Miercurea Ciuc | Judeţ: Harghita | Punct: Cioboteni - Fodor-kert | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2011
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Perioada modernă;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 83339.30 |
Județ:
Harghita
Unitate administrativă:
mun. Miercurea Ciuc
Localitate:
Miercurea Ciuc
Punct:
Cioboteni - Fodor-kert
Localizare:
| 83339.30 |
Lista Ilustrațiilor - 15
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ács | Judith | participant | Muzeul Secuiesc al Ciucului, Miercurea Ciuc |
| Botár | István | participant | Muzeul Secuiesc al Ciucului, Miercurea Ciuc |
| Darvas | Lóránt | participant | Muzeul Secuiesc al Ciucului, Miercurea Ciuc |
Raport:
Grădina Fodor-kert se află în judeţul Harghita, pe valea superioară a Oltului, în Bazinul Ciucului, pe limita nord-estică a oraşului Miercurea Ciuc, pe teritoriul fostului sat Şumuleu, înglobat în oraş, la cca. 300 de metri la vest de biserica parohială Sântul Petru şi Pavel, pe o pantă vestică, care este delimitată de pârâul Şumuleu (şi strada Kajoni Janos) dinspre sud şi de drumul spre Păuleni dinspre vest.
Cercetarea arheologică a fost iniţiată de Fundaţia Csibész Alapítvány, care doreşte să ridice o nouă clădire în această zonă. Săpătura arheologică a fost organizată de Muzeul Secuiesc al Ciucului. Cercetarea a fost efectuată în perioada 30 martie-20 iunie 2011.
Situl este cunoscut încă din anii 50, când Kovács Dénes, directorul muzeului proaspăt fondat din Miercurea Ciuc, a iniţiat săpături în zona serelor de flori şi a colectat material arheolgic din grădina caselor învecinate. Ceramica a fost datată de el şi de arheologii care au vizitat şantierul (între altele şi Constatin Preda, Székely Zoltán, Ferenczi Sándor), în perioada migraţilor.1 Ca urmare a acestei descoperiri, Fodor-kert a devenit ţinta a mai multor periegheze în deceniile următoare.2 În cursul acestor periegheze s-a colectat material din diverse epoci: preistorie, epoca migraţiilor şi epoca medievală. Perieghezele au delimitat întinderea sitului, care se concentrează pe partea sudică şi sud-vestică a dealului. Situaţia a fost controlată cu ocazia cercetării preventive anterioare construcţiilor de la pensiunea Vardomb în 2005.3 Ulterior o cercetare preventivă în grădina unei case din strada Kajoni (Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, Valerii Kavruk, 2005), deci pe latura sudică a dealului, a identificat pe o suprafaţă mult mai mică mai multe complexe arheologice.4 Scopul cercetării din 2011 a fost descărcarea de sarcină arheologică a suprafeţei care va fi construită.
Pe baza sondelor iniţiale (1 x 1 m), humusul a fost îndepărtat cu excavatorul sub stricta supraveghere a mai multor arheologi. Odată cu îndepărtarea humusului, petele pigmentate (complexele) apărute au fost numerotate în ordinea apariţiei, şi ulterior au fost răzuite manual pentru delimitare certă. După delimitarea complexelor, acestea au fost documentate fotografic, prin desene, iar în cazurile mai importante s-au făcut mai multe desene şi fotografii de detaliu.
Pe baza datelor anterioare ne-am aşteptat la un sit - aşezare deschisă, în care complexe arheologice din diferite epoci vor apărea la aceeaşi adâncime împreună. Am identificat un număr de 72 de complexe (o parte a complexelor iniţiale s-a dovedit a fi complexe „false" - inexistente, cca. 5 numere). O mare parte dintre acestea sunt urme de pari, altele sunt gropi pentru deşeuri menajere sau depozitare. Cele mai importante sunt cele patru gropi ale caselor adâncite în pământ. Complexele, cum era de aşteptat, aparţin mai multor perioade, care au apărut în acelaşi nivel, fără straturi independente. Deşi iniţial ne-am aşteptat la un număr mare de complexe preistorice, mai ales din epoca bronzului şi fierului, în suprafaţa cercetată nu a fost identificat nici un complex care poate fi datat cu certitudine în aceste epoci. Majoritatea complexelor aparţin culturii Sântana de Mureş - Cerneahov din secolul IV. Cel mai important dintre acestea este complexul nr. 32, care este o casă adâncită, cu cuptor de piatră, fiind prima casă din această perioadă din bazinul Ciucului documentată integral.5 Materialul colectat din casă este destul de sărăcăcios şi pare să sugereze că locuinţa a fost abandonată şi „curăţată".
