Mereşti | Comuna: Cheile Vârghişului | Judeţ: Harghita | Punct: Peştera Gabor-nr 20 | Anul: 2017


Descriere:

Anul cercetarii:
2017
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Preistorie;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire în peşteră; Locuire civilă; Locuire; Locuire sezonieră;
Cod RAN:
| 85065.04 |
Județ:
Harghita
Unitate administrativă:
Cheile Vârghişului
Localitate:
Mereşti
Punct:
Peştera Gabor-nr 20
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Hambach Ulrich participant Geowissenschaften Universität Bayreuth, Germania
Schmidt Christoph participant Geowissenschaften Universität Bayreuth, Germania
Dumitraşcu Valentin participant Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Petculescu Alexandru participant Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti
Vereş Daniel participant Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" Cluj-Napoca
Buzea Dan Lucian participant Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Cosac Marian participant Universitatea "Valahia", Târgovişte
Mărgărit Monica participant Universitatea "Valahia", Târgovişte
Murătoreanu George participant Universitatea "Valahia", Târgovişte
Vâlcu Aurel participant Universitatea "Valahia", Târgovişte
Niță L. participant Universitatea "Valahia", Târgovişte
Șerbănescu Gabriel participant Universitatea "Valahia", Târgovişte
Diaconu Alexandra participant Universitatea "Valahia", Târgovişte
Costache Emanuel participant Universitatea "Valahia", Târgovişte
Fuduli Laura participant Universitatea "Valahia", Târgovişte
Măruță Alexandru participant Universitatea "Valahia", Târgovişte
Georgescu Gabriel participant Universitatea "Valahia", Târgovişte
Radu Alexandru participant Direcția de Cultură Dâmbovița
Hubay Katalin participant University of Debrecen
Vasile Ștefan participant Universitatea_București_
Lóránd Bordi participant Direcția de Cultură Covasna
Raport:
Peştera Gabor - nr. 20 este situată pe malul drept al Vârghişului, la 77 m deasupra talvegului. Deschiderea peşterii are formă de arcadă, cu o lărgime de 8 m şi orientare N – NE. Galeria principală, cu o lăţime cuprinsă între 8 şi 9 m, înălţime ce variază între 4 şi 12 m şi o lungime de 42 m. În timpul evaluării potenţialului arheologic din anul 2016, am constatat faptul că depozitul este afectat de o serie de săpături neautorizate, probabil în scopul recuperării de faună (fig. 1, casetele C1 şi C2). Gropile rezultate au fost astupate cu fragmente de rocă, iar sedimentul rezultat se prezenta sub forma unor movile în proximitatea acestora. Cercetarea arheologică din anul 2017 s-a concentrat în zona de portal (fig. 1, S1), unde a fost plasată secţiunea S1 cu dimensiunea 2x2 m. A fost stabilit un unic punct zero, la care să fie raportate materialele arheologice rezultate. Secvenţa stratigrafică, cuprinsă între 0 şi 62 cm include depozite sedimentare de culoare neagră şi numeroase fragmente ceramice. Chiar dacă acestea au fost recuperate prin pase mecanice adaptate la densitatea lor, nu au putut fi detaşate concentrări mai evidente ale acestora. Au fost descoperite fragmente ceramice Wietenberg (fig. 2, 1-5), din secolul XII (fig. 2, 6), un denar Bela al-III lea, tip Huszar Lajos nr. 69 (anii 1172-1196), identificat de dr. Aurel Vîlcu (fig. 3). Printre descoperirile arheologice se numără şi două perle cu morfologie biconvexă (fig. 4/a), respectiv cilindrică (Fig. 4/d). Primul exemplar a fost confecţionat dintr-o rocă de culoare neagră. Nu putem reconstitui procedeele implicate în realizarea suportului, deoarece întreaga suprafaţă a piesei a fost riguros fasonată (fig. 4/b), ceea ce a distrus din stigmatele tehnologice anterioare. Central, a fost realizată o perforaţie prin rotaţie bifacială. Striurile specifice acestei operaţii sunt vizibile (fig. 4/c), demonstrând că piesa nu a fost purtată pentru o perioadă lungă de timp. Datele morfometrice ale acestei perle sunt următoarele: diametru – 9,6 mm; grosime – 4 mm, diametru perforaţie – 3,4 mm. Cea de a doua piesă este intens degradată în suprafaţă, ceea ce face imposibilă identificarea materiei prime sau a stigmatelor tehnologice. Asemănător piesei anterioare, central a fost realizată o perforaţie prin rotaţie. Dimensiunile piesei sunt următoarele: diametru – 10,2 mm; grosime – 3,2 mm; diametru perforaţie – cca. 4,6 mm. Secvenţa cuprinsă între 62 cm şi 166 cm este sterilă din punct de vedere arheologic. Între 166 cm şi 208 cm, întrun depozit gălbui-lutos cu numeroase fragmente angulare, a fost identificat material litic asociat cu macrofaună (Ursus spelaeus şi ierbivore). Eşantionul este format, în majoritate, din fragmente indeterminate din calcar, bazalt, sau lidit, alături de numeroşi galeţi rulaţi sau sparţi din cuarţit şi (probabil) diorit. În eşantion, au fost identificate doar 13 piese despre care se poate afirma că reprezintă rezultatul activităţii antropice; acestea sunt reprezentate de aşchii din cuarţit, bazalt, lidit, gresie şi menilit şi un fragment indeterminat neocortical din silex. Categoria aşchiilor include piese distale, proximale, fracturate longitudinal şi complete, printre care se regăsesc şi câteva de tip entame sau corticale. Două dintre aşchiile complete, una din menilit, cealaltă din bazalt, prezintă în extremitatea distală o linie de retuşe directe, semiabrupte, continue sau neregulate, care ar putea sprijini definirea respectivelor piese drept racloirs transversale. La adâncimea de 208 cm, săpătura a fost blocată de blocuri mari de calcar. Din întreaga coloană stratigrafică au fost prelevate probele necesare identificării micromamiferelor, iar din nivelul cu material paleolitic probe pentru datări C14, OSL şi IRSL.