroane, oale, farfurii, platouri, fructiere, ceşti etc. Pasta, care cuprinde mai multe categorii (grosieră, semigrosieră şi fină), este de culoare castanie, cenuşie şi neagră, având în compoziţie lut fin (o parte), pietricele şi fire subţiri de pleavă. Decorul specific culturii Basarabi se caracterizează printr-o mare varietate: brâuri alveolate în relief, alveolate asociate cu brâuri crestate, brâuri crestate duble şi brâuri alveolate încadrate în benzi. Ornamentica ceramicii de tip Basarabi se compunde din motivul geometric (rombul şi triunghiul), la care se adaugă motivul spiralei, sub forma unor „S-uri”, benzile haşurate prin puncte, linii punctate şi continui, asociate uneori cu figuri geometrice (rombul şi triunghiul) şi caneluri, canelurile simple, poziţionate orizontal şi vertical.
Mai relevăm, de asemenea, descoperirea în C8 a unui fragment provenit de la un cuptor (folosit probabil la arderile cu caracter ritual), pe care se observă amprenta unui par de mari dimensiuni, chirpici şi foarte multă zgură de fier. Dintre uneltele descoperite, le amintim pe cele din silex, fragmentare în marea lor majoritate, o gresie folosită la lustruirea ceramicii şi o fusaiolă bitronconică.
Cât priveşte materialul osteologic, acesta aparţine atât unor specii de animale domestice, cât şi sălbatice. Locul de frunte îl ocupă Bos taurus, urmat de ovicaprine şi porcine. O parte dintre resturile osteologice, în special cele descoperite în groapa rituală (investigată doar parţial, cum menţionăm mai sus), prezintă urme de fierbere şi ardere secundară, iar multe sunt şi sparte. Resturile de animale sălbatice au fost într-un procentaj minor. S-au găsit câteva oase de Capreolus capreolus şi Lepus europaeus, identificate tot în groapa rituală.