.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Măşcăuţi (Criuleni) | Judeţ: R. Moldova | Punct: Livada boierului | Anul: 1995

Descriere:
Titlu raportului:
Cercetări arheologice la Măşcăuţi, raion Criuleni, Republica Moldova
Anul cercetarii:
1995
Perioade:
Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
La Tène; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
Județ:
R. Moldova
Localitate:
Măşcăuţi (Criuleni)
Punct:
Livada boierului
Localizare:
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Arnăutu Tudor responsabil Universitatea de Stat din Republica Moldova
Mateev S. participant Universitatea de Stat din Republica Moldova
Cirimpei C. participant Universitatea de Stat din Republica Moldova
Raport:
Cercetările din punctul "Livada boierului" au făcut parte din planul de săpături de mai mare amploare iniţiat de Universitatea de Stat a R. Moldova cu sprijinul Institutului Român de Thracologie. S-a urmărit cunoaşterea aprofundată a hiterlandului "Odorheiul Vechi" în epoca fierului şi cea a evului mediu. Investigaţiile de teren efectuate cu această ocazie au contribuit la descoperirea a aproximativ 10 aşezări. O încadrare culturală exactă a lor, în stadiul actual, nu este posibilă, dat fiind caracterul perieghetic al cercetărilor. Spaţiul în cauză a fost populat mai intens, în a doua epocă a fierului şi în evul mediu.

Cercetările s-au limitat la sondarea uneia dintre cele mai întinse aşezări (aproximativ 10 ha) depistată la circa 2,5 km sud, sud-vest de satul Măşcăuţi, pe o vale cu pantă domoală şi plină de izvoare. Pentru determinarea stratigrafiei şi a caracterului monumentului, pe latura central-nordică a aşezării, a fost trasată o secţiune însumând o suprafaţă de 72 m².

Prin acest sondaj s-a constatat că nivelul de locuire are o grosime de 0,40 - 0,60 m, adâncindu-se în zona complexelor, până la 1,00 - 2,80 m. Deşi pe suprafaţa monumentului sunt prezente şi fragmente ceramice datând din sec. IV - III a.Chr., în sondajul practicat nu s-a putut distinge un nivel de cultură geto-dacic aparte. Aceasta a fost, probabil, complet înlăturat de amenajările ulterioare ori de lucrările agricole, care s-au practicat intens pe suprafaţa monumentului. Nivelul în cauză este mult mai bogat în ceramică geto-dacică pe latura de sud a aşezării, ocupată în prezent, de ogoarele locuitorilor satului. Locuirea medievală este marcată de un singur strat, întinzându-se pe întreaga suprafaţă a sondajului. Materialele ce au ieşit la suprafaţă plasează cronologic această parte a aşezării în sec. VIII - IX. A fost surprinsă o locuinţă de tipul celor adâncite în sol; în colţul de N-E al acesteia au fost dezvelite resturile unei instalaţii pentru foc, constând dintr-o vatră înconjurată de mulţi bolovani de piatră spartă, unii aranjaţi într-o anumită ordine. Din interiorul complexului, menţionăm, în primul rând, obiecte din metal, din os, unul cu ornamente în linii incizate în val. Cea mai numeroasă categorie o constituie ceramica lucrată cu mâna, remarcându-se în special, tipul de vas-borcan. Unele fragmente, sunt ornamentate pe muchia buzei, cu amprente digitale, altele cu striuri drepte sau vălurite aplicate pe suprafaţa exterioară. În colţul se sud-vest al secţiunii, la numai 0,40 - 0,55 m adâncime, probabil, pe suprafaţa antică de calcare, a fost descoperit un (cuptor ?) pietrar.

Cele peste 240 fragmente ceramice lucrate cu mâna, neornamentate, se încadrează în seria ceramicii caracteristică lor secolelor VII - IX. Bazându-ne pe datarea ceramicii descoperite, atribuim ambele complexe orizontului caracteristic evului mediu timpuriu. Cele câteva observaţii, pe care le vom prezenta, poartă un caracter de ordin preliminar. O schemă mai largă a tabloului istoric al aşezării va putea fi schiţată în urma unor cercetări mult mai ample şi pe suprafeţe mult mai extinse.