Mangalia | Judeţ: Constanţa | Punct: Necropola tumulară | Anul: 2020
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2020
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Necropolă tumulară; Necropolă plană;
Cod RAN:
| 60491.04 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Mangalia
Localitate:
Mangalia
Punct:
Necropola tumulară
Toponim:
Movila Documaci
Localizare:
| 60491.04 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Halbac | Alexandru | participant | Instiuție Nedefinită |
| Marțiș | Florentina | participant | Instiuție Nedefinită |
| Sârbu | Valeriu | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Ştefan | Călin Dan | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Ștefan | Maria-Magdalena | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
Raport:
Campania de cercetări a anului 2020 a fost una scurtă, de doar 11 zile, atât datorită condiţiilor sanitare speciale ale acestui an, cât şi încheierii, în 2019, a finanţării UEFISCDI, în cadrul căreia se desfăşuraseră până acum (2017-2019) săpăturile la Movila Documaci. Totodată, pe parcursul anului 2020 s-a finalizat şi trimis spre publicare monografia arheologică a monumentului A Monumental Hellenistic Funerary Ensemble at Callatis, in the Western Black Sea. The Documaci Tumulus. Archaeological monograph (Archaeopress, 2021), concepută ca un prim volum al unei serii şi în care s-au integrat şi interpretat elementele stratigrafice şi de arhitectură obţinute în campaniile de săpături trecute. Prin urmare, obiectivele de cercetare pentru campania 2020 au fost adaptate perioadei scurte permisă de fondurile reduse, dar şi contextului ştiinţific – unul de reaşezare a strategiei de cercetare în cadrul unui nou capitol. Au fost deschise doar două secţiuni-sondaje, cu scopul de a lămuri probleme punctuale: o anomalie de aliniere a traseului zidului perimetral (krepis) şi modul de conectare a celor două segmente de dromos, la nivelul fundaţiei.
Astfel, S12 (2 x 8 m) a fost trasată pe direcţia NNV-SSE, pe centrul segmentului sud-estic de krepis – aşa cum a fost el pus în evidenţă de investigaţia electromerică realizată în urmă cu doi ani – singurul care nu se înscrie în cercul ideal (cu centrul în soclul de statuie şi raza de 26,4 m), pe care îl respectă restul sectoarelor investigate, inclusiv intrarea în dromos. S12 a tăiat, în partea sa de NNV, o porţiune din mantaua nivelată în 1993, în timpul lucrărilor ilegale de extracţie de loess, iar în capătul opus s-a întins cu 5 m în exteriorul zidului (krepis). Pentru operativitate, săpătura a fost adâncită până la solul steril doar pe jumătatea sa estică, cea vestică rămânând conservată pe nivelul punerii în evidenţă a dărâmăturii zidului.
Rezultatul investigaţiei geofizice a indicat că segmentul de zid cercetat (de cca 16 m pe lungimea arcului de cerc) ar fi excentric cu aproximativ 2 m. Săpătura a confirmat acest rezultat: în sectorul cercetat, zidul perimetral este cu 2,30 m deplasat spre exterior, faţă de traseul cercului ideal. În rest, lăţimea zidului (1,08 m), modul de construcţie (din blocuri de calcar sumar prelucrate, aşezate pe asize, fără liant), starea de conservare (păstrat pe 0,80/0,90 m înălţime – maxim 6 asize), de degradare (prăbuşit exclusiv spre exteriorul movilei) sunt apropiate de rezultatele obţinute anterior, în sectoarele de vest şi nord. Similară este şi prezenţa unui pavaj din dale de calcar moale asamblat la baza zidului, spre exterior, aşezate peste o alveolare (20 cm adâncime, cca 2 m lăţime), săpată în nivelarea iniţială, realizată cu humus negru compactat, alveolare umplută cu resturi mărunte de calcar. Ce remarcăm diferit este atenţia mai mare pentru prelucrarea blocurilor de piatră ce formează faţa exterioară a zidului care, în S12, au fost mai masive, cu linii drepte, clar îmbinate (se observă şi o îmbinare frumos executată în ‚,L’’) şi care contrastează, astfel, cu pietrele din zona centrală şi de pe faţa interioară a zidului – mai mici şi aproape neprelucrate (cu aspect de emplecton). În restul segmentelor de krepis anterior cercetate, prezenţa acestui emplecton nu era la fel de clară, dimensiunile blocurilor folosite pentru faţa exterioară fiind similare celor din interior. Calcarul folosit în sectorul de SE are o nuanţă mai pregnant roşcată, în comparaţie cu restul sectoarelor, unde era exclusiv alb. În S12 dalele din pavaj se aflau imediat la baza zidului, nu mai jos şi la depărtare, ca în S3, de exemplu, poate tocmai pentru a reduce din eroarea de implementare a cercului. În S12 s-a păstrat o singură dală poligonală, de 65 cm lungime, dar presupunem că alveolarea ce înconjoară la bază movila a fost iniţial acoperită de dale pe toată lăţimea ei. Dalele au fost demantelate înainte de colapsul zidului krepis, pietrele din elevaţia sa umplând alveolarea rămasă, în zona fostului trotuar.
