Miercurea Ciuc | Judeţ: Harghita | Punct: Jigodin III | Anul: 1996
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Cercetări arheologice la Miercurea Ciuc - Jigodin III
Anul cercetarii:
1996
Perioade:
Protoistorie;
Epoci:
La Tène;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 83339.29 |
Județ:
Harghita
Unitate administrativă:
mun. Miercurea Ciuc
Localitate:
Miercurea Ciuc
Punct:
Jigodin III
Localizare:
| 83339.29 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Crişan | Viorica | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
S-au desfăşurat cercetări arheologice în cetatea dacică de la Miercurea Ciuc - Jigodin III, punct cunoscut în literatura de specialitate şi de "Cetăţuia" sau "Kisvártetö". Situată la sud de Miercurea Ciuc, pe malul drept al Oltului (cota 726), ea străjuie, alături de cetăţile Jigodin I şi II, depresiunea Ciucului de mijloc.
Platoul şi fortificaţia au fost sondate în anul 1950 de un colectiv condus de Mihail Macrea. Materialele descoperite au dus la concluzia că aici a funcţionat o cetate dacică de fază clasică urmată de o locuire de epocă romană din sec. II-III p. Chr.
Au fost deschise două secţiuni pe direcţia NV-SE, S1 = 2 x 20 m şi S2 = 2 x 12 m.
Prima secţiune a tăiat valul. Acsta are în prezent o lăţime de 6 m şi o înălţime, dinspre exterior, de 7,50 m. Înălţimea interioară variază între 0 - 1 m. Lungimea totală a fortificaţiei a fost de 290 m. Astăzi, se păstrează doar pe laturile NV-V-S şi SE având o lungime de 180 m. Partea NE şi E, foarte abruptă şi stâncoasă, s-a prăbuşit în bună parte. Valul este format din pierte mari, locale, nefasonate, aşezate în aşa fel ca golurile să fie cât mai mici. Acestea au fost umplute cu pietriş de râu, nisip şi pământ. În partea superioară a valului (până la -1 m) s-au descoperit materiale dacice de fază clasică pentru ca, spre bază, să apară ceramică din sec. III-II a. Chr. şi câteva fragmente din epoca bronzului, cultura Wietenberg.
Secţiunea I a tăiat şi drumul de acces în cetate ceea ce a făcut ca adâncirea să fie posibilă doar în zona valului şi în imediata lui apropiere (metrii 0 - 8). Între metrii 8 - 20 stânca nativă a apărut imediat sub stratul de iarbă, porţiunea fiind lipsită aproape în totalitate de material arheologic.
Secţiunea a II-a a fost trasată la 20 m distanţă de prima. Aici stratigrafia se prezintă astfel: -0,40 m humus, -0,40 - -0,60 m pământ negru zgrunţuros cu material din sec. II-III p. Chr., -0,60 - -0,80 m negru albicios cu material dacic, faza clasică; sub -0,80 m adâncirea este doar pe alocuri, în general apare stânca nativă, stratul conţine materiale dacice din sec. III-II a. Chr.
Fără context stratigrafic, în amestec cu celelalte materiale, au apărut şi piese databile în epoca bronzului.
În S2 s-au dezvelit parţial două locuinţe din sec. II-III p. Chr., două din epoca dacică, sec. I p. Chr. Şi o locuinţă semiadâncită din sec. III-II a. Chr.
Printre materialele descoperite se remarcă: ceramică neagră, lustruită, o fusaiolă şi o cute din sec. III-II a. Chr., ceramică lucrată cu mâna şi roata, două cute de piatră, o fusaiolă, un pandantiv de os, un pinten şi o frigare din fier, din faza clasică a epocii dacice, ceramică lucrată cu roata, un pumnal şi un cuţit de fier, trei monede romane imperiale (nedeterminate) şi fragmente de ceramică lucrată cu mâna de tradiţie dacică din sec. II-III p. Chr.
Pe baza descoperirilor din vara anului 1996 se poate spune că platoul "Cetăţuii"a fost locuit în epoca bronzului, sec. III-II a. Chr., I a. Chr. - I p. Chr. Şi II-III p.Chr. Fără a ne putea pronunţa deocamdată asupra continuităţii sau discontinuităţii locuirii pe perioada sec. III a. Chr. - III p. Chr.