Medieşu Aurit | Judeţ: Satu Mare | Punct: Şuculeu | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Gindele | Robert | responsabil | Muzeul Judeţean Satu Mare |
| Marta | Liviu | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
| Brândușan | Lavinia | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
Raport:
Săpăturile din 2017 au ţintit zona centrală a sitului, datată în a doua jumătate a secolului II- începutul secolului III d. Hr., cu continuarea suprafeţelor din anii anteriori. În primul rând am avut intenţia de a continua magistrala care secţionează latura mai îngustă, adică de la est la vest a sitului. În al doilea rând am continuat cercetarea în suprafaţă ale atelierelor de ars ceramică. Suprafaţa 1: 5 x 23 m, Suprafaţa 2: 5 x 27, Suprafaţa 3: 5 x 65 m, cu lărgirea între metrii 30-50 spre vest cu 7 m şi spre est cu 3 m. În total au fost cercetaţi 775 m2. Au fost identificate 49 de complexe din care 12 se datează în epoca bronzului şi celelalte 37 în epoca romană.
Gropile de stâlpi (11) după planul general nu formează un anumit sistem în plan, însă această situaţie după lipirea suprafeţei cercetate în 2017 la celelalte planuri se poate schimba. Gropile sunt de dimensiuni relativ mari, cu diametre între 40-70 cm, însă se adâncesc la 20-25 cm de la nivelul de conturare. Acest fapt se poate explica prin eroziunea accentuată a zonei unde au fost deschise suprafeţele din acest an.
Gropile alungite (2) sunt gropi cu o lungime de 2, 3-3,5 m, cu lăţime care depăşeşte puţin 50 cm. Se adâncesc la 8 şi 21 cm în steril, însă aceasta depinde şi de eroziunea suprafeţei. Acest tip de complex a mai apărut în campania din 2013, funcţionalitatea lui nu a fost încă stabilită.
Gropile de provizii (3) sunt circulare sau ovale la conturare şi au secţiune cilindrică sau tronconică. Diametrele oscilează între 1-1,8 m, adâncimile ajung până la 1,2 m, aceasta depinzând de stadiul de eroziune a solului.
Gropile cu funcţionalitate nedeterminată (11) se împart din punct de vedere tipologic în mai multe categorii. Sunt cele cu dimensiuni mai reduse, între 1 şi 2 m, cu fund neregulat şi altele cu dimensiuni mai mari de 2 m, cu fund drept, eventual câteva alveolări care pot fi interpretate ca anexe gospodăreşti.
Atelierele de ars ceramică se compun din gropi de deservire şi cuptoare, în campania 2017 la unul se adaugă şi o fântână (10). În cazul celor cinci ateliere descoperite în acest an la fiecare groapă de deservire se conectează doar un singur cuptor. Cuptoarele sunt toate de tipul cu perete median. O diferenţiere tipologică fină se poate face pe baza prelungirii peretelui median în canalul de foc, în cazul celor cercetate în acest an la cuptorul 156 acesta împarte tot canalul de foc, în cazul 158 şi 160 pătrunde până aproape de groapa de deservire, la 146 intră doar puţin în canal. În cazul 160 canalul de foc este distrus, aici nu putem stabili acest detaliu tipologic. O altă diferenţă constă în dimensiunile cuptoarelor, cel mai mic este 146 (diametru 132 cm), 158 (diametru 134 cm), 166 (150 x 158 cm), 156 (220 x 244 cm), 160 (260 x 268 cm). Diferenţele sunt semnificative, aceasta se leagă probabil şi de tipul vaselor care au fost produse în acestea. Dimensiunile gropilor de deservire nu se leagă neapărat de dimensiunea cuptorului. Acestea sunt ovale, cu multe trepte şi alveolări şi datorită dimensiunilor mari suprapun complexe anterioare din epoca romană sau din epoca bronzului.
Campania de săpături din 2017 a adus importante informaţii noi privind producţia ceramică de la Medieşu Aurit-Şuculeu. Pentru prima dată am reuşit să cercetăm integral o “baterie de cuptoare”. Am putut stabili că nu toate au fost folosite concomitent. Era un loc probabil destinat unei familii de meşteri care a folosit acest amplasament pentru o perioadă mai lungă de timp. În cazul bateriei din 2017 putem să distingem foarte clar cel puţin două faze majore cronologice. În prima fază foarte probabil erau folosite atelierele compuse din cuptor 156+groapă de deservire 169 şi cuptor 158+groapa de deservire 168. Aceste două ateliere au orientare identică, est-vest, cu o distanţă de 1,8 m între ele. Forma gropilor de deservire este asemănătoare, amândouă au compartimentări asemănătoare. Nu ştim dacă cuptorul 160, de mari dimensiuni a fost folosit concomitent cu cele două ateliere însă pe baza întretăierii cu atelierul ulterior este probabil acest fapt. În a doua fază a fost folosit atelierul compus din cuptorul 166+groapa de deservire 159, la care se adaugă fântâna 167, care a distrus groapa de deservire a cuptorului 160. Acest atelier a distrus partial cuptorul 158. Tot în a doua fază s-a încercat o reclădire a cuptorului 158 şi o refolosire dintr-o groapă de deservire săpată în prelungire spre sud a gropii 159.
O descoperire importantă este atelierul de ars ceramică compus din cuptorul 146 şi groapa de deservire 149. Nu face parte dintr-o baterie de cuptoare, este la 12 m sud de bateria cercetată de noi. Cuptorul este mai mic decât cele obişnuite, peretele median nu desparte toată camera de foc şi intră doar puţin în canalul de foc. Groapa de deservire este neobişnuit de mică (280 x 191 cm) şi se adânceşte foarte puţin, doar la 62 cm faţă de nivelul de conturare. Diferenţa majoră faţă de atelierele cercetate până acum este prezenţa aproape exhaustivă a ceramicii zgrunţuroase în umplutura cuptorului şi a gropii de deservire. Datorită dimensiunii şi caracterului special considerăm că acest atelier era destinat producţiei de ceramică zgrunţuroasă după model roman şi nu vaselor de provizii de tradiţie locală. Astfel pentru prima data avem un indiciu clar din centrul de producţie ceramic de la Medieşu Aurit pentru începuturile romanizării producţiei.
Materialul arheologic descoperit în umplutura complexelor ne indică, de asemenea, existenţa a mai multor faze cronologice: primul cu mai multă ceramică modelată cu mâna şi a doua cu fragmente de ceramică zgrunţuroasă.
În campania din anul 2017 au continuat să fie descoperite complexe arheologice din epoca bronzului ce pot fi atribuite fazei Suciu de Sus I. O serie de elemente ceramice sugerează că locuirea aparţine unei perioade recente a fazei Suciu de Sus I, fapt confirmat şi de importurile ceramice de tip Wietenberg III. Acest aspect impune, sub aspect cronologic, urmărirea relaţiei existente cu orizontul de locuire din aşezare ce utilizează stilul ceramic Suciu de Sus II, ce are un aspect timpuriu. Complexele arheologice cercetate au în inventar o mare cantitate de ceramică. În straturile din umplutura lor în care conţinutul de cenuşă este mai intens se păstrează şi oase de animale. În afara complexelor ce au prezentă asocierea de fragmente de vase cu resturi alimentare, a fost cercetată o groapă ce conţine un număr mare de greutăţi de lut.
Numărul mic de complexe descoperite (în acest an şi în anii precedenţi) sugerează că perimetrul cercetat se află la marginea zonelor de locuire din epoca bronzului, fapt indicat şi de natura şi funcţionalitatea complexelor arheologice. Deşi puţine la număr, complexele arheologice cercetate în acest an oferă date importante referitoare la aspecte din viaţa comunităţilor din epoca mijlocie şi târzie a bronzului, mai ales prin asocierea cu datele obţinute în anii precedenţi. Cercetarea tinde să contureze imaginea unei zone periferice a unei aşezări locuite pe parcursul a trei faze din epoca bronzului în care se practicau depuneri de veselă şi resturi alimentare, împreună cu depuneri de altă natură. Faptul că depunerile au fost practicate în acelaşi loc pe parcursul unor faze culturale succesive poate fi pus pe seama perpetuării unor concepte legate de topografia locurilor de depunere. Sub acest aspect cercetarea referitoare la locuirea de epoca bronzului de la Medieşu Aurit se adaugă cazurilor din preistorie în care poate fi constată o ”memorie a locurilor sacre”, memorie păstrată pe parcursul unor faze de locuire diferite.