Mehadia | Judeţ: Caraş-Severin | Punct: vicus-ul militar Praetorium | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2001
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare rurală;
Cod RAN:
| 53283.01 |
Județ:
Caraş-Severin
Unitate administrativă:
Mehadia
Localitate:
Mehadia
Punct:
vicus-ul militar Praetorium
Toponim:
Praetorium
Localizare:
| 53283.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Benea | Doina | responsabil | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Lalescu | Iulian | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Regep Vlascici | Simona | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Socol | Gabriel | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Timoc | Călin | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
Raport:
Cercetările arheologice întreprinse în anul 2000 în grădina locuitorului Zărescu Emil au condus la identificarea unui edificiu. Pe o suprafaţă de 8 x 4,5 (0,5 m martorul între casete) pe o fundaţie masivă din piatră de râu a fost descoperit un pavaj executat din monumente refolosite, pietre de râşniţă mari, monumente funerare martelate (pe o stelă se putea încă observa literele D. M., fragmente de colonete votive; mai multe fragmente de reliefuri au fost descoperite depuse într-o groapă acoperite cu două plăci de calcar. Această curte pavată se afla la cca. 5,5 spre S şi la 8,8 m V de acest punct.
Secţiunile trasate în anul 2001 în număr de 3 (SI 18 x 1,5 m; SII 12 x 1,5 m; SIII 10 x 1,5 m) au căutat să surprindă stratigrafia întregului edificiu şi al zonei imediat limitrofe.
S. I /2001 a fost trasată pe direcţia N-S surprinzând pe lăţime zidurile edificiului şi aducând importante precizări stratigrafice:
1) 0 - 0,15 (20) m humus vegetal amestecat cu nivel de locuire romană.
2) 0,2 - 0,5 m pământ de culoare castanie cu pigmentaţie de cărămidă, parţial deranjat;
3) 0,5 - 0,6 m (între m. 0-5) lut de amenajare întins pe un strat de bolovani de râu;
4) între m. 0-9 au apărut 4 ziduri notate cu A, B, C, D. Între zidurile A şi B se constată un strat dens de dărâmătură. Zidul C este ridicat pe un strat de ţigle şi olane provenite din dărâmarea edificiului format de zidurile A,. B, D. Între zidurile A şi D există un pavaj din cărămidă prinsă în mortar.
5) între m. 9-18 nivel de locuire fără urme de construcţie.
6) 0,75-1,20 m solul viu.
Edificiul a fost dezvelit în această campanie prin casete, rezultând o clădire orientată pe direcţia E-V formată din 3 nave din care cea centrală era pavată cu cărămidă. La extremitatea dinspre V a edificiului în dreptul navei centrale s-a adăugat o încăpere (3,7 x 4,5 m) căreia ulterior pe latura de N i s-a mai adăugat o încăpere de 3,7 x 2,7 m. Întregul complex reprezintă un edificiu de cult antic.
Cercetările arheologice au precizat patru etape de locuire a zonei respective: un drum antic orientat pe direcţia N-S paralel cu latura lungă a castrului. Lăţimea sa este de 5,50 m. cu rigolele adiacente.
În prima jumătate a sec. II (epoca Hadrian - Antoninus Pius) se construieşte templul din piatră de râu şi mortar. Ultimele încăperi de pe latura de N a edificiului au fost ridicate chiar pe traseul nivelat al drumului. Edificiul avea o lungime totală de 19 m şi o lăţime de 7 m. Un vestibulum (lat de 3 m) preceda un pronaos cu trei nave, urmat de o cella (centrală). Ultima încăpere era mai ridicată cu cca. 0,5 m. Faţă de pavajul navei centrale. Templul a fost distrus de un incendiu violent. Acoperişul de ţigle şi olane a creat un strat compact de dărâmătură în imediata apropiere a edificiului.
Refacerea edificiului prin adăugarea pe latura de N a încă unui zid ce crează un nou culoar. Cu această ocazie a fost adosată o a doua încăpere cellei centrale, indiciu că aici mai era adorată o divinitate. Această etapă constructivă se datează în epoca Severilor şi după această dată.
Edificiul a fost utilizat şi în epoca romană târzie judecând după ceramica descoperită în ultimul nivel de locuire şi a unui opaiţ lucrat la roată descoperit chiar în faţa cellei centrale.
În epoca romană târzie templul a fost abandonat, nu putem în această etapă de studiu (încă neîncheiată) să precizăm în timp acest lucru, dar depunerea unor fragmente sparte de reliefuri, statuete în groapa din faţa templului constituie un indiciu al spargerii lor intenţionate. De asemenea pavarea zonei din faţa templului cu monumente antice constituie un alt indiciu al utilizării edificiului probabil în alte scopuri. Starea de conservare a monumentului este precară, practic de abia se mai păstrează 1+2 rânduri de piatră legată cu mortar, alături de fundaţie. Lucrările agricole curente au distrus sistematic an de an monumentul. Pentru încheierea lucrărilor mai este necesară o campanie pentru dezvelirea părţii sudice a edificiului, ceea ce ar fi scopul principal al cercetărilor din anul 2002.