Meşenii de Sus | Judeţ: Sălaj | Punct: Osoiu Măcăului | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2016
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Epoca bronzului; La Tène târziu;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar; Domestic; Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Necropolă; Aşezare fortificată; Cetate;
Cod RAN:
| 142113.01 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Meşenii de Sus
Localitate:
Meşenii de Sus
Punct:
Osoiu Măcăului
Localizare:
| 142113.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Pop | Horea Dionisiu | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Borangic | Cătălin | participant | Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
Raport:
Trecerea prin Munţii Meseş, pe la Meseşenii de Sus, în sectorul sud-estic al Depresiunii Şimleului, a fost blocată şi supravegheată de fortificaţia ridicată în punctul Osoiul Măcăului în epoca dacică.
În 1957 un colectiv coordonat de V. Lucăcel, primul director al Muzeului din Zalău efectua un sondaj în staţiunea preistorică tocmai identificată de la Meseşenii de Sus - Osoiu Măcăului fiind descoperite materiale ceramice de factură Wietenberg, dar niciun complex. Din acest sondaj provin însă câteva fragmente ceramice dacice lucrate cu mâna şi la roată databile în intervalul sf. sec. II-I a.Chr. şi un vârf de spadă de tip celtic din fier. Materialele din această campanie sunt încă inedite.
Acropola, punctul cel mai înalt al fortificaţiei, este de fapt o amenajare dacică cu probabil o dublă circumvalaţie. Platoul superior are diametrele de 40 x 20 m. Măsurat din exteriorul circumvalaţiei mari fortificaţia are diametrele de 80 x 40 m. Doar valul interior e mai bine păstrat, ca şi şanţul încă vizibil. Şanţul este larg acum de 5m, adânc de 0,5 m. În spatele şanţului, cu piatra şi pământul scoase din acesta, a fost ridicat un val înalt acum de 1,5 - 2 m, lat la bază de cca. 7 m, iar pe coamă de 3-4 m în zona căii de acces dinspre Meseş. În spatele acestei fortificaţii era protejat un platou oval orientat S-N, aplecat spre N.
În continuarea capătului nordic se poate observa o terasă semilunară cu o lungime de 95 m şi o lăţime (pe direcţia axului mare al cetăţii) de cca. 35 m dispusă la o altitudine inferioară platoului superior.
Pe teren se mai pot observa urmele sondajelor mai vechi, nevalorificate stiintific. Materialele arheologice existente în colecţiile Muzeului din Zalău sunt puţine şi irelevante. În urma diagnosticului arheologic din anul 2016 au fost cercetate două morminte dacice răvăşite încă în antichitate. Acestea au fost amenajate pe terasa extra vallum.
Diagnosticul arheologic a fost realizat cu voluntari. A fost trasată o casetă unde existau indicii privind existenţa unor descoperiri de factură dacică cu caracter funerar. Adâncimea la care s-a conturat sterilul locului nu este mare, nedepăşind 0,4 m. Au fost decoperite piese dacice din fier, bronz, argint şi sticlă trecute prin foc, fără a se seziza o anumită grupare a acestora. Piesele erau împrăştiate pe aproape toată suprafaţa casetei trasate. Prezenţa oaselor incinerate (în cantitate extrem de mică totuşi) şi arderea secundară a pieselor pot constitui argumente pentru atribuirea caracterului funerar descoperirii făcute, cu rezerva că ar putea fi vorba de două morminte deranjate încă în antichitate. Descoperirea a două paftale ne face să credem că este vorba de două depuneri funerare databile la finalul sec. II-sec. I a.Chr.
Cercetarea din anul 2017 intenţionează să stabilească raportul cronologic dintre cetate şi depunerea funerară.