Mironeşti | Comuna: Goştinar | Judeţ: Giurgiu | Punct: Malu Roşu | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2007
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 103390.01 |
Județ:
Giurgiu
Unitate administrativă:
Goştinar
Localitate:
Mironeşti
Punct:
Malu Roşu
Localizare:
| 103390.01 |
Lista Ilustrațiilor - 11
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Schuster | Cristian | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Popa | Traian | participant | Muzeul Judeţean "Teohari Antonescu", Giurgiu |
| Panait | Daniela | participant | Universitatea "Spiru Haret", Bucureşti |
| Panait | Marin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Amplasat pe un promontoriu (altitudine 82 m) al terasei din dreapta râului Argeş, situl de la Malu Roşu este flancat la N de acesta, la S de o vale care-l desparte de drumul judeţean, la E (spre satul Teiuş) de o vale puţin adâncă, iar la V de o alta mult mai pronunţată, delimitându-l de punctul Conacul lui Palade (fost C.A.P). În general, starea de conservare a sitului este medie, existând însă un proces de eroziune permanentă, în special în partea sa nordică, mai exact spre râul Argeş. Săpăturile arheologice au fost inţiate în 1989, fiind apoi continuate, cu unele întreruperi, începând cu anul 20021. Investigaţiile din 2007, finanţate integral de Muzeul Judeţean, s-au derulat în perioada august-septembrie. Acestea au cuprins o suprafaţă excavată de 144 m2, constituită din şapte secţiuni şi două casete: S15 = S1/2007 (10 x 2 m), S16 = S2/2007 (10 x 2 m), S17 = S3/2003 (6 x 2 m), S18 = S4/2007 (8 x 2 m), S19 = S5/2007 (12 x 2 m), S20 = S6/2007 (10 x 2 m), S21 = S7/2007 (10 x 2 m), C6 = C1/2007 (2 x 2 m), trasată la S18 şi C7 = C2/2007 (4 x 2 m), practicată la S19. Materialul arheologic recuperat aparţine, ca şi cel din campaniile precedente manifestărilor culturale Brăteşti (?), Cernavodă I, Cernavodă III, Cernavodă II, Glina, Tei, Radovanu şi Basarabi. Ceramica eneolitică, a perioadei de tranziţie spre epoca bronzului, cea din Bronzul timpuriu, mijlociu şi final se prezintă foarte fragmentară. Cu toate acestea, buzele, fundurile, apucătorile, torţile tubulare, cele în bandă lată etc., permit sesizarea unor tipuri de forme: ceşti, căni, castroane, străchini, oale globulare şi altele. Decorul aferent culturilor menţionate mai sus cuprinde după caz brâuri alveolate simple, altele alveolate şi combinate cu crestături, brâuri duble, crestături pe buze şi umărul vaselor, diferite motive geometrice. În S17, la ad. de 1,4 - 1,6 m, într-un strat subţire aparţinând Bronzului timpuriu pre-Glina (de tipul Bucureşti-Căţelu Nou), a fost găsit un vas în miniatură, posibil cu rost cultic, care prezintă în zona buzei mai multe perforaţii, grupate două câte două. Tot acolo, dar în c.1, a fost descoperit un idol antropomorf feminin fragmentar. Statueta reprezentă un personaj în poziţie şezând. Analogii pentru acest tip de idol se găsesc în mediul Cernavodă II2. Pentru cultura Cernavodă III a fost identificată, tot în S17, la ad. de 1,8 - 2 m o vatră de foc (cu d. 0,9 x 0,8 m. Cel mai bogat material arheologic aparţine Hallstatt-ului mijlociu, anume culturii Basarabi. O situaţie arheologică inedită pentru cercetarea noastră a apărut în S19, mai exact în extremitatea sudică a promontoriului. Aici a putut fi investigată mai întâi o aglomerare de fragmente ceramice (între -0,6 -0,9 m), sub care s-a găsit o altă concentrare, între -0,9 -1 m, din care au putut fi întregite cel puţin trei vase. Au mai fost descoperite şi alte artefacte, anume o dăltiţă din piatră, un cuţitaş din fier şi câteva fragmente de unelte din silex (lame, gratoare, burine). Începând cu -1,10 m a fost sesizat un strat de cenuşă, gros de 0,60 m (în 2007 nu am atins încă limita inferioară a acestuia), în care s-a găsit o mare cantitate de oase de animale, între care şi un de craniu de iepure (?) şi o porţiune de coloană vertebrală, specifică unui animal de talie mijlocie. Posibil ca zona în cauză să fi fost locul unde, poate, se aduceau ofrande de carne şi, dacă ţinem seama de fragmentele ceramice identificate, mai cu seamă de la vase mici (ceşti, căni), şi libaţii. O altă situaţie deosebită s-a ivit pe latura de NE-SE a promontoriului, unde s-a constatat existenţa unor elemente de fortificaţie, constând dintr-un val de pământ (surprins pe o lungime de cca. 12 m) şi, după toate probabilităţile un şanţ, astăzi parţial colmatat. În partea mediană a valului se află un miez de pământ ars (gros de 0,6 m), menit să-i asigure o rezistenţă sporită, tehnică de construcţie tipică pentru populaţiile hallstattiene. Trebuie precizat că iniţial am considerat acest asamblu defensiv ca aparţinând geţilor, ale căror urme, este drept puţin consistente, le surprinsesem în campaniile arheologice mai vechi. Lotul Basarabi de ceramică recuperat, se prezintă destul de fragmentar. Totuşi a putut fi restaurat un castron, descoperit în S19, c.5, la ad. de 1-1,20 m. Numărul buzelor (evazate, drepte şi curbate spre interior), a fundurilor, apucătorilor, torţilor găsit, este destul de mare. Cât priveşte decorul recipientelor, acesta cuprinde aproape toate tipurile de ornament ale culturii Basarabi. (motive geometrice: romburi, triunghiuri, benzi, haşuri, spirale etc.; caneluri; aplicaţii plastice). Descoperirile inedite, pentru Malu Roşu, rezidă într-un cuţitaş din fier (L = 0,075 m, l = 0,016 m) şi o fibulă din bronz fragmentară, din care se păstrează resortul-spirală cu terminaţia de formă triunghiulară, recuperată de la ad. de 0,70-0,80 m din c.4 al S15. În urma cercetărilor efectuate până în prezent, se poate concluziona că aşezarea comunităţii hallstattiene se concentra, în principal, în jumătatea sudică a promontoriului.
Rezumat:
Amplasat pe un promontoriu (altitudine 82 m) al terasei din dreapta râului Argeş, situl de la Malu Roşu este flancat la N de acesta, la S de o vale care-l desparte de drumul judeţean, la E (spre satul Teiuş) de o vale puţin adâncă, iar la V de o alta mult mai pronunţată, delimitându-l de punctul Conacul lui Palade. Cercetările din 2007 au curprins o suprafaţă excavată de 144 m2, constituită din şapte secţiuni şi două casete. Materialul arheologic recuperat aparţine, ca şi cel din campaniile precedente manifestărilor culturale Brăteşti (?), Cernavodă I, Cernavodă III, Cernavodă II, Glina, Tei, Radovanu şi Basarabi.