Mironeşti | Comuna: Goştinari | Judeţ: Giurgiu | Punct: Conacul lui Palade | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 103390.04 |
Județ:
Giurgiu
Unitate administrativă:
Goştinari
Localitate:
Mironeşti
Punct:
Conacul lui Palade
Sector:
la Conacul lui Palade,
Localizare:
| 103390.04 |
Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Grofu | Florin | participant | Muzeul Judeţean "Teohari Antonescu", Giurgiu |
| Popa | Traian | participant | Muzeul Judeţean "Teohari Antonescu", Giurgiu |
| Schuster | Cristian | responsabil | Institutul Român de Tracologie, Bucureşti |
| Panait | Marin | participant | Universitatea "Spiru Haret", Bucureşti |
Raport:
Campania arheologică de la Mironeşti, finanţată integral cu fonduri de la Muzeul judeţean "Teohari Antonescu" Giurgiu, s-a desfăşurat în perioada 1 iunie - 10 iulie 2002, având ca obiectiv determinarea limitelor celor două aşezări aferente punctelor menţionate mai sus.
1. La Conacul lui Palade
Amplasat pe un promontoriu (altitudinea = 82 m), situl este flancat la nord de Valea Argeşului, la sud de clădirile fostului C.A.P., la est de o vale adâncă, care-l separă de punctul Malu Roşu, iar la vest de o vale similară, separându-l de gospodăriile sătenilor.
Prima secţiune S 1/2002 (= 10 x 2 m) are orientarea NE - SV, fiind trasată aproape perpendicular pe malul Argeşului, la o distanţă de aproximativ 10 m de acesta.
Materialul arheologic recuperat din această secţiune este extrem de sărac, reducându-se doar la câteva fragmente de ceramică şi bucăţi de chirpic din perioada geto-dacă, la care se adaugă câteva fragmente ceramice din bronzul mijlociu (cultura Tei). Plastica este reprezentată de o figurină zoomorfă, din care s-a păstrat doar un fragment.
Cea de a doua secţiune S 2/2002 (= 10 x 2 m), având aceeaşi orientare NE - SV, a fost trasată la o distanţă de aproximativ 140 m sud-est faţă de secţiunea S 1, în apropierea livezii cu cireşi. Din punct de vedere stratigrafic, menţionăm prezenţa unui strat vegetal, gros de aproximativ 0,30/0,40 m şi a unui strat de cultură cu o grosime de 0,40/0,50 m, având în componenţa sa materiale arheologice amestecate, care aparţin mai multor epoci istorice. Materialul arheologic descoperit în stratul vegetal (fragmente ceramice de culoare verde şi roşie, piroane, dăltiţe), între carourile 8-10, aparţine feudalismului mijlociu şi târziu. Prezenţa unor bucăţi de chirpic cu urme de pari, a unor bucăţi de podină şi a numeroase fragmente ceramice geto-dacice, începând cu adâncimea de -0,5 m, relevă existenţa unei locuinţe de suprafaţă, imposibil însă de determinat din punct de vedere stratigrafic şi ca dimensiune şi formă.
Între carourile 2-3 a fost descoperită o vatră de foc, păstrată în proporţie de 80%, lucru care ne-a permis să o reconstituim în forma sa ovală şi să-i determinăm diametrele (1 x 0,80 m). Vatra era construită dintr-un strat de cenuşă - gros de 0,05 m, fragmente ceramice provenite din mai multe vase şi, surprinzător, un bogat material osteologic.
Materialul ceramic geto-dacic cuprinde două vase, funduri, toarte şi numeroase fragmente ceramice decorate cu brâuri alveolate simple şi duble. Primul vas, descoperit în caroul 2, între –0,50/-0,60 m, este de mici dimensiuni şi modelat cu mâna, dintr-o pastă în a cărui compoziţie se găseşte multă pleavă şi prezintă o ardere neomogenă. Vasul respectiv are fundul plat şi buza evazată, încadrându-se în categoria ceramicii grosiere, ca mai toată ceramica Laténe, dată la iveală în timpul investigaţiilor noastre din cele două secţiuni. Cel de-al doilea vas, descoperit în caroul 3, la aceeaşi adâncime, este modelat tot cu mâna dintr-o pastă care conţine pleavă şi multe pietricele. Fundul vasului este tăiat drept, corpul puţin oval, iar buza este rotunjită şi răsfrântă în exterior, prezentând şi două caneluri fine în partea superioară.
În caroul 3, la adâncimea de -0,50/-0,60 m, a fost descoperită o fusaiolă bitronconică, căreia i se adaugă şi câteva fragmente provenite dintr-o strecurătoare şi o râşniţă din piatră.
Începând cu adâncimea de -0,70/-0,80 m a fost dat la iveală material arheologic din perioada hallstattiană (cultura Basarabi), cuprinzând un vas întregibil, două toarte supraînălţate, funduri de vase, şi fragmente ceramice decorate cu caneluri.
Vasul, modelat cu mâna, a fost descoperit în peretele estic al secţiunii, caroul 5 şi este de culoare neagră-cenuşie, având fundul plat, corpul uşor arcuit, buza dreaptă şi o toartă supraînălţată.
Tot culturii Basarabi îi aparţine şi un fragment provenit din partea superioară a unui vas de mari dimensiuni descoperit la adâncimea de -0,75 m, caroul 7. Vasul din care provine fragmentul respectiv a fost modelat dintr-o pastă semifină, de culoare neagră, prezentând în zona gâtului o bandă formată din 8 caneluri.
Bronzul mijlociu este reprezentat de mai multe fragmente atipice şi de un fragment de buză, cu decor, organizat pe două registre, realizat prin tehnica inciziei, încadrându-se, din punct de vedere cronologic, în Tei III b.
Ultimele urme de locuire descoperite în secţiunea S 2 aparţin bronzului timpuriu (cultura Glina), constând în prezenţa unor fragmente ceramice cu decor de tip găuri-butoni, realizat cu ajutorul unui beţigaş.
Rezumat:
La Conacul lui Palade au fost trasate 2 secţiuni în cadrul cărora a fost descoperite material ceramic geto-dacic, precum şi fragmente ceramic aparţinând culturilor Tei, Basarabi şi Glina. La punctual Malu Roşu au fost trasate 2 secţiuni şi o casetă, fiind găsite o vatră de foc, fragmente ceramice din perioada hallstattiană, o locuinţă ş.a.