Mehadia | Judeţ: Caraş-Severin | Punct: Castrul şi vicus-ul militar | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Castru; Templu;
Cod RAN:
| 53283.01 |
Județ:
Caraş-Severin
Unitate administrativă:
Mehadia
Localitate:
Mehadia
Punct:
Castrul şi vicus-ul militar
Localizare:
| 53283.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Benea | Doina | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Doru | Voica | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Hurduzeu | Nicolae | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Lalescu | Iulian | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Micle | Dorel | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Regep Vlascici | Simona | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
Raport:
În timpul campaniei arheologice desfăşurate între 1-15 august 2003 a fost trasată o secţiune de control pe latura de E a castrului, la 31 m de colţul de NE (D: 18 x 1,50 m), pentru a surprinde structura internă a castrului. În anul 2002 o secţiune trasată la aceeaşi distanţă de latura de N a castrului a demonstrat distrugerea nivelelor de locuire antică din interiorul castrului, în cursul sec. II-III, de o inundaţie puternică. Această calamitate a afectat fortificaţia romană până la o distanţa de 8 m de latura incintei de V a castrului.
Secţiunea S 1/2003 a confirmat aceeaşi situaţie şi pe latura de E a castrului. Stratigrafic s-au constatat două faze de locuire corespunzătore castrului de pamânt, alte două pentru castru de piatră, iar ultima datată în epoca romană târzie, în sec. IV. În ultima etapă de locuire zidul de incintă a fost refăcut cu piatră roşie de andezit.
În sec. IV peste acest strat de aluviune masivă din piatră şi nisip s-a suprapus o altă etapă de locuire, aparţinând unei unitaţi militare staţionate în castru, care şi-a realizat locuintele în agger-ul vechiului castru alături de o serie de amenajări cu caracter meştesugăresc economic.
Materialul arheologic cel mai concludent îl formează fragmentele ceramice romane târzii de culoare cenuşie lucrate la roată. Ele se datează în epoca constantiniană pe bază de monede.
Templul
Sondajul a fost întreprins la S de casa Zănescu, pe un alt lot aparţinand aceleiaşi familii. Terenul fiind utilizat ca teren agricol, distrugerea întregului complex este avansată, astfel încât nu se mai păstrează decât două – trei rânduri din fundaţie cu mortar sau chiar fără.
Obiectivul propus era terminarea dezvelirii întregului edificiu cercetat deja în mare parte în anii 2000-2001 (vezi rapoartele precedente). Săpăturile au atins nivelul clădirii deja la 0,25 m, unde a apărut un strat de depunere de pământ de culoare neagră.
Sondajul întreprins a permis dezvelirea ultimei porţiuni din piaţeta pavată a templului. Totodată a fost surprins zidul de E al templului distrus până la bază, pe care au fost descoperite fragmente de monumente votive sparte reprezentând un vultur acefal, o inscripţie dedicată lui Gordianus III etc., suprapuse de două rânduri de piatră de râu nelegată cu mortar. Materialul arheologic este sărac şi puţin, mai ales ceramică.
Materialul arheologic descoperit în anii precedenţi va permite prelucrarea întregului inventar rezultat şi elaborarea studiului monografic asupra templului.
Cercetările arheologice întreprinse în castrul de la Mehadia au continuat prin extinderea secţiunii din anul 2002 şi spre latura de E a castrului evitându-se doar centrul fortificaţiei distrus în bună parte de căutătorii de comori. Stratigrafic s-a constatat aceeaşi situaţie ca în anul 2002.
Un sondaj a încheiat studierea colţului sud-estic al templului aflat la V de castru roman, care a condus la descoperirea unor monumente votive refolosite în sec. IV în zidul construcţiei.
Rezumat:
În timpul campaniei arheologice desfăşurate între 1-15 august 2003 a fost trasată o secţiune de control pe latura de E a castrului. Materialul arheologic cel mai concludent îl formează fragmentele ceramice romane târzii de culoare cenuşie lucrate la roată. Ele se datează în epoca constantiniană pe baza descoperirilor monetare. În cazul Templului, obiectivul principal l-a reprezentat dezvelirea întregului edificiu. Un sondaj a încheiat studierea colţului sud-estic al templului aflat la V de castrul roman, care a condus la descoperirea unor monumente votive refolosite în sec. IV în zidul construcţiei.