Merești | Comuna: Merești | Judeţ: Harghita | Punct: Peștera 36 | Anul: 2021
Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Mereşti, Cheile Vârghişului, jud. Harghita Punct: Peştera 36
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Epoca bronzului;
Tipuri de sit:
Locuire în peşteră; Locuire sezonieră;
Cod RAN:
| 85065.04 |
Județ:
HARGHITA
Unitate administrativă:
MEREŞTI
Localitate:
MEREŞTI
Punct:
Peștera 36
Localizare:
| 85065.04 |
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Cosac | Marian | responsabil | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Mărgărit | Monica | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Murătoreanu | George | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Șerbănescu | Gabriel | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Georgescu | Valentin | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Radu | Alexandru | participant | Direcţia Judeţeană pentru Cultură Dâmboviţa |
Vereş | Daniel | participant | Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" Cluj-Napoca |
Raport:
Peştera 36 - Urşilor este situată pe versantul stâng al Vârghişului, la 85 m deasupra talvegului, prezentând trei deschideri, două cu orientare nord-est şi şi una sud-est şi trei săli principale Prima sa semnalare se datorează studenţilor Haáz Ferenc şi Jodál Károly, în studiul lor din 1941. Aceştia menţionează existenţa unui zid sec de piatră care despărțea două săli, dar nu au efectuat şi săpături arheologice. Ulterior, în anul 1953, Zoltan Szekely a identificat pe patul peşterii ceramică Wietemberg. Un plan detaliat al peşterii (fig. 1) a fost realizat de T. Orghidan şi M. Dumitrescu, în anul 1958 (T. Orghidan, M. Dumitrescu, 1963). Aceştia menţionează existenţa zidului în culoarul D, construit din blocuri de calcar şi care delimitează un spaţiu de 2 m între el şi perete, dar consideră că acesta este relativ recent. În anul 1994, speologul I. Deneş (1954-2005) a colectat din galeriile peşterii ceramică Coţofeni şi doi denari din argint, emisie Bela al III – lea, dar a efectuat şi mici sondaje, în vederea evaluării potențialului arheologic. Rezultatele obținute nu au fost publicate, dar materialele descoperite sunt descrise în carnetul său de săpătură, aflat la Muzeul Naţional Secuiesc din Sf. Gheorghe (pentru accesul la informații, dorim să mulţumim domnului dr. Sándor József Sztáncsuj).
Pachetul sedimentar al Peşterii 36 nu a fost afectat de cercetări ample, mai vechi sau recente, în scopul recuperării de faună preistorică, cum este cazul majorității peşterilor accesibile din Cheile Vârghișului. I. Deneş a efectuat o serie de sondaje, dar rezultatele nu au fost publicate.
Cercetarea arheologică, din anul 2021, a avut ca obiectiv estinderea sondajului (S1), din zona de portal a galeriei, în scopul prelevării de probe suplimentare din lentila de cenușă vulcanică identificată la aproximativ 1 m. de la nivelul de călcare (fig. 2). În cursul cercetării nu au fot identificate materiale arheologice sau faunistice.
În sectorul C al peșterii, în proximitatea galeriei de trecere către sectorul B, la suprafață, în proximitatea unei săpături neautorizate (fig. 3), în asociație cu ceramică din perioada bronzului mijlociu, a fost descoperit un incisiv de Canis sp. perforat (fig. 3/a) care prezintă o uzură puternică. Singura intervenție tehnologică a fost realizată spre rădăcină, constând într-o perforație cu o morfologie circulară și secțiune biconică, obținută în urma utilizării unui procedeu de rotație alternativă bifacială (fig. 3/b-c). În acest stadiu, urmele tehnologice de rotație au dispărut ca urmare a suspendării piesei pentru o lungă perioadă de timp. În plus, perforația este deformată spre extremitate (fig. 3/d), la periferia perforației dezvoltându-se o zonă aplatizată cu lustru macroscopic (fig. 3/e), urmare a frecării de un fir. Datele morfometrice sunt următoarele: lungime dinte - 24 mm, lățime maxim – 8 mm, grosime - 5 mm, diametru mediu perforație - 3 mm.
Abstract [EN]:
Cave 36 – Urșilor was identified in the 2017 campaign, on the Vârghiș left slope, 85 m above the thalweg. It has three, NE and SE oriented openings and three main chambers.
A profile (S1) was opened in the portal area of the F-gallery, measuring 1/2 m. The excavation reached 1.50 m and did not lead to the identification of archaeological materials. Approximately 1 m from the stepping level, a volcanic ash lens dispersed on 15-20 cm was identified.