Medieşu Aurit | Judeţ: Satu mare | Punct: Şuculeu | Anul: 2016


Descriere:

Anul cercetarii:
2016
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Epoca bronzului; La Tène târziu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 138093.02 |
Județ:
Satu mare
Unitate administrativă:
or. Medieşu Aurit
Localitate:
Medieşu Aurit
Punct:
Şuculeu
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Gindele Robert responsabil Muzeul Judeţean Satu Mare
Raport:
Epoca bronzului (descoperiri doar în sectorul din vecinătatea rezervaţiei) În campania din anul 2016 au continuat să fie descoperite complexe arheologice din epoca târzie a bronzului ce pot fi atribuite fazei Suciu de Sus II. Dintre cele trei gropi ale acestei culturi ies în evidenţă două gropi de provizii (cx 58 şi cx 75), în formă de pâlnie, păstrate pe o adâncime de peste 1,80 m. Prezervarea bună a pereţilor complexelor arheologice, vasele prezente pe fundul gropilor dar şi natura straturilor de pământ din gropi indică o umplere relativ rapidă. În campania din 2016 a fost surprinsă existenţa unui nou nivel de locuire din epoca târzie a bronzului ce corespunde orizontului cultural Lăpuş II – Gáva I. Acesta a fost identificat prin două complexe arheologice cu o cantitate mare de materiale (groapă de extracţie a lutului şi groapă cu depunere de vase). Numărul mic de complexe descoperite (în acest an şi în anii precedenţi) sugerează că zona cercetată se află la marginea celor două aşezări din epoca bronzului, fapt indicat şi de natura şi funcţionalitatea complexelor arheologice. Deşi puţine la număr, complexele arheologice cercetate oferă date importante referitoare la aspecte din viaţa comunităţilor din epoca târzie a bronzului. Persistenţa în ceramica culturii Suciu de Sus a unor elemente specifice epocii mijlocii a bronzului, respectiv a unor elemente de tranziţie, indică o fază incipientă a fazei Suciu de Sus (faza IIa). Această situaţie indică o lipsă de continuitate în această zonă a aşezării de la Medieşu Aurit între cele două orizonturi de locuire din epoca târzie a bronzului. Epoca romană Cercetările privind centrul de producţie ceramică în campania 2016 au fost concentrate în două sectoare, în total 486 m2, fiind descoperite 63 de complexe. În vecinătatea nordică a rezervaţiei arheologice au fost continuate săpăturile din anii 2011-12 primtr-o suprafaţă totală de 4,5 x 61 m, orientată est-vest, la vest de S1/2011 şi la nord de S3/2012. Săpătura a avut scopul de a continua cercetarea zonelor dintre atelierele de produs ceramică şi continuarea realizării unei magistrale care traversează latura scurtă a sitului. În cursul cercetărilor au fost identificate trei tipuri de complexe: gropi de provizii, contrucţii adâncite în pământ cu fund plat sau neregulat şi o construcţie de suprafaţă delimitată prin şiruri de gropi de stâlpi. Gropile de provizii sunt de mari dimensiuni, circulare sau ovale, cu diametre între 1,5 şi 2 m, în profil sunt cilindrice sau tronconice, cu adâncimi până la 2 m de la suprafaţa actuală. O parte din complexe cu fundul plat sunt locuinţe, un exemplu este cea ovală (cx 62), cu lungime ce depăşeşte 3 m şi cu o groapă de stâlp pe o latură scurtă. Contrucţia de suprafaţă a fost delimitată prin două şiruri de gropi de stâlpi, paralele, latura scurtă fiind de 315 cm, latura lungă depăşeşte limita suprafeţei 1, având o lungime măsurabilă de cca. 6 m. Cercetarea din 2016 din acest sector confirmă locuirea în spaţiul dintre ateliere de ars ceramică, astfel putem să considerăm că, probabil întreaga aşezare era specializată pe producţia ceramică şi nu aveam un cartier industrial al unei aşezări. La 150 m sud de rezervaţie a fost deschis un nou sector, printr-o suprafaţă de 4 x 34 m, orientat nord-sud, pe linia atelierelor de ars ceramică de pe imaginea geomagnetică a sitului. La aceasta, în partea vestică a fost adosată încă o suprafaţă de 4 x 19 m. Aceste suprafeţe au un caracter de sondaj, în vederea stabilirii unei cronologii orizontale a sitului. Au fost surprinse patru ateliere de ars ceramică şi o contrucţie de suprafaţă delimitată prin şiruri de gropi de stâlpi. În suprafeţele deschise doar un singur atelier a fost cercetat integral, cu o groapă de deservire şi un cuptor, două au cel puţin câte două cuptoare şi la unul a fost surpins în secţiune un singur cuptor. Toate cele cinci cuptoare cercetate au perete median, cu o singură execepţie grătarele au fost prăbuşite. Într-un spaţiu liber dintre ateliere a fost identificat o contrucţie de suprafaţă, cu trei şiruri de gropi de stâlpi, cu o lăţime de 4,8 m şi lungimed e 9 m, care era probabil un şopron de uscare a vaselor.
Bibliografie: