Mangalia | Judeţ: Constanţa | Punct: str. Oituz (staţia biogaz) | Anul: 1998
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
1998
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Necropolă;
Cod RAN:
| 60491.11 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
mun. Mangalia
Localitate:
Mangalia
Punct:
str. Oituz (staţia biogaz)
Localizare:
| 60491.11 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Alexandru | Nicolae | participant | Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
| Georgescu | Valeriu | participant | Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
| Ionescu | Mihai | participant | Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
Raport:
În campania 1998 au fost cercetate următoarele morminte:
M. 5. A fost descoperit în S.3, la capătul de sud al secţiunii, la -3 m, este un mormânt în groapa simplă cu dimensiunile: 1,90 x 0,70 m, şi are orientarea est-vest, cu capul spre vest. Pe partea de sud a gropii au fost descoperite blochete de calcar aşezate în linie ce au deasupra 5 tegulae aşezate vertical. Oasele sunt foarte prost păstrate, fapt caracteristic întregii necropole cercetate.
La -1,55 m, în groapa aceluiaşi mormânt au fost descoperite grupate patru opaiţe de epocă romană, o amforă fragmentară de sec. l-ll şi o lampă rudimentară cu cinci ciocuri, lucrată la mână, din pasta grosieră de culoare neagră-cenuşie, având ca degresant nisip. Toate aceste date încadrează mormântul prezentat în sec. II p.Chr.
M. 6. Descoperit la capătul de sud al S 5, la -2,60 m, groapa are dimensiunile 1,20 x 0,60 m, iar la sud este închisă de trei blochete de calcar aşezate vertical, de dimensiuni 0,70 x 0,30 m. Oasele sunt foarte prost păstrate, observându-se şi urme de arsură. Ca inventar funerar putem aminti: un ulcior ceramic întregibil, un unguentariu din sticlă, fragmentar, medalion de bronz şi un cercel de bronz circular. Mormântul poate fi datat în sec. II p.Chr. Păstrarea materialelor arheologice în condiţii foarte proaste se datorează unei conducte de apă ce prezintă mai multe fisuri.
M. 7. Cercetat în capătul de sud al S 7, la adâncimea de -1,80 m, cu groapă de mici dimensiuni, 1,10 x 0,50 m, ce are la sud un rând de blochete de calcar. Inventarul mormântului este format dintr-un guttus ceramic şi mărgele din sticlă colorată şi din ceramică, obiecte ce datează mormântul în sec. II p.Chr.
M. 8. Descoperit în caroul 4 al S7, la -2,10 m, orientat NV-SE, cu dimensiunile de 1,50 x 0,60 m, cu un rând de blochete în partea de E. Inventarul funerar, foarte bogat este compus din ulcior-ceramic, vas mic de sticlă cu o toartă şi gura trilobată, cănită ceramică, colier de bronz spiralat, două ace de păr din sticlă de culoare gris albăstrui, un medalion de bronz identic cu cel descoperit în M.6, două perechi de cercei din bronz, trei mărgele din sticlă colorată, ce datează mormântul tot în sec. II p.Chr.
M. 9. Mormântul hypogeu cercetat în continuarea lui S1, la sud de acesta, a fost cercetat în anii '80, cu ocazia unei săpături de salvare, fiind ulterior acoperit cu pământ. Dimensiunile sunt: camera funerară, la exterior, 2 x 3,50 m, la interior, 1,55 x 3,10 m, cu boltă semicilindrică, înălţimea în interior, 1,80 m. Din dromos, în prezent, s-a păstrat o porţiune de 1,25 m; pe un segment de 0,50 m, s-a păstrat bolta semicilindrică, în continuare, din dromos s-au conservat numai pereţii lui: o asiză la nord şi două asize la sud inclusiv două trepte din blochete de calcar.
Interiorul camerei funerare este tencuit; deasupra intrării este realizată cu vopsea roşie, o cruce cu pandantive, iar pe peretele de V tot cu vopsea roşie, o chrisma ce are conturate în tencuială cercul şi linia orizontală, incizii unde s-a păstrat cel mai bine vopseaua, în colţul de SE al camerei funerare bolta este distrusă pe o arie de 0,70 x 0,50 m de o intervenţie mecanică din anii '80.
Orientarea mormântului este E-V, cu o uşoară deviaţie NE-SV, orientare identică cu celelalte morminte hypogee cercetate în zona: M.2 si M.4 si cu a mormântului hypogeu cu psalmi, din apropiere, datat în perioada domniei împăratului Anastasius; şi, de asemenea, identică cu orientarea edificiului basilical cercetat.
În încheiere trebuie să subliniem complexitatea necropolei cercetate unde au fost descoperite monumente funerare databile în trei epoci istorice:
I. Elenistică, în S. 1, la 1 m sud de M.2, se observa porţiunea unui ring din blochete de calcar de mari dimensiuni, ce ar putea aparţine unui mormânt tumular de epoca elenistică, ştiut fiind că la sud de acest punct se află necropola de epocă greco-elenistică.
II. Romană, în acest punct au fost cercetate cinci morminte de epocă romană (M.3, M.5, M.6, M.7, M.8), din care, patru par a fi aparţinut unor copii datorită dimensiunilor gropii şi obiectelor de inventar
descoperite (M.3, M.6, M.7, M.8).
Toate aceste morminte au fost săpate în loess, iar înhumările au fost practicate în firida închisă cu un rând de blochete de calcar, iar în cazul lui M.5, care pare singurul de adult, firida a fost închisă cu un rând de blochete de calcar şi cinci tegulae aşezate vertical. Inventarul descoperit datează aceste morminte în sec. I - ll. Aceste morminte se menţin în tradiţia existentă la Callatis a mormintelor de tip sarmatic.
III. Romano-bizantină. Cele trei morminte hypogee (M.2, M.4, M.9) toate cu camera funerară cu bolta în semicilindru şi dromos, cu înhumări succesive, au mărturii paleocreştine (obiecte şi simboluri): în M.4 s-a descoperit un thurribulum de bronz, iar în M.9 crucea cu pandantive şi chrisma, ambele cu vopsea roşie, culoare prezentă şi în mormântul cu psalmi deja amintit.
Cercetarea prezentată infirmă ipoteza existenţei la Callatis a unor zone necropolare strict delimitate.