Cu toate aceste variaţii, nu am identificat argumente stratigrafice, ori de altă natură, care să susţină ipoteza construcţiei zidului din acest sector într-o etapă diferită. Diferenţele sunt de execuţie, nu de concept, şi pot indica, mai degrabă, prezenţa mai multor echipe de constructori ce au lucrat simultan la ridicarea monumentului – un aspect pe care l-am mai documentat, de altfel, şi în sectorul de vest. Cota de amenajare a zidului în S12 este de 43.81 m (sistem de referinţă Marea Neagră 1975), cu 3 cm mai sus decât dalele ce marchează intrarea în dromos (demantelată din Antichitate) – identificate în 2019 în S8, şi cu exact 1 m mai jos decât nivelul de amenajare a zidului în sectorul de vest. Nivelul de călcare pe dalele ce formează trotuarul de la baza zidului krepis este însă identic în S12 cu valoarea cotelor din S3, S2 sau S11 (43,90 m). Sub zid, în S12, şi de altfel pe întreaga lungime a secţiunii, inclusiv în exteriorul zidului, a fost identificată nivelarea cu humus negru bătut, de 30-45 cm grosime. Nivelul de construcţie amenajat cu humus negru are în S12 o pantă ce coboară spre sud cu cca 20 cm, în cei 8 m lungime ai secţiunii, ajungând în capătul de sud la cota nivelului de călcare din camera funerară. Această amenajare iniţială cu sol adus şi compactat a fost realizată de constructorii antici pe toată suprafaţa viitoarei movile, ca un fundament. În sectoarele de vest şi nord ea nu depăşeşte zidul krepis. Faptul că în S12 ea se întinde spre exterior ne face să presupunem că şi alte structuri ar fi putut funcţiona în acest sector în legătura cu movila (de exemplu, o centură suplimentară de pietre – situată la 3 m depărtare de zid – de aproximativ 1,5 m lăţime, pietre neprelucrate fixate într-o lentilă de sol galben bătut). Indicii pentru prezenţa unei centuri suplimentare de piatră ce ar înconjura movila au apărut în 2019 şi în extremitatea vestică a secţiunii S11. Cu toate cele trei delimitări succesive, monumentul funerar ar descrie un diametru de peste 61 m.
Săpătura în S12 a confirmat, dar şi nuanţat descifrarea ordinii operaţiunilor constructive: 1. Nivelarea terenului cu humus negru compactat (aceasta nu s-a făcut la zero pe întreaga suprafaţă a movilei, ci a redus doar la 1 m diferenţa naturală de pantă de la vest la est); 2. Săparea, la marginea zonei nivelate, a unui şanţ periferic, puţin adânc, cu profil rotunjit, cel în care se va instala trotuarul – această săpătură s-a realizat astfel încât pavajul, odată montat, să aibă aceeaşi cotă de călcare, pe întreg traseul; 3. Ridicarea zidului perimetral – liber în elevaţie la momentul edificării, nu sprijinit de manta; 4. Umplerea cu loess galben a zonei aflate în spatele zidului.
