Mironeşti | Comuna: Gostinari | Judeţ: Giurgiu | Punct: Malu Roşu, Conacul lui Palade | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2009
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Aşezare fortificată; Locuire sezonieră;
Cod RAN:
Județ:
Giurgiu
Unitate administrativă:
Gostinari
Localitate:
Mironeşti
Punct:
Malu Roşu, Conacul lui Palade
Localizare:
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Popa | Traian | participant | Muzeul Judeţean de Istorie "Teohari Antonescu", Giurgiu |
| Mărgărit | Monica | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Niţă-Bălăşescu | Loredana-Cristina | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Panait | Marin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Schuster | Cristian | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Raport:
Amplasat pe un promotoriu al terasei din dreapta Argeşului (altitudine = 87,2 m) situl de la Malul Roşu este flancat la N de acest râu, la S de o vale care-l desparte de drumul judeţean, la E (spre satul Teiuş) de o vale puţin adâncă, iar la V de o alta mult mai pronunţată, delimitându-l de arealul Conacul lui Palade. Starea de conservare a sitului este, în general, medie, existând însă un proces de eroziune permanentă, mai ales în partea nordică, spre râul Argeş. Cercetările arheologice din acest punct au fost iniţiate în anul 1989, fiind apoi continuate, cu scurte întreruperi, până în prezent. Investigaţiile din 2009, finanţate integral de MJTA Giurgiu, s-au desfăşurat în perioada august - septembrie, pe o suprafaţă care a cuprins mai multe secţiuni: S.31 (6 x 2 m), S.32 (12 x 2 m), S.33 (6 x 2 m), S.34 (8 x 2 m) şi totodată au continuat cercetările în S.19 („groapa rituală") şi S.22, rămase nefinalizate din campaniile arheologice precedente. Materialul arheologic recuperat în timpul cercetărilor arheologice din anul 2009, aparţine culturilor Cernavodă II, Glina şi Basarabi. Cultura Cernavodă II a fost mai bine documentată în S.22, unde s-a săpat până la adâncimea de 3,20 m (în campania precedentă se ajunsese până la -2 m), fiind descoperite urmele unei locuinţe adâncite (bucăţi mari de chirpici cu urme de pari şi nuiele şi podină). Ceramica recuperată, fragmentară în cea mai mare parte a ei (s-a recuperat integral doar un vas în miniatură), a permis sesizarea diferitelor forme şi tipuri de vase (ceşti, străchini, borcane cu umăr retras, oale globulare), iar decorul se exprimă prin crestături (dispuse sub formă unor brâuri pe corpul vasului), alveole şi crestele (poziţionate în zona terminală a buzelor). Inventarului aferent culturii Cernavodă II îi mai aparţin şi uneltele din silex (gratoare, lame fragmentare etc), o dăltiţă din gresie, uneltele din os (dăltiţe, împungătoare, ace ş.a.), podoabele (mărgele din scoici şi pandantivele din os) şi figurinele antropromorfe (fragmentate în cea mai mare parte a lor). Mai trebuie menţionat materialul osteologic abundent, care aparţine unor specii diferite de animale domestice şi sălbatice, la care se adaugă o mare cantitate de cochilii de scoici şi melci. Cât priveşte Bronzul Timpuriu, acesta este reprezentat de cultura Glina, căreia îi aparţin doar câteva fragmente ceramice cu decor alveolat şi alte câteva fragmente atipice, descoperite în S.31 şi S.33 (spre SE promotoriului). Cel mai bine reprezentată este cultura Basarabi din Hallstatt-ul Mijlociu, căreia îi aparţine circa 70-75 % din materialul arheologic descoperit în timpul campaniei arheologice din 2009. Cea mai mare parte a acestui material, aferent acestei culturi, a fost descoperit în S.19 („groapa rituală"), în S.32 şi S.34, adică în jumătatea sudică a promotoriului, aşa cum s-a întâmplat şi în campaniile precedente, din 2007 şi 2008. Ceramica, spre deosebire de ani precedenţi, cuprinde un număr mai mare de vase întregi sau cu posibilităţi de reîntregire. Menţionăm un vas bitronconic (cu gâtul cilindric şi de dimensiuni mijlocii, descoperit între adâncimile de -0,60-0,90 m; este prevăzut cu două torţi, amplaste în zona mediană, si două protuberanţe conice, poziţionate simetric, tot în această zonă), o ceaşcă (găsită tot în S.19, între adâncimile de -0,40-0,60 m a fost descoperită; dimensiuni: înălţime = 0,07 m; diametrul fundului = 0,025 m; diametrul gurii = 0,067 m), un castron (descoperit în S.32, între adâncimile de -0,60-0,80 m şi care are fundul inelar şi baza uşor lăţită, iar în partea superioară, lângă bază este prevăzut cu patru protuberanţe, care suplinesc torţile; este de mari dimensiuni: înălţimea = 0,215 m; diametrul fundului = 0,11 m; diametrul gurii = 0,315 m) şi o cană (descoperită în S.34, la adâncimea de -0,60-0,75 m; de mici dimensiuni: înălţimea = 0,147 m; diametru fundului = 0,057 m; diametrul gurii = 0,10 m; având corpul în formă uşor globulară, gâtul cilindric şi o toartă cu caneluri orizontale). Mai amintim un vas-borcan (păstrată doar o jumătate din el), şi o jumătate de ceaşcă, decorată cu benzi şi motivul spiralic şi un platou (recuperat tot parţial), cu decor variat (benzi incizate, semicercuri, care circumscriu caneluri incizate şi excizate). Decorului menţionat, li se adaugă brâurile alveolate (dispuse orizontal, vertical şi oblic), brâurile crestate (unele duble şi asociate cu cele alveolate), brâuri încadrate în benzi şi motive geometrice (cercul, triunghiul şi rombul). Mai relevăm de asemenea, descoperirea unor unelte din silex, cărora li se adaugă uneltele din lut (fusaiolă bitronconică), din os (împungătoare şi ace) şi un ac din bronz. Mai trebuie spus că, tot în S.19 (zona „gropii rituale"), au fost descoperite fragmente mari provenite de la un cuptor (utilizat, după toate probabilităţile pentru arderile cu caracter ritual) şi un strat gros de cenuşă (circa 0,60 m), rezultat, bănuim noi, din urma arderilor sacrificiale.
În zona apropiată punctului Malul Roşu, anume arealul Canalul lui Palade, cercetările noastre, o continuare a celor precedente (adâncirea secţiunilor), au cuprins trei secţiuni: S.4 (10 x 2 m), S.5 (8 x 2 m), S.6 (8 x 2 m), adică o suprafaţă echivalentă de circa 50 mp. Au fost descoperite vestigii ale culturilor Glina, Basarabi, Dridu şi Latène, ultimele de sec. II-I a.Chr. Prima, cultură Glina, este reprezentată de câteva fragmente ceramice cu decor alveolat specific, două fusaiore bitronconice (una fragmentară), o „aplică" şi câteva unelte fragmentare din silex. Culturii Basarabi din Hallstatt-ul Mijlociu îi aparţin fragmentele ceramice cu decor alveolat şi în benzi incizate, o fusaiolă bitronconică şi trei unelte din silex (un gratoar şi două lame retuşate). Prezenţa geţilor este confirmată doar de câteva fragmente ceramice cu decor alveolat, iar purtătorii culturii Dridu de fragmente ceramice cu decor vălurat. [Cristian Schuster, Traian Popa].
Industria pe materii dure animale (campania 2008).
Prezenta analiză, se referă la materialul culturii Basarabi, recuperat în 2008. Este vorba de o dăltiţă lucrată dintr-o diafiză de os lung, prin secţionare longitudinală, două vârfuri realizate pe diafize de os lung, secţionate longitudinal, două vârfuri pe metatars şi tibie de ovi-caprine şi o perlă lucrată dintr-o valvă, aparţinând speciei Unio.
Studiul tehnic a urmărit identificarea modalităţilor de realizare ale celor două operaţii principale, vizând obţinerea obiectului finit: debitajul şi fasonajul. Pentru etapa debitajului, secţionarea longitudinală a osului, în cazul vârfurilor, a fost realizată exclusiv prin percuţie directă, în timp ce în cazul dăltiţei a fost aplicată o tehnică de rainurage, continuată de o percuţie indirectă. Amenajarea părţii active a fost efectuată, indiferent de categoria de unelte (dăltiţe sau vârfuri) printr-un raclage longitudinal, etapa fasonajului fiind realizată printr-un polisage fin (dăltiţă) sau prin abraziune (vârfuri). Studiul pieselor ilustrează o activitate oportunistă, în sensul unei investiţii tehnice minime şi o utilizare îndelungată a acestor piese. Putem vorbi chiar de o „întreţinere" a utilajului deoarece, cel puţin în cazul dăltiţei, partea activă a fost reascuţită. În schimb, pentru perla confecţionată din valvă am identificat mai multe etape tehnologice, pornind de la extragerea unei aşchii, perforarea ei prin rotaţie dinspre ambele feţe şi regularizarea, prin abraziune, a marginilor de fractură.
În ciuda numărului redus de piese, putem totuşi pune în evidenţă o opoziţie între piesele aparţinând activităţilor cotidiene (dăltiţe, vârfuri), prelucrate prin câteva gesturi, şi cele aparţinând domeniului estetic, ce necesită o investiţie tehnică mai importantă. [Monica Mărgărit].
Utilajul litic (campaniile 2008 si 2009).
Eşantionul litic cioplit este format din 29 piese din silex balcanic, de culoare crem-gălbui deschis/maroniu-roşcat închis/negru, mat, omogen, cu textură fină sau relativ grosieră. Piesele sunt reprezentate de a) - suporturi neretuşate (10 aşchii şi 8 lame, complete sau fragmentate), b) - piese indeterminate (4 fragmente) şi c) - piese retuşate (1 grattoir, 3 lame retuşate şi 3 lame asemănătoare elementelor de seceră). Din punct de vedere spaţial, fiecare din aceste trei mari categorii este reprezentată, în proporţie variabilă, în interiorul singurei structuri clar individualizate a culturii Basarabi (groapă rituală, 0,80-1 m).
Suporturile laminare prezintă, în general, morfologie asemănătoare: cele mai multe dintre ele, fie că au fost modificate prin retuşă sau nu, sunt obţinute prin percuţie dură (după cum o indică stigmatele prezente pe bulbul de percuţie), au profil concav şi secţiune transversală trapezoidală, iar suprafeţele dorsale poartă negative de desprindere iniţiate din acelaşi sens. Într-un singur caz, acela al unei lame meziale neretuşate, negativele vizibile pe suprafaţa dorsală indică, prin sensul desprinderii lor, exploatarea unui nucleu cu două planuri de lovire. Dimensiunile lor variază în mare măsură, în cazul valorilor lungimii, datorită fragmentării, în timp ce lăţimea atinge valori oarecum constante, de 21-24 mm/33-38 mm. Laturile lungi sunt rareori intacte, fiind afectate, parţial sau complet, de mici desprinderi neregulate, posibil datorate folosirii; alte urme macroscopice intenţionate (datorate utilizării) şi/sau neintenţionate (datorate accidentelor) apar sub forma lustrului macroscopic, dispus neuniform şi a negativelor aparţinând aşchiilor de dimensiuni mici, vizibile pe suprafaţa ventrală a lamelor.
Piesa de tip grattoir distal are drept suport o lamă fragmentată, de 43 mm lungime şi 33 mm lăţime, afectată de o fractură oblică extinsă, al cărei negativ afectează parţial, în extremitatea stângă a suportului, frontul de grattoir.
Lamele retuşate sunt fragmente meziale şi proximal, de dimensiuni variabile (46 mm/58 mm/63 mm lungime, 34 mm/35 mm/42 mm lăţime), prezentând fracturi perpendiculare pe planul suportului sau, în mai mică măsură, longitudinale şi modificări accidentale de tip écrasement sau de tipul desprinderilor neregulate de pe porţiunile neretuşate ale laturilor lungi; retuşele, de regulă directe, semiabrupte, acoperă parţial sau complet suprafaţa uneia sau ambelor laturi.
Piesele asemănătoare elementelor de seceră sunt fragmente meziale, de dimensiuni variabile: 34 mm/45 mm/62 mm lungime, 21 mm/24 mm/46 mm lăţime, 6 mm/5 mm/17 mm grosime; într-unul din cazuri, fracturile perpendiculare pe planul suportului au fost transformate în troncaturi (directă, dreaptă, distală şi directă, uşor convexă, proximală). Una din laturile lungi poartă retuşă directă, semiabruptă sau abruptă, continuă sau parţială (însoţită de un encoche, într-unul din cazuri), în timp ce latura opusă este modificată de desprinderi indirecte semicirculare, de mică întindere, dispuse regulat şi acoperite de lustru macroscopic. Întinderea şi uniformitatea peliculei de lustru sunt variabile, acesta putându-se extinde şi pe latura retuşată direct. [Loredana Niţă].
Bibliografie: