Mereşti | Comuna: Cheile Vârghişului | Judeţ: Harghita | Punct: Abri 122/1200 | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Paleolitic; Mezolitic;
Categorie:
Neatribuit; Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 85065.09 |
Județ:
Harghita
Unitate administrativă:
Cheile Vârghişului
Localitate:
Mereşti
Punct:
Abri 122/1200
Localizare:
| 85065.09 |
Lista Ilustrațiilor - 10
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cosac | Marian | responsabil | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Mărgărit | Monica | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Murătoreanu | George | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Niţă-Bălăşescu | Loredana-Cristina | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Ghiţă | Horia | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Stroe | Doru Bogdan | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Negoi | Valentin | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Niță | Bogdan | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Rus | Dorin | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Hotinceanu | Iulian | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Dumitraşcu | Valentin | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Vereş | Daniel | participant | Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" Cluj-Napoca |
| Buzea | Dan Lucian | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Radu | Alexandru | participant | Direcția pentru Cultură și Patrimoniu Național a Județului Dâmbovița |
Raport:
Abri 122/1200 este amplasat în versantul drept al Cheilor Vârgişului, în sectorul terminal al acestora dinspre localitatea Vârghiş, fiind reprezentat de o mică grotă amplasată în treimea inferioară a versantului (fig. 1). Situl a fost cercetat sub coordonarea lui I. Deneş în mai multe etape în anii 1989, 1990, 1995 şi 1996, dar rezultatele cercetărilor nu au fost încă publicate. Săpătura a afectat cea mai mare parte a depozitului sedimentar din aria adăpostului, dar îndepărtarea acestuia nu a fost efectuată în cursul săpăturilor. Precizăm faptul că cercetarea anterioară nu a abordat şi spaţiului grotei (fig. 1, S.1). Obiectivele cercetărilor de anul 2014 au fost degajarea materialului sedimentar din imediata vecinătatea a grotei, spaţiu delimitat de secţiunile S2 şi S3 (fig. 2), şi recuperarea integrală a materialului arheologic neidentificat anterior în cursul săpăturii şi, în principal, cercetarea pachetelor sedimentare din spaţiul grotei – secţiunea S1 (fig. 2), prin dezvelirea in situ a materialului antropic şi colectarea de probe necesare stabilirii vârstei locuirii paleolitice. Materialul sedimentar passim, rezultat din cercetarea anterioară, a fost recuperat pe adâncimi raportate la punctul unicul punct zero stabilit de noi, pe principiul că depunerea sa a fost efectuată în ordinea decopertării. În aria grotei săpătura arheologică a fost efectuată în pase mecanice de dimensiuni variabile, adaptate în funcţie de densitatea materialului. Acesta a fost introdus în baza de date a proiectului de cercetare prin raportarea la trei coordonate (x, y, z). Întregul sediment rezultat în urma săpăturii, passim şi in situ, a fost trecut prin site cu dimensiuni variabile în vederea recuperării integrale a materialului arheologic.
Colecţia litică recuperată din sedimentele afectate de cercetarea anterioară este alcătuită din 561 piese, cu precizarea faptului că acestea provin din afara unui context stratigrafic cert. În spaţiul grotei au fost identificate in situ 43 de piese; aceste artefacte provenind dintr-un sector al adăpostului neafectat de cercetări anterioare, dar vor fi prezentate pe măsură ce colecţia se va îmbogăţii prin cercetările viitoare. Piesele din categoria passim (tabel 1) provin din pachetele sedimentare cercetate de I. Deneş în campaniile din anii 1995 şi 1996, după cum rezultă din planul de săpături la care am avut acces.
Nucleele sunt, în general, globulare, epuizate sau fragmentate, de dimensiuni reduse, cu suprafeţe corticale rotunjite sau suprafeţe de fractură opuse celor de debitaj. Acestea din urmă poartă negative de desprindere aparţinând aşchiilor. Una din piesele de cuarţit poate fi definită ca o aşchie-nucleu de tip Kombewa – cele două feţe ale suportului prezintă două negative de aşchii, a căror desprindere a fost iniţiată din talonul aşchiei-nucleu. Suporturile aparţin, majoritar, etapei de plein débitage şi sunt dominate de aşchii fragmentate, cu taloane faţetate sau netede şi mici desprinderi accidentale la nivelul bulbului de percuţie. În câteva cazuri, morfologia aşchiilor pare să indice desfăşurarea debitajului de tip Levallois. Piesele retuşate sunt reprezentate de o aşchie cu retuşă inversă, parţială, din calcar fin, crem-gălbui, un vârf distal, din cuarţit, retuşat bifacial şi două vârfuri bifaciale din silex (fig. 3/a, b, 4/a, b). Acestea din urmă sunt triunghiulare, cu baza concavă sau oblică şi uşor asimetrice, fie datorită unor desprinderi reflechies, fie datorită întreruperii fasonării bifaciale.
În asociaţie cu materialul litic din spaţiul grotei au fost identificate trei piese din materiale dure de origine animală cu o evidentă morfologie de vârf. Analiza preliminară a acestora a confirmat faptul că două dintre acestea au fost utilizate. La o primă piesă, (fig. 5/a, b) pentru a se crea morfologia de vârf, au mai fost date două mici lovituri, rezultând un vârf cu laturi concave. Nu a intervenit nici-o operaţie de fasonaj şi datorită proprietăţilor osului de a se fractura într-un mod adecvat utilizării. Printre elementele care ne susţin ipoteza, este faptul că, la nivel median, pe laturile de fractură, se dezvoltă o plajă de uzură şi lustru macroscopic, cu o lăţime de aproximativ 35 mm, ce evoluează simetric pe laturi, total absentă pe restul osului (care îşi păstrează o stare brută pe planul de fractură) (fig. 5/e). Noi considerăm că reprezintă zona de frecare cu mâna. De asemenea, extremitatea, prezintă o uzură extinsă pe cca. 5 mm, tradusă la microscop în striuri paralele axei (fig. 5/c, d), destul de regulat dispuse. De asemenea, ea prezintă pierderi de materie primă depresionare, o tocire intensă, cu rotunjire, ceea ce presupune folosirea într-o percuţie uşoară. La cel de al doilea fragment (fig. 6/a), nu a intervenit nici un procedeu de prelucrare, fiind folosită în stare brută. Doar la nivelul extremităţii pare să se dezvolte o uzură bilaterală, uşor asimetrică, extinsă pe 3 mm, pe o latură şi pe 2,6 mm, pe cealaltă. Extremitatea este puternic rotunjită pe fil du tranchant (fig. 6/b) şi ilustrează la microscop striuri dispuse longitudinal cu axa piesei (fig. 6/c). Pare să fi fost folosită într-o acţiune de râcâire, probabil, folosindu-se alternativ ambele feţe.
La o analiză preliminară materialul faunistic recuperat, atât în regim passim, cât şi din depozit sedimentar nederanjat din spaţiul grotei (fig. 7, a, b), prezintă un grad de fosilizare uniform şi pare să constituie rezultatul unei acumulări de natură antropică. Ansamblul reflectă o bună reprezentativitate a scheletului, deoarece include fragmente anatomice variate, de la falange, la dentiţie şi oase ale craniului. Au fost identificate resturi provenind de la ierbivore de talie mare (Bos/Bison) şi medie (Capra), canide (Canis lupus) şi urs (Ursus spelaeus). Dintre resturile culinare, comunitatea pare să fi recuperat, într-un mod oportunist, diferite fragmente desprinse din peretele diafizar al unor oase lungi, probabil de erbivor, din care au fost realizate utilajele descrise anterior. Astfel, am putut identifica două astfel de fragmente, rezultate dintr-o acţiune de percuţie, probabil pentru extragerea măduvei.
Din contextul in situ al grotei au fost recuperate probe OSL şi mostre de cărbune şi os necesare datării radiocarbon.
În acest stadiu al cercetării arheologice şi analizei preliminare a materialului colectat putem accepta existenţa a două etape de locuire atribuite paleoliticului mijlociu în aria adăpostului şi a grotei din partea sa terminală. Nivelul superior a fost afectat de săpătura anterioară, după cum ne indică procentul ridicat de utilaje litice recuperate din materialul excavat.