Faptul că pe faţa interioară a zidului din S12, prima asiză nu este uniformă la nivel, ci încalecă un strat de pământ, iar mai sus, în elevaţie, asizele nu sunt complete, ci sunt intercalate cu lentile subţiri specifice compoziţiei mantalei, ne îndeamnă să presupunem că, spre deosebire de ordinea obişnuită a operaţiunilor de construcţie observate în restul sectoarelor, în care zidul era construit primul în elevaţie completă şi apoi completată mantaua din spate, în S12, baza mantalei a fost gata prima, iar zidul krepis a fost construit sprijinit pe această bază. Această desincronizare a echipelor de muncitori, între cei care se ocupau de monticulii de construcţie şi pietrari, ar putea explica de ce în acest loc zidul este excentric. La 2,5 m SE de krepis, chiar la marginea exterioară a şanţului trotuarului, a fost identificată o mică adâncitură cu diametrul de 40 cm, 30 cm adâncime, umplută cu sol negru, (groapa 7), ce ar putea aparţine unei structuri susţinută de stâlpi. Ea este anterioară prăbuşirii zidului krepis, a cărui dărâmătură o acoperă. Printre rezultatele demne de menţionat în S12 se numără şi identificarea mai multor fragmente din acelaşi vas (de tip elenistic din pastă fină – o cană?) în stratul de loess galben scurs din manta în momentul colapsării bruşte a zidului krepis.
Sondajul S13, de 1 m lungime, a fost deschis în interiorul cavoului, pe întreaga lăţime a dromos-ului (1,60 m), de o parte şi de alta a zonei de adosare a sectorului II (cel estic, prin care se pătrundea din exterior, cu pereţi din piatră prelucrată rustic, netencuiţi şi acoperiş în două ape) la sectorul I (cel vestic, construit cu blocuri comune cu camera funerară, fin prelucrate, tencuite, acoperit cu boltă semicilindrică). Micro-săpătura noastră în S13 a pus în evidenţă următoarele: 1. Dromos-ul a fost afectat pe întreaga sa lăţime de o demantelare antică, care a înlăturat lespezile de piatră ale podelei. Această intervenţie secundară nu a coborât mai jos de 18 cm sub actualul nivel de călcare – deci strict cât s-a demantelat podeaua. Dedesubt se află solul negru, bătut, ce formează amenajarea de construcţie zero în toată movila 2. Pe peretele sudic al cavoului, cele două segmente ale dromos-ului se sprijină pe o plintă comună aşezată pe nivelarea iniţială. 2. Pe peretele nordic, acolo unde plintele au fost demantelate până la marginea peretelui, cândva în antichitatea târzie, se observă cum nivelarea cu humus negru este realizată oblic în pantă, urcând cu cca. 12 cm dinspre camera funerară spre exterior. Această pantă a fost creată intenţionat cu mare fineţe – nivelarea cu humus adus trebuia să ridice terenul pentru a diminua diferenţa importantă de teren între cele două zone ale movilei (vestul mai înalt şi estul mult coborât), dar, în acelaşi timp, trebuia să asigure efectul de coborâre dinspre exterior către camera funerară (să rezolve aşadar două tendinţe opuse). Dromoii descendenţi sunt specifici modelului funerar macedonean, în cadrul căruia apar deseori şi trepte. Întreaga construcţie a dromos-ului din Movila Documaci are asize uşor oblice, ce respectă aceeaşi diferenţă de nivel imprimată de nivelarea zero. Din camera funerară şi până la nivelul intrării diferenţa de nivel era de 30 cm. Acest tip de construcţie poate fi considerat unul hibrid, din moment ce cavoul nu este îngropat (specific construcţiilor funerare din Tracia), dar accesul este totuşi descendent. Un alt exemplu de coridor construit oblic asociat unui cavou acoperit cu boltă semicilindrică din perioada elenistică timpurie este cel descoperit lângă Varna (Odessos), în Movila Monumentului regelui polonez Vladislav Varnenchik. O astfel de construcţie integrată şi planificată, precum şi raportarea la acelaşi nivel zero de construcţie, ori utilizarea unor plinte comune, susţin ideea că întreg dromos-ul a fost construit dintr-o dată, cu cele două segmente proiectate intenţionat să arate diferit. De altfel, proporţiile între lungimile celor două segmente de dromos, precum şi ale fiecăruia dintre ele, cu dimensiunile camerei funerare ori cu raza movilei (dacă le raportăm la valoarea piciorului elenistic de 0,332 m) se pot exprima în valori întregi şi în raporturi matematice cunoscute, ceea ce susţine aceeaşi idee, anume că întreg ansamblul a fost conceput şi implementat unitar, sub supravegherea unui arhitect experimentat.
Bibliografie: