Medieşu Aurit | Judeţ: Satu Mare | Punct: Conducta de gaz | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie; Antichitate;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Epoca romană timpurie;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 138093.03 |
Județ:
Satu Mare
Unitate administrativă:
or. Medieşu Aurit
Localitate:
Medieşu Aurit
Punct:
Conducta de gaz
Localizare:
| 138093.03 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Astaloş | Ciprian | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
| Gindele | Robert | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
| Kádas | Zoltán | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
| Marta | Liviu | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
Raport:
Cercetările arheologice au urmărit cercetarea şi salvarea zonei dintre satele Medieşu Aurit si Potău, zonă în care traseul conductei de gaz Medieşu Aurit - Păulian străbate un traseu aflat la cca. 150-250 m de terasa mijlocie a Someşului. Pe marginea terasei, imediat la E de drumul Medieşu Aurit –Potău au fost efectuate cercetări în anii 1964-1966, fiind identificată o aşezare din epoca bronzului, conţinând trei nivele de locuire din fazele I (nivelul 1) şi II (nivelele 2 şi 3) a culturii Otomani1. Tot în apropierea traseului care urma să fie străbătut de conducta de gaze, însă la cca. 500 m NE de zona Ciuncaş, lângă drumul Băbăşeşti-Apa, a fost cercetat un tumul atribuit culturii Suciu de Sus, faza I – sau faza Medieşu Aurit2.
Cercetările arheologice efectuate de noi au arătat că zona străbătută de conducta de gaze a fost locuită intens, existând urme de locuire şi din alte perioade decât acelea cunoscute anterior. Practic locuirile sunt situate pe terasa Şeinelului, ce corespunde în acelaşi timp cu terasa mijlocie a Someşului. După cum au arătat săpăturile efectuate pe distanţă de aproape 800 de m de-a lungul terasei locuirile din diverse epoci se suprapun parţial în două zone, generând două concentrări mai mari a complexelor arheologice. Una dintre ele, ce se află la cca. 150 m V de drumul Medieşu Aurit – Totău, a fost denumită Ciuncaş (împreună cu toată zona aflată de această parte a drumului). Denumirea a fost preluată de la botul de terasă pe care se concentrează locuirea din epoca bronzului, aflat şi el la V de drum, în apropierea sa. Cea de-a doua concentrare se află poziţionată la cca. 100 m E de acelaşi drum. Traseul dintre el şi zona în care săpăturile au intersectat drumul Băbăşeşti –Apa, a fost denumită, Togul lui Schweitzer. Numerotarea carourilor şi a complexelor a început, în ambele zone de la drumul Medieşu Aurit - Potău.
Zona Ciuncaş
Cercetările de teren efectuate în vara anului 2003 au sugerat că teritoriul ce urma să fie afectat de lucrări, a fost locuit pe o suprafaţa mare. Ca urmare, iniţial a fost decopertată cu mijloace mecanice o porţiune de 500 m lungime, pe direcţia E - V, paralel cu terasa, la o distanţă de 150 m N de creasta sa.
În urma cercetărilor din zona Ciuncaş au fost descoperite complexe arheologice din epoca cuprului, din epoca bronzului şi din epoca romană.
În primii 20 m de la drum au fost descoperite mai multe complexe arheologice, dintre care doar groapa Cx.2 conţinea materiale arheologice, care îi permit încadrarea în epoca mijlocie a bronzului. Probabil că şi complexele Cx.1 şi Cx. 3 aflate în apropiere datează din aceeaşi perioadă, însă datorită lipsei de materiale ceramice considerăm incertă atribuirea lor. Complexele din epoca romană apar începând cu m 183 la E de drum, iar complexele din epoca cuprului încep de la o distanţă de 290 m.
Complexe din epoca eneolitică:
Complex 12. Groapă ovală. S-a conturat sub forma unei pete negricioase la m. 229-231. Complexul are dimensiunile de 2,2 x 1,2 m. Adâncimea este de 1,2 m de la conturare. Complexul conţinea fragmente ceramice brun-galbeni, modelate cu mâna, cu butoane în formă de cioc.
Complex 13. Groapă ovală. S-a conturat la m. 317-320, sub forma unei pete negricioase. Complexul are dimensiunile de 2,2 x 1,6 m şi se adânceşte la 0,30 m de la nivelul de conturare. Inventarul constă din câteva fragmente ceramice brun-gălbui, modelate cu mâna.
Complex 14. Groapă alungită. S-a conturat la m. 313-315, sub forma unei pete negricioase. Complexul are dimensiunile de 2,1 x 0,6 m şi se adânceşte la 0,30 m de la nivelul de conturare. Pe latura scurtă, nordică, s-a conturat o groapă de stâlp cu diametrul de 0,20 m. Inventarul constă din câteva fragmente ceramice brun-gălbui, modelate cu mâna.
Complex 15. Groapă circulară, cu diametrul de 0,90 m.
Complex 16. Groapă de stâlp, cu diametrul de 0,20 m.
Complex 17. Groapă de stâlp, cu diametrul de 0,20 m. S-au conturat la m. 306-308, sub forma unor pete cenuşii. După săparea complexelor s-a observat un strat negricios, de 0,30 m, sub nivelul de conturare al complexelor. Acest strat a conţinut o cantitate mare de fragmente ceramice negricioase şi brun-galbene, modelate cu mâna, cu butoane în formă de cioc.
Complexe din epoca bronzului.
Complexul 1. Alveolare de culoare cenuşie conturată la nivelul lutului, la adâncimea de cca. 0,30 m. Ea străbătea şanţul, având o lăţime de 0,25-0,30 m şi o grosime de 0,15-0,20 m.
Complexul 2. Groapă cu umplutura negricioasă, ce a fost delimitată la adâncimea de 0,30 m. Groapa conţinea în umplutură ceramică, chirpici şi cenuşă. Fragmentele de ceşti cu decor spiralic incizat indică o datare în epoca mijlocie a bronzului, lăsând totuşi destul de nesigură atribuirea tranşantă a complexului culturii Otomani (II) sau Suciu de Sus (fază I).
Complexul 3. Groapă cu diametrul de 1,5 m delimitată la adâncimea de 0,30 m, la nivelul lutului steril. În umplutura sa cenuşie nu au fost descoperite materiale arheologice care să permită încadrarea sa culturală şi cronologică.
Complexe din epoca romană.
Complex 6. Groapă rectangulară, cu pereţi arşi. A fost cercetat prin deschiderea unei casete sudice de 6 x 5 m pe sondaj la m. 183-189. Groapa a conţinut fragmente de oase calcinate, cărbune de lemn.
Complex 7. Groapă rectangulară, cu pereţi arşi. A fost cercetat prin deschiderea unei casete sudice pe sondaj, la m. 183-189. S-a conturat în centrul casetei, pereţii au fost distruşi deja de arătură. S-a păstrat un strat de 3 cm de oase calcinate şi lemn carbonizat, pe o pată de 0,80 x 1,20 m. Lângă latura mai scurtă, nordică, pe colţuri au fost sesizate şi două gropi de stâlpi.
Complex 8. Construcţie cu gropi de stâlpi în şiruri. A fost cercetat prin deschiderea unei casete sudice de 8 x 5 m, la m. 200-208. S-au conturat gropi de stâlpi dispuse pe trei rânduri, 2 gropi, 5 gropi, 2 gropi. Lăţimea construcţiei este de 4 m şi lungimea cercetată de 5 m. Inventarul constă în fragmente ceramice cenuşii, modelate la roată şi fragmente ceramice grosolane, modelate cu mâna.
Complex 9. Groapă alungită. A fost cercetat prin deschiderea la m. 210-213 a unei casete sudice de 2 x 1,5 m şi a unei casete nordice de 2 x 2 m. S-a conturat sub forma unei pete cenuşii. Complexul are dimensiunile de 1,5 x 4 m, adâncimea 0,4 m de la conturare. Inventarul constă în fragmente ceramice cenuşii, modelate la roată şi fragmente ceramice grosolane, modelate cu mâna, fragmente ceramice negricioase, fine, modelate cu mâna.
Complex 10. Groapă de provizii. S-a conturat la m. 215-216, sub forma unei pete cenuşii. A fost deschisă o casetă nordică de 3 x 1,5 m. Complexul este circular, cu diametrul de 0,9 m, se adânceşte la 1,1 m de la conturare, are pereţi drepţi. Inventarul constă dintr-un chiup brun-cenuşiu, cu partea superioară distrusă de arătură şi într-o stare proastă de conservare.
Complex 11. Construcţie cu gropi de stâlpi în şiruri. A fost deschisă la m. 225-242 o casetă sudică de 17 x 2 m şi o casetă nordică de 17 x 2,5 m. În total au fost cercetate 32 de gropi de stâlpi, pe trei şiruri. Lăţimea construcţiei este de 8 m, lungimea cercetată 12 m. Inventarul constă în fragmente ceramice cenuşii, modelate la roată şi fragmente ceramice grosolane, modelate cu mâna, fragmente ceramice negricioase, fine, modelate cu mâna.
Complex 18. Construcţie cu gropi de stâlpi în şiruri. S-a conturat la m. 290-300. Au fost cercetate 11 gropi de stâlpi, dispuse fără un anumit sistem. Inventarul constă în fragmente ceramice cenuşii, modelate la roată.
Complex 19. Groapă de provizii. S-a conturat la m. 303-304, sub forma unei pete cenuşii. Are o formă circulară, cu diametrul de 1,1 m, se adânceşte la 0,60 m de la nivelul de conturare, are pereţi drepţi. Fără inventar.
Complex 20. Groapă de stâlp. S-a conturat la m. 319-320, sub forma unei pete cenuşii. Complexul are o formă circulară, cu diametrul de 0,40 m şi se adânceşte la 0,30 m. Fără inventar.
Complex 21. Groapă alungită. S-a conturat la m. 335-336, sub forma unei pete cenuşii. Complexul are dimensiunile de 2 x 0,6 m şi se adânceşte la 0,3 m de la nivelul de conturare. Inventarul constă în fragmente ceramice cenuşii, modelate la roată şi fragmente ceramice grosolane, modelate cu mâna.
Complex 22. Groapă de provizii. S-a conturat la m. 334-335, sub forma unei pete cenuşii. Complexul este circular, cu diametrul de 0,4 m, se adânceşte la 0,70 m de la conturare, are pereţi drepţi. Inventarul constă dintr-un chiup brun-cenuşiu, cu partea superioară distrusă de arătură şi într-o stare proastă de conservare.
Epoca romană este reprezentată prin 3 gropi cu pereţi arşi, 3 gropi de provizii, din care 2 cu chiupuri, 3 construcţii cu gropi de stâlpi în şiruri şi alte 7 complexe fără o destinaţie stabilită. Conducta de gaze a intersectat o aşezare rurală, cu o densitate mică de complexe, locuită de daci liberi şi de tribul germanic al vandalilor. Pe baza artefactelor descoperite vestigiile se pot data în secolele II- III p. Chr.
Zona Togul lui Schweitzer
Sub această denumire apar complexele săpate la E de drumul Medieşu Aurit - Potău. Capătul secţiunii, care a fost luat ca punct de reper pentru măsurători, a fost fixat la 5 m de marginea estică a acestui drum. S-a optat pentru o lăţime a secţiunii de 1,5 m, considerându-se ca este dimensiunea care permite o bună salvare şi cercetare a complexelor, fără o încărcare prea mare a lucrărilor.
În comparaţie cu cercetările din zona Ciuncaş, în partea de la răsărit de drum stratigrafia se schimbă treptat. Stratul de teren agricol are culoarea cafenie, iar lăţimea sa medie este de 0,35 m. Sub el apare un strat cenuşiu de 0,15–0,20 m în care apar materiale din epoca mijlocie a bronzului. Încă dintre m. 20-30 îşi face apariţia un strat de culoare negricioasă, cu o grosime de 0,15-0,35 m, pe alocuri el înlocuind stratul cenuşiu. Sub aceste straturi la adâncimea medie de 0,60 m apare stratul steril, reperezentat de un lut argilos, de culoare galbenă.
În partea dinspre drum şi în stratul negricios predomină materiale din epoca bronzului. De la o distanţă de 100 m de drum, stratul negru ajunge să fie suprapus de stratul cenuşiu cu materiale din epoca mijlocie a bronzului, iar el devine din ce în ce mai bogat în materiale neolitice. Din aceasta zonă şi până la capătul secţiunii ce merge paralel cu terasa (zona m. 290-300) rămâne doar stratul negru, care ajunge să aibă o grosime de peste 0,60 m, şi în care au fost descoperite mai multe platforme de chirpic. De obicei în partea de sus a stratului negru cu materiale neolitice au fost descoperite, pe toată lungimea secţiunii materiale din epoca mijlocie a bronzului. Un număr de 3 complexe au fost descoperite în aproierea drumului. Cel puţin materialele care au apărut în stratul negru, mai ales în pareta dinspre drum se leagă foarte probabil de aşezarea de la Ciuncaş. Răspândirea de la suprafaţă a fragmentelor ceramice sugerând că traseul conductei ar traversa marginea nordică a aşezării, care se extinde mult în afara dâmbului (tell-ului) cercetat în anii 1964-1966. Răspândirea de la suprafaţă a materialelor arată ca aşezarea s-ar întinde de-alungul terasei, chiar câteva sute de metrii la E şi V de zona botului de terasă în care s-au făcut cercetările. Practic traseul secţiunii o taie în apropierea marginii nordice. Este posibil ca, complexele Cx.11, Cx.14 şi Cx. 23 să se lege de fapt de depunerea din tumulul "Dâmbul Acăstăului", ele fiind deja la o distanţă mai mică de acesta. Mai ales că materialele descoperite sunt multe similare cu acestea, iar cel puţin complexul Cx.11 şi poate şi Cx 14, sunt indicii că ar fi depuneri rituale de vase, la fel cum este considerat mai nou şi descoperirea din tumulul "Dâmbul Acăstăului". Materialele din epoca timpurie a bronzului nu au mai fost descoperite, confirmând constatările cercetărilor mai vechi că locuirea mai timpurie s-a redus la zona botului de terasă.
Dintre materialele din epoca mijlocie a bronzului cea mai interesantă descoperire este un inel de buclă din aur cu capetele în formă de bărcuţă descoperit la 50 m distanţă de drum. Astfel de piese au fost descoperite în epoca mijlocie a bronzului, alături de materiale atribuite fazei II a culturii Otomani, dar şi în medii culturale contemporane fazei Otomani III. Materialele ceramice ieşite în zona m. 0-80 sunt încadrabile mai degrabă fazei Otomani II, etapă căreia cred că-i poate fi atribuit mai probabil inelul de buclă.
În zona m. 280-290 sub stratul de pământ arabil au fost descoperite câteva fragmente ceramice ce sunt de atribuit fazei clasice a culturii Suciu de Sus (faza Suciu II sau faza Culciu Mare). Între m. 160 şi 290 au fost descoperite fragmente ceramice răzleţe atribuite olăriei purtătorilor culturii Gava. Au fost descoperite şi două gropi ce indică o locuire a zonei în faza a II-a din evoluţia acestei culturi.
Complexul 1. Groapă cu umplutură negricioasă, delimitată la adâncimea de 0,55 m, în zona m. 7-8. Ea porneşte din stratul de cultură şi se adânceşte uşor în stratul de steril (maxim -0,10 m). A fost cercetată doar partea sa nordică, deoarece ea continuă dincolo de profilul sudic al secţiunii. Cantitatea mică de material descoperită ne-a determinat să nu continuăm cercetarea ei îi în afara secţiunii. Datare: epoca mijlocie a bronzului.
Complexul 2. Alveolare uşoară a stratului de cultură de culoare cenuşie. Ea s-a conturat de la o adâncime de 0,60 m, intrând cca. 0,10 m în stratul steril. Material arheologic nu a fost descoperit în umplutură, fapt pentru care nu putem face o atribuire cronologică şi culturală.
Complexul 3. Groapă de mici dimensiuni cu umplutură cenuşie şi chirpici, ce a putut fi conturată la adâncimea de 0,45 m, între m. 38 şi 39. Nu conţinea inventar ceramic, ca urmare nu poate fi atribuită cu certitudine unui anumit orizont de locuire, dar dată fiind doar prezenţa ceramicii de epoca bronzului în pământul din apropiere, credem că ţinea de acesta.
Complex 4. O uşoară alveolare a stratului de cultură, ce se adâncea 0,20 – 0,30 m în stratul steril. Fără material arheologic.
Complex 5. Platformă de chirpici cu o lungime maximă de 8,20 m şi o lăţime maximă de 5,40 m, orientată pe direcţia N - S. Fragmentele de chirpici erau răspândite în secţiune între m. 115 şi 121, ele fiind surprinse de la adâncimea de 0,35-0,40 m, în partea de sus a stratului negricios, imediat sub nivelul stratului arabil. Un număr relativ mare de fragmente ceramice din epoca mijlocie a bronzului au fost descoperite în anumite porţiuni de deasupra platformei, dovadă că ea a fost afectată nu doar de lucrările agricole moderne ci şi de locuirea din epoca bronzului. Grosimea maximă, la care s-a păstrat stratul de chirpici este de 0,20 m. În cea mai mare parte a suprafeţei platformei, sub dărâmăturile de chirpici, a existat pietriş de râu, care pe alocuri lua forma unui strat şubţire. Deoarece el exista la fiecare dintre locuinţele neolitice cercetate, credem că prezenţa sa nu era întâmplătoare, el fiind folosit probabil la podirea locuinţelor. Din păcate reconstiturea locuinţei este destul de dificilă deoarece gropi de stâlpi au fost descoperite doar pe latura estică a locuinţei. Fiecare dintre cele şatpe gropi de stâlpi, care s-au conturat încă în stratul de cultură negricios, aveau diametrul de 0,35–0,40 m. Pe o linie erau poziţionate cinci dintre ele, iar judecând şi după faptul că ele se aflau la marginea dărâmăturii de chirpici, ele probabil făceau parte din structura peretelui estic. În faţa a două dintre gropi (gropile 3 şi 4) existau două alte două gropi de stâlpi (gropile 1, 2) care aveau, posibil, rolul de a întări rezistenţa într-o porţiune ce pare a fi zona centrală a construcţiei. Este posibil însă ca stâlpii 1, 2, 3, 4 să marcheze o intrare, probabil cu un mic pridvor care era poziţionat în zona centrală a laturii estice. Inventarul locuinţei era destul de bogat. Au fost descoperite un mare număr de fragmente de pietre de râşniţă, fragmente din unelte de piatră cioplită şi fragmente de topoare şlefuite şi perforate. Printre dărâmăturile de pereţi arşi a fost descoperită o mare cantitate de ceramică. Ea este în general de o calitate slabă fapt pentru care s-a păstrat în stare fragmentară. Din ceramica care s-a păstrat mai bine s-a constat existenţa unor castroane, fie mici cu pereţi subţiri din pastă fină, fie de mari dimensiuni cu pereţi groşi din pastă poroasă. Împreună cu acestea sau descoperit un mare număr de oale care au profilul uşor bombat şi cu gura dreaptă. O altă formă descoperită în număr mare de exemplare este reprezentată de cupele mari cu picior înalt. La fel ca şi pe ceramica celorlalte locuinţe, nu a fost observată existenţa decorului pictat, în schimb apare în număr mare decorul reliefat, mai ales sub forme diferite de butoni.
Complexul 6. Platformă de chirpici de mari dimensiuni ce a fost descoperită imediat sub stratul arabil, la adâncimea de 0,30 m, între m. 160 şi 174. După ce a fost dezvelită, prin deschiderea unor casete la N şi la S de zona cu chirpici din secţiunea magistrală, s-a observat că de fapt că fragmentele de chirpici ars se grupează în două concentraţii apropiate. Grămada vestică ce se concentra în zona m. 161-166 a fost notată sub indicativul de complexul 6/1, iar zona estică, cu concentrare de chirpic mai ales în dreptul m. 168 –173, a fost definită ca fiind complexul 6/2. Deşi nu au fost descoperite urmele unor elemente de structură care să ajute la reconstituirea planimetriei locuinţelor, am considerat că cele două complexe (6/1 şi 6/2), reprezintă rămăşiţele a două locuinţe. Suprafaţa pe care erau răspândite fragmentele ceramice era prea mare ca să fie doar o locuinţă, iar fapul că cele două concentrări apropiate erau orientate cu lungimile pe direcţiile N -S, la fel ca celelalte locuinţe neolitice, pledează pentru a interpreta dărâmăturile de chirpici din zona metrilor 161-174, ca fiind rămăşiţele a două locuinţe. La ambele locuinţe sa folosit pietrişul pentru podea. Inventarul lor era destul de asemănător: fragmente de topoare şlefuite perfotate, aşchii de obsidian şi silex, forme ceramice cu decoruri identice cu acelea ce au fost descoperite printre dărâmăturile de chirpici ale platformei Cx .5.
Complexul 7. Depunere de chirpici ce a apărut la o adâncime de 0,40 m, între m. 141 şi 144. Ea a apărut într-o stare mai compactă între m.141 şi 145, pe o lungime de 5,20 m (pe direcţia N – S) şi pe o lăţime de 1,20 m. Cu siguranţă chirpicul provine de la o locuinţă incendiată, care s-a păstrat însă într-o stare foarte precară. Cu toate că nu pot fi reconstituite dimensiunile locuinţei, totuşi după modul, cum sunt răspândite fragmentele ceramice se pare că locuinţa de la care provin avea o orientare N - S, la fel ca celelalte locuinţe neolitice descoperite. Şi aici sub dărâmăturile de chirpic au fost descoperite urme ale stratului subţire de pietriş de râu, pe care le-am considerat că aveau rol de podea. Inventarul ceramic deşi mai sărac cantitativ este suficient pentru a permite o încadrare cultural-cronologică identică cu a celorlalte locuinţe neolitice.
Complex 8. Este un complex arheologic de la care au fost dezvelite două gropi de par cilindrice, cu umplutura neagră. Nu au fost descoperite materiale arheologice, care să–i asigure încadrarea. Faptul că una din gropi (Cx.8/2) a fost săpată într-o groapă neolitică de culoare cafenie, susţine o datare ulterioară. Umplutura neagră, dimensiunile şi distanţa la care sunt dispuse, ne fac să credem că cel mai probabil ele proveneau de la o locuinţă de suprafaţă din epoca romană, asemănătoare cu acelea descoperite în zona Ciuncaş.
Complexul 9. Groapă cu umplură cafenie, conturată la nivelul stratului steril în zona m. 169-172. În umplutura ei au fost descoperite câteva fragmente ceramice neolitice mărunte.
Complexul 10. Groapă cilindrică ce s-a conturat sub platforma Cx. 5. Umplutura sa era formată dintr-o mare cantitate de chirpic ars, printre care apăreau mici fragmente ceramice şi urme de la resturi vegetale arse.
Complexul 11. Depunere de vase din epoca bronzului descoperită în zona m. 160-161, în nivelul de pământ negricios de sub stratul vegetal, la -0,30 -0,50 m. Fragmentele de vase a fost depuse într-o groapă a cărei formă se poate delimita, deşi nu a fost săpată până la nivelul solului steril, deoarece când s-a săpat groapa pentru depunere, au fost dizlocate dărâmăturile de chirpici ce provin de la C6/1. Depunerea era formată din două ceşti, fragmente din mai multe amfore, din castraone cu buza evazată şi invazată, oale. Pe lângă ceramică, era o mare cantitate de resturi de cărbune şi câteva fragmente mici de oase carbonizate. Valenţele rituale ale depunerii sunt accentuate de faptul că între fragmentele ceramice, partea inferioară a unei oale era pusă cu fundul în sus, el fiind perforat in vechime.
Ceaşcă cu corpul în formă de turban (patru faţete late cu canturile bordate de linii incizate), amforele cu spirale incizate ce au vârful uşor împins în afară, castroanele cu buza invazată, sau puternic lobată şi decorată deasupra, sau cu decor format din arcade ce au spaţiul triunghiular dintre ele fie excizat, fie decorat cu linii incizate paralele pledeză penru o încadrare la sfârşitul bronzului mijlociu.
Încadrarea culturală este însă destul de dificilă deoarece amfore decorate cu spirale şi ceşti cu corpul în formă de turban au fost descoperite în tumulul de la Medieşu Aurit - Dâmbul Acăstăului aflat la o distanţă de cel mult 200 m de depunerea Cx. 11, tumul ce se consideră că este reprezentativ pentru faza I a culturii Suciu de Sus. Însă castroanele descrise mai înainte, dar şi amforele şi ceştile asemănătoare cu acelea din tumul, sunt descoperiri tipice pentu ultimul nivel din tell-urile culturii Otomani, în care apar descoperiri de tip Otomani III. Componentele ceramicii de tip Otomani III fiind destul de puternice, fiind prezente şi unele elemente clare ce provin din sfera ceramicii culturii mormintelor tumulare, credem că în dreapta Someşului este posibil să existe şi această etapă culturală, procesul de naştere a culturii Suciu de Sus, producându-se în această perioadă.
Complexul 12. Platformă de chirpic identificată între m. 113 şi 220, la adâncimea de 0,35-0,40 m. Dărâmătura de chirpici avea o grosime de 0,10–0,20 m, fiind răspândită pe o suprafaţă de 8 x 8 m. Ea fost dezvelită doar, parţial, caseta deschisă nu a surprins marginea de N a locuinţei. Ea avea o orientare N - S, la fel ca celelalte locuinţe neolitice. Sub dărâmăturile de chirpici au fost descoperite cinci gropi cu diametre de 15-25 cm. Dintre acestea, patru gropi (gropile 2-5) erau dispuse pe o linie, undeva în zona mediană a platformei, având probabil rol în susţinerea acoperişului locuinţei. Groapa "1" este situată în marginea estică a platformei. Prin poziţia ei în raport cu paltforma, credem că ea a făcut parte din structura peretelui. nordic.
Complexul 13. Groapă cu pereţii arşi din epoca romană.
Complexul 14. Groapă din epoca bronzului identificată la adâncimea de 0,60 m, în zona m. 162-164. Ea a fost săpată în platforma de chirpic neolitică Cx.6/1. În centrul ei era o oală pusă cu gura în sus, alături de care au fost depuse şi alte fragmente de vase dar şi chirpic şi coarne de cerb. Oala din centrul gropii era perforată în partea de jos a peretelui lateral. Din acest motiv, dar şi pentru că era situată la o distanţă de doar doi metrii de depunerea Cx.11, materialul ceramic din ele sugerând şi contemporaneitatea celor două obiective, credem că ea a avut acelaşi rol de depunere rituală.
Complexul 15. Groapă cu umplutura negriciasă conturată la adâncimea de 0,60 m, între m. 162 şi 164. Diametrul său maxim era de 2 m, iar adâncimea maximă era de -1,10 m de la nivelul de la care taie stratul steril, unde a fost conturată groapa. În umplutura gropii au fost descoperite fragmente ceramice decorate cu caneluri, specifice culturii Gáva , fragmente de chirpici, dar şi multe fragmente ceramice din epoca mijlocie a bronzului, evident aflate în poziţie secundară.
Complexul 16. Pată de pământ de culoare negricioasă cu mult chirpici ce s-a conturat sub Cx. 6
Complexul 17. Pată de pământ de culoare negricioasă cu mult chirpici, ce s-a conturat sub Cx. 6
Complexul 18. Groapă cu umplutura negricioasă a cărui contur a putut fi surprins la adâncimea de 0,30 m, la baza stratului arabil. Avea formă de clopot, diametrul gurii fiind de 0,86 m, iar diametrul fundului de 1,46 m. Adâncimea ei maximă era de 0,84 m, de la nivelul de la care s-a conturat. În umplutura sa au fost descoperite fragmente ceramice de tip Gáva II (un fragment din umărul unei amfore decorate cu caneluri în formă de ghirlandă, fragmente de castron invazat), fragmente de chirpic şi, în poziţie secundară, fragmente ceramice, ce provin din locuirile anterioare, neolitică şi din epoca mijlocie a bronzului.
Complexul 21. Groapă conturată în caseta sudică deschisă pentru dezvelirea louinţei Cx. 6. Conţinea un bogat inventar de vase compus din fructiere, castroane, vas miniatural. Foarte des era folosit decorul format din linii incizate haşurate.
Complexul 22. Groapă, ce s-a conturat în colţul sud-estic al casetei nordice deschisă pentru dezvelirea locuinţei 12.
Complexul 23. Groapă situată în zona m. 220-221, în colţul sud-estic al casetei sudică deschisă pentru dezvelirea locuinţei Cx 12. Groapa a fost identificată la adâncimea de –0,40 m, ea fiind săpată prin platforma de chirpici. Conţinea o mare cantitate de ceramică, multă arsă secundar şi chirpici. Între fragmentele ceramice din groapă menţionăm fragmente de oale butoni, fragmente de ceşti, castroane şi amfore decorate cu spirale incizate. Ceramica nu a fost încă restaurată dar după toate probabilităţile ea este atribuită aceluiaşi orizont cultural din etapa târzie a bronzului mijlociu ca şi complexele 11 şi 14, sau ca şi aceea din tumulul "Dâmbul Acăstăului"
Complex 24. Groapă circulară, s-a conturat la m. 224-225. Diametrul a fost de 0,40 m, adâncimea de 0,30 m de la nivelul de conturare. Fără inventar.
Complex 25. Groapă alungită, s-a conturat la m. 229-230. Adâncimea a fost de 0,40 m, diametrul 0,50 m. Inventarul constă din fragmente ceramice modelate la roată, cenuşii fine şi zgrunţuroase, databile în epoca romană.
Complex 26. Groapă circulară, s-a conturat la m. 233-234. Diametrul a fost de 0,40 m, s-a adâncit la 0,30 m de la nivelul de conturare. Fără inventar.
Complex 27. Groapă circulară, s-a conturat la m. 233-234, în vecinătatea complexului 26. Diametrul a fost de 0,40 m, s-a adâncit la -0,30 m de la nivelul de conturare. Fără inventar.
Complexul 28. Groapă cu umplutura formată din pete negre şi galbene (lut). Era situată între m. 240 şi 243. În partea de sus, groapa avea o formă tronconică, iar de la adâncimea de 0,60 m, forma ei devine cilindrică. A fost săpată până la adâncimea de 1,90 m de la nivelul, de la care s-a identificat. În umplutura sa au fost descoperite câteva fragmente ceramice din epoca romană lucrate la roată. Forma cilindrică a gropii şi umplutura tipică neagră cu pete de lut, identică cu aceea din fântânile din epoca romană din zonă, ne face să credem că şi acest complex era o fântână.
Complex 29. Groapă de stâlp, conturată la m. 244-245. Diametrul este de 0,30 m, adâncimea de 0,20 m de la conturare. Fără inventar, probabil că a aparţinut complexului 28.
Complex 30. Groapă de stâlp, conturată la m. 244-245. Diametrul este de 0,30 m, adâncimea de 0,20 m de la conturare. Fără inventar, probabil că a aparţinut complexului 28.
Complex 31. Groapă ovală, identificată la metrii 272-273. S-a conturat sub forma unei pete cenuşii şi se adâncea la -0,40 m de la conturare. Din inventar menţionăm fragmente ceramice databile în epoca neolitică.
Complexul 32. Platformă de chirpici conturată în zona m. 295-301 la adâncimea de 0,30-0,35 m. Fragmentele de chirpici erau răspândite pe o suprafaţă de 8 x 6 m, modul în care era grupat sugerând o orientare a locuinţei pe direcţia N - S, la fel ca şi la locuinţele neolitice descrise anterior. Cu excepţia unei mici gropi Cx. 39, ce era poziţionată undeva în zona centrală a locuinţei.
Complexul 33. Groapă circulară, s-a conturat la m. 314-315. Diametrul este de 0,80 m, adâncimea 0,50 m de la nivelul de conturare. Fără material.
La metrul 317 sondajul a fost cotit cu 100o, pe traseul conductei de gaz.
Complex 34. Groapă alungită, conturată la m. 23-25, după cotire. A fost cercetat parţial, pe traseul conductei. Fără inventar.
Complex 35. Groapă circulară, conturată la m. 17-18, după cotire. A fost cercetat parţial, pe traseul conductei. Fără inventar.
Complex 36. Groapă circulară, conturată la m. 14-15, după cotire. A fost cercetat parţial, pe traseul conductei. Fără inventar.
Rezumat:
Cercetările arheologice au urmărit cercetarea şi salvarea zonei dintre satele Medieşu Aurit şi Potău. În urma cercetărilor din zona Ciuncaş au fost descoperite complexe arheologice din epoca cuprului, din epoca bronzului şi din epoca romană. În Zona Togul lui Schweitzer predomină materiale din epoca bronzului specifice culturilor Suciu de Sus şi Gava.