În această perioadă trebuie să presupunem şi existenţa unor clădiri neadâncite, de suprafaţă, în unele cazuri urmele parilor fac chiar posibilă reconstituirea planului. În şirul complexelor „vizigote" trebuie menţionate şi uriaşele gropi în formă de sac, care au adâncimi de 2,5 m sub nivelul de călcare (G 12., 16. /38?/). Din complexele culturii Sântana de Mureş - Cerneahov am colectat fragmente ceramice lucrate la roată, din pastă fină, lustruite, de culoare gri, roşu şi negru, Krausengefasse, şi ceramică de uz şi factură casnică făcută cu mâna (vase cu profile simple, cu pastă pietroasă, arse incomplet). Printre piesele din metal menţionăm un vârf de lance. De remarcat faptul că majoritatea fragmentelor ceramice (min. 90%) este lucrată cu mâna şi doar o mică parte aparţine vaselor lucrate cu roata rapidă, lustruite, cu pastă fină, de culoare gri, negru şi roşu-gălbui. În aşezare prelucrarea zăcămintelor de fier a fost intensă, în majoritatea gropilor am identificat bucăţi de zgură de fier. Prelucrarea s-a făcut chiar pe sit: în G 38 am găsit bucăţi mari dintr-un cuptor metalurgic. Aceasta a fost confecţionat din „benzi" mari de lut ars la roşu, a căror grosime era 2-3 cm, iar înălţimea variabilă între 1-14 cm. Aceste benzi erau aşezate una peste alta, astfel formând un cuptor cilindric-conic, cu un diametru de cca. 35 de cm. Fragmentele găsite în G 38 nu aveau urme de zgură în interior, deci par să fie elemente stricate, nefolosite. Presupunem că petele arse ale complexului 15 sunt şi ele rămăşiţele procedurii de preparare sau prelucrare a zăcămintelor.
Potrivit numărului mare şi densităţii complexelor aparţinând culturii Sântana de Mureş - Cerneahov, aşezarea din secolul al IV-lea a fost locuită timp îndelungat.
Urmele de locuire de după secolul IV lipsesc, astfel se pare că după emigrarea goţilor (sfârşitul culturii Sântana de Mureş - Cerneahov) trebuie să presupunem un hiatus de câteva secole în viaţa aşezării. Un nou orizont subţire de locuire este semnalat de G 17/19, care este urma unui bordei adâncit din sec. VI-VII. Acesta aparţine, potrivit ceramicii (de factură exclusiv manuală - tăvi de copt), unei aşezări slave. Această casă cu cuptor de piatră, cu stâlpi pe colţuri, nu este înconjurată de alte complexe contemporane, astfel se pare că era un edificiu singular, şi/sau se afla ori la extremitatea satului, ori a fost folosit pe un termen foarte scurt. Casa avea o construcţie specială, grinzile de suport din colţ erau aşezaţe în afara gropii propriu zise, şi între ele era un fel de traversă înfiptă, pe care era aşezat probabil zidul casei. Prin G17/19 am reuşit să documentăm prima casă a acestei epoci în bazinul Ciucului, fără analogii locale publicate, perioada fiind anterior cunoscută doar prin materiale colectate fără context arheologic.
Potrivit datelor colectate în cursul cercetării actuale, acest orizont a fost urmat iarăşi de un hiatus în aşezare, următoarele urme de locuire aparţinând secolelor XI-XII. Deşi acest orizont nu pare la fel de dens ca şi cel din secolul al IV-lea, complexele din această epocă fiind în număr mult mai redus (fără gropi, şanţuri, etc.), am identificat urmele a două case adâncite, cu cuptoare formate din lut (G8/9 şi 71) şi câteva gropi. Se pare deci că aşezările ulterioare culturii Sântana de Mureş - Cerneahov au fost mai spaţioase. Din umplutura şi vatra caselor arpadiene am colectat fragmente ceramice lucrată la roata înceată, decorate cu linii şi benzi ondulate, împunsături, cazane din lut. Analogii datate cu monede pentru materialul nostru le putem găsi la Cluj, în săpătura de la Mănăştur.6 Ultimele, şi de fapt primele locuinţe din această epocă în zona Ciucului au fost documentate în anii 50.7
Aşezarea medievală din Fodor-kert este strâns legată de primele faze ale Bisericii Sfântul Petre şi Pavel, care se situează la cca. 300 de m spre vest.8 Cercetările de aici au identificat existenţa unei biserici de piatră încă din secolul al XII-lea, astfel locuitorii satului erau constructorii sau între primii credincioşi a bisericii de pe deal.
În concluzie trebuie să subliniem că cercetarea preventivă a sitului a adus informaţii substanţiale privind arheologia secolelor IV-XII, cunoştinţe care sunt noutăţi arheologice absolute în bazinul Ciucului. Complexele arheologice apar la adâncimi mici (-0,30 m) şi foarte dense.
În următoarele rânduri vom prezenta datele principale ale câtorva complexe mai importante cercetate. Abrevierile: d - diametru (în cazul gropilor circulare), lă - lăţime, l - lungime, a - adâncime (măsurate de le nivelul taluzării), u - umplutură, m - cele mai imporante materiale arheologice, d - datare, s - secol, r - relaţia cu celelalte complexe, n - note suplimentare. În cazul în care unele date sau observaţii, determinări sunt incerte, acest fapt a fost marcat cu semnul întrebării pus în paranteză -(?) -. Datele sunt scoase din baza de date a raportului original.
- vatra unui cuptor din lut de suprafaţă, formă: ovală; l: 70 cm; lă: 60 cm; a: cm; u: fragmentele boltei căzute din lut ars; m: fragmente ceramice lucrate la roata înceată, decorate cu incizii în lini şi benzi de val; d: s. 11-12; r: aparţine casei nr. 9. vezi mai jos; n: ;
- groapa unei case adâncite, formă: dreptunghiulară; l: 300 cm; lă: 280 cm; a: 0-30 cm; u: pământ negru pigmentat cu chirpici, cărbune; m: fragmente ceramice contemporane cu G8. ; d: s. XI-XII.; r: ; n: urme de pari în colţuri, partea sudică mai puţin adâncă are contur incert, intrarea la fel nesigur. groapă, formă: ;
- groapa unei case adâncite, formă: dreptunghiulară, în colţuri, depăşind planul casei urmele stâlpilor adâncite, sub laturile verticale un „şanţ" orizontal adâncit parţial sub marginea gropii („perete") - urma unei traverse/înveliş interior (?); la mijloc o grămadă mare de bolovani - pietrele cuptorului din colţul nord-estic care a fost deranjat ulterior de G 55. Vatra propriu-zisă arsă la roşu destul de mic 40x70 cm, intrarea nesesizată; l: 340 cm; lă:345 cm; a: 34-50 cm; u: pământ negru pigmentat cu mult cărbune; m: fragmente ceramice lucrate cu mâna, între altele mai multe tăvi, fusoiole; d: s. 6-8.; r: deranjat de groapa 55 (sec. XIII.); n: prima casă din această epocă din bazinul Ciucului;
- groapa unei case adâncite, formă: dreptunghiulară; l: 350 cm; lă: 370 cm; a: 40-50 cm; u: pământ negru amestecat; m: fragmente ceramice lucrate la roata rapidă (gri, gălbui lustruit) şi cu mâna (cca. 80%), greutate de la război de ţesut, zgură; d: s. IV.; r: acoperă groapa 58., datat tot în sec.IV; n: în colţuri urme de pari adâncite, în colţul nord-estic ruinele unui cuptor de piatră din bolovani mari, vatra propriu-zisă având 60 x 60 cm, urmele de înveliş sau traversă pe laturi, prima casă din cultura Sântana de Mureş -Cerneahov din bazinul Ciucului;
- groapa unei case adâncite. Partea sud-vestică a complexului a fost distrusă de eroziune/agricultură/taluzare. Formă reconstruită: dreptunghiulară, în colţul nord-estic un cuptor din lut, în vatra căreia a fost lipită ceramică dintr-un vas făcut la roata înceată; l: 380 cm; lă: min. 220 - dar foarte probabil ajungea la 300 cm; a: variabilă, pe partea estică intactă 36 cm; u: pământ gri cărbunos; m: fragmente ceramice lucrate la roata înceată, decorate cu linii şi benzi în val, împunsături cu pieptenele, cazane de lut; d: s. XI-XII.,r: acoperă G 38 şi 72; n: .
Note:
1.
1. Raport în manuscris în arhiva Muzeul Secuiesc al Ciucului.
2. Janovits Istvan: Noi periegheze arheologice din depresiunea Ciucului. Angustia 4.1999. 123-124.
3. Botár István: Raport de supraveghere arheologică. Manuscris, Muzeul Secuiesc al Ciucului.
4. http://cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2006/cd/index.htm. Raportul cu numărul: 116.
5. Pentru siturile şi materialul arheologic al culturii Sântana de Mureş - Cerneahov din bazinul Ciucului vezi Botár István: A Marosszentanna - Csernyahov kultúra régészeti emlékei a Csíki-medencében I. Erdély és kapcsolatai a kora népvándorlás korában. Székelykeresztúr, 2011. 15-38.
6. Iambor, Petre - Matei, Ştefan: Incinta fortificată de la Cluj Mănăştur. AMN 16. 1979. 599-620. Idem: Noi cercetări arheologice la complexul medieval de la Cluj-Mănăştur. AMN 20. 1983 131-146. Respectiv: Iambor, Petre - Matei, Ştefan- Halaşu, Alexandru: Consideraţii privind raportul cronologic dintre aşezarea şi cimitirul de la Cluj-Mănăştur. AMN 18. 1981.
7. Constantin Preda: Săpături arheologice de la Sâncrăieni. MCA 6. 1959, 831-832., 847-853.
8. Botár István: A csíksomlyói Szent Péter és Pál plébániatemplom régészeti kutatása (2002-2005). In: A Csíki Székely Múzeum Évkönyve 2007-2008. Humán és termész.