Mironeşti | Comuna: Goştinari | Judeţ: Giurgiu | Punct: Malu Roşu | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Tell;
Cod RAN:
| 103390.01 |
Județ:
Giurgiu
Unitate administrativă:
Goştinari
Localitate:
Mironeşti
Punct:
Malu Roşu
Localizare:
| 103390.01 |
Lista Ilustrațiilor - 11
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Schuster | Cristian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Popa | Traian | participant | Muzeul Judeţean "Teohari Antonescu", Giurgiu |
| Panait | Marin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Situl se află amplasat pe un promontoriu (altitudinea: 82 m) din terasa dreaptă a văii Argeşului, fiind flancat la N de acesta, la S de o vale care-l desparte de drumul judeţean, la E (spre satul Teiuş) de o vale puţin adâncă, iar la V de una mult mai adâncă, separându-l de punctul “Conacul lui Palade”. Starea de conservare a sitului este medie, existând un proces de eroziune permanentă în partea nordică a acestuia, mai exact spre râul Argeş. Săpăturile sistematice de la punctul “Malu Roşu” au fost iniţiate în vara anului 2002, reluate în 2005 şi continuate în 2006. Cercetările arheologice din timpul campaniei desfăşurată în august-septembrie 2006 au fost finanţate integral de Muzeul judeţean. În timpul campaniei respective au fost trasate şase secţiuni: S9 = S1 / 2006 (10 x 2 m), S10 = S2 / 2006 (10 x 2 m), S11 = S3 / 2006 (6 x 2 m), S12 = S4 / 2006 (10 x 2 m), S13 = S5 / 2006 (10 x 2 m) şi S14 = S6 / 2006 (10 x 2 m). acestora li se adaugă casetele C4=C1 / 2006 şi C5=C2 / 2006 (2 x 1 m), trasate pandant la S9 = S1 / 2006 (pentru a surprinde limitele locuinţei L4).
Materialul arheologic descoperit în suprafeţele respective aparţine mai multor culturi, specifice unor epoci diverse: Cernavodă I, Cernavodă III, Cernavodă II, Glina, Tei, Radovanu, din Hallstatt, Latène şi terminând cu medieval timpuriu. Facem precizarea că, materialul arheologic rezultat în timpul campaniei din 2006, aparţine, în proporţie de 75-80%, culturilor Cernavodă I, Cernavodă III, Cernavodă II, iar dintre acestea, cea mai mare pondere o are materialul arheologic ce aparţine culturii Cernavodă III (cca. 50%). Dintre complexele descoperite, menţionăm o construcţie de suprafaţă, aparţinând purtătorilor culturii Cernavodă III. Locuinţa respectivă (L4) a fost descoperită în S9 = S1 / 2006, între c. 4-6, pe o suprafaţă de 2,2 x 2,3 m. Descoperite, începând cu ad. de -0,4, urmele locuinţei coboară, dar numai în anumite locuri, până la -0,9 m, adică până în apropierea solului viu. Inventarul locuinţei cuprinde fragmente ceramice, în majoritate de culoare roşiatică, cărora li se adaugă bucăţi mari de chirpici (cu urme de pari şi nuiele), din podină, unelte de silex fragmentare, cărbune şi un substanţial material osteologic.
Este vorba de o locuinţă de suprafaţă, cu lut, suprastructură de chirpici şi acoperită probabil cu stuf, aşa cum sunt majoritatea locuinţelor specifice comunităţilor Cernavodă III. Elementul esenţial în reprezintă însă ceramica, prezentă în toată suprafaţa cercetată de noi. Din păcate, mai tot materialul ceramic descoperit, se prezintă mai mult fragmentar, astfel că posibilităţile de reîntregire a unor vase sunt extrem de reduse. Au fost identificate buze cu decor şi funduri de vase, apucători, tortiţe tubulare şi late sugerându-ne prezenţa mai multor tipuri şi forme de vase. Pasta din care sunt lucrate vasele respective (grosieră, semigrosieră, semifină şi fină) are în compoziţia ei lut şi pleavă (în special cele care aparţin culturii Cernavodă I), nisip, pietricele şi lut (cazul culturii Cernavodă III). Decorul aferent materialului ceramic obţinut prin tehnicile exciziei şi inciziei, se compun din caneluri exterioare şi interioare, brâuri alveolare în relief, duble şi chiar triple, brâuri alveolate, altele sunt crestate, amplasate în partea superioară a buzelor şi butoni. Culoarea predominantă rămâne cea roşiatică (în special cea care aparţine ceramicii culturii Cernavodă III), dar există şi fragmente ceramice de culoare cenuşie, cafenie şi cărămizie. În afara ceramicii au mai fost descoperite trei fusaiole întregi, două bitronconice şi una tronconică, cărora li se adaugă uneltele din silex, în majoritate fragmentare şi o dăltiţă. Cât priveşte materialul osteologic, descoperit în contextul Cernavodă III, acesta este destul de bogat şi aparţine unor specii de animale domestice, cât şi unor specii sălbatice: Bos taurus, Ovis aries, Capreea hircu, Sus Scorfa. Abundenţă materialului osteologic relevă că ocupaţia economică predilectă a comunităţilor Cernavodă III o constituie păstoritul, dar şi vânatul. De menţionat că, în mai toate suprafeţele cercetate, s-a descoperit o mare cantitate de cochilii de melci şi scoici, care le completau resursele de hrană.
În privinţa epocii bronzului, aceasta este reprezentată de culturile Glina (câteva fragmente cu decor alveolat) şi Tei (fragmente care au ca decor motivul geometric, în special triunghiul).
Cât priveşte prima perioadă a fierului (Hallstatt; cultura Basarabi), aceasta este reprezentată de trei vase, identificate în S10 = S2 / 2006, Caroul 3, dar toate sparte, cu posibilităţi de reîntregire însă. Descoperite între adâncimile de -0,4 -0,6 m, vasele respective au culoarea cenuşie, iar unul dintre ele este lustruit. De precizat că unul dintre vase (cel de dimensiuni mai mici) se află poziţionat într-unul mai mare, un platou, probabil. Cel de-al treilea vas este bombat în zona mediană, are gâtul cilindric şi buza uşor evazată.
Descoperirile care aparţin celei de-a doua perioadă a fierului (Latène-ul) se reduc doar la câteva fragmente ceramice (unele cu brâuri alveolate duble şi triple), care au aparţinut unor vase de mari dimensiuni, de provizii, după toate probabilităţile.