Mereşti | Judeţ: Harghita | Punct: peştera Mare – nr. 14 | Anul: 2020
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2020
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Paleolitic; Mezolitic; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Neatribuit; Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire; Locuire în peşteră; Locuire sezonieră;
Cod RAN:
| 85065.04 |
Județ:
Harghita
Unitate administrativă:
Mereşti
Localitate:
Mereşti
Punct:
peştera Mare – nr. 14
Localizare:
| 85065.04 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Vereş | Daniel | participant | Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" Cluj-Napoca |
| Buzea | Dan Lucian | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Ștefan | Dan | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Cosac | Marian | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Murătoreanu | George | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Niță | Loredana | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Stroe | Doru Bogdan | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Georgescu | Valentin | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Şerbănescu | Gabriel | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Geambașu | Ionel | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Ștefan | Vasile | participant | Universitatea Bucureşti |
Raport:
Peştera Mare este amplasată pe versantul stâng al Cheilor Vârghişului, la aproximativ 18 metri deasupra talvegului. Peştera prezintă o serie de săli şi galerii ce totalizează 1.100 m. Portalul se deschide sub forma unei bolte arcuite, cu o lărgime de 12 m. şi o înălţime de 6 m. În sala principală pachetul sedimentar este uşor ascendent, dar se orizontalizează în sala din stânga acesteia. Acesta este şi spaţiul în care lumina naturală facilitează activitatea umană. Tr. Orghidan şi M. Dumitrescu au denumit acest sector „complexul AAʹ” şi menţionează faptul că pachetul sedimentar, cu o grosime de 6 m., a fost exploatat prin extragerea de îngrăşământ fosfatic.
Consistentul pachet sedimentar al acestei peşterii a fost cercetat de J. Teutsch între anii 1900-1902, când a cules materiale arheologice de la suprafaţă. În 1907 a efectuat şi o săpătură arheologică, prin deschiderea unei secţiuni la 7-8 m. de intrare, dar care nu a depăşit adâncimea de 20-30 cm. În anul 1932, J. Teutsch şi L. Schmidt au reluat săpătura arheologică în sala de la intrare. În 1941-1942 Maria Mottl a efectual două sondaje, dar rezultatele obţinute nu au fost publicate la standarde acceptabile. O cercetare arheologică a mai fost întreprinsă de speologul István Déneş, dar nu cunoaştem rezultatele. Din păcate, în acest stadiu al cercetărilor, nu putem identifica paternitatea gropile vizibile la nivelul de călcare, singura decelabilă fiind exploatarea de guano.
În mod natural, accesul la Peştera Mare este extrem de dificil, versantul din faţa acesteia fiind reprezentat de un perete aproape vertical. În prezent, accesul în peşteră se face cu ajutorul unei serii de 2 scări metalice şi a uneia săpată în versant. O pictură din anul 1857, valorificată de speologul István Déneş, redă intrarea în Peştera Mare şi o scară pe care urcă un vizitator
Obiectivul nostru pentru anul 2020 a fost de a evalua succesiunea şi componenţa culturală a etapelor de locuire, iar în vederea atingerii acestuia a fost deschisă secţiunea S2 (2x2m) în sala principală (fig. 1, fig. 2, 3), în proximitatea secţiunii din anul 2019. Ca şi în anul 2019, secvenţa superioară conţine un numeros material ceramic atribuibil perioadelor eneoliticului şi epocii bronzului. Numeros material ceramic se concentrează zona S-SV în asociaţie cu cărbune şi cenuşă (fig. 4, 5).
Material litic a fost descoperit de-a lungul unei secvenţe stratigrafice cuprinsă între 0,87 m şi 1,90 m (fig. 6) şi este format din 21 de galeţi rulaţi, întregi sau fragmentaţi, din bazalt şi 21 de piese rezultate din secvenţe de debitaj. Bazaltul şi cuarţitul sunt materiile prime utilizate cu precădere, alături de care apar, izolat, dioritul şi liditul. Aşchiile proximale, meziale şi distale formează cea mai mare parte a eşantionului; puţinele exemplare complete au taloane netede sau diedre şi dimensiuni medii (40-44 mm lungime, 22-30 mm lăţime, 5-10 mm grosime). Unica lamă din colecţie, din bazalt, este un exemplar mezial, de 63 mm lungime, 31 mm lăţime şi 9 mm grosime, cu profil rectiliniu, secţiune transversală trapezoidală şi marginile lungi retuşate direct, neregulat, continuu. Extremităţile proximală şi distală prezintă desprinderi neregulate, probabil efectuate în încercarea de reamenajare a suprafeţelor de fractură.
Materialul litic este asociat cu numeroase resturi faunistice de Ursus spelaeus.
Din întreaga coloană stratigrafică au fost prelevate probe pentru datări C14, OSL şi IRSL.
Mostrele de os estimate prin metoda radiocarbon indică o corologie peste posibilitatea de estimare a acestei metode.