.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Mangalia | Judeţ: Constanţa | Punct: Colţul de NV al Cetăţii | Anul: 2006

Descriere:
Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 60491.03 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
mun. Mangalia
Localitate:
Mangalia
Punct:
Colţul de NV al Cetăţii
Toponim:
Callatis
Localizare:
| 60491.03 |
Lista Ilustrațiilor - 7
 
 
 
 
 
 
 
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Alexandru Nicolae participant Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia
Constantin Robert participant Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia
Ionescu Mihai participant Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia
Raport:
Cercetarea arheologică sistematică de la Colţul de NV al cetăţii a fost efecuatată cu fonduri de la Ministerul Culturii şi cultelor , completate de fonduri de la Muzeul de Arheologie Callatis Mangalia În principiu situaţia cercetărilor la situl arheologic de la Coltul de NV, din punct de vedere al secţiunilor trasate pâna acum se prezintă astfel: De la V la E: S1. 20 x 3 m, cercetată de C. Preda şi V. Georgescu in 1990-1991. S2, 17 x 3 m, cercetată de subsemnaţii in 1999 si 2006. S3, 17 x 3 m, cu martor de 1,5m cu S2, cercetare 1999, 2005 si 2006. S4, 12 x 3 m, cercetată in 2005 si 2006. S5, 23 x 3 m, cercetată in 2005 si 2006. Situaţia în grund este următoarea : S2, orientată N-S, la 1,5m E de S1: În caroul 1, în martorul dintre S2 şi S3, şi extremitatea sudică a lui S2, a fost descoperit, la -1,30m, un zid din blochete de calcar legate de pământ, lat de 0,60m, orientat NE-SV. Zidul reprezintă ultima fază de locuire extramurană la sfârşitul sec. VI şi începutul sec. VII p. Chr. În caroul 2 au fost evidenţiate două nivele de pavaje, la -1,60 şi respectiv -2,10 m, ultimul relativ la aceeaşi adâncime ca aceea a pavajului de la poarta de intrare în cetate ce o vom descrie mai jos. De asemenea, la -2,10 m a fost identificat un pinten de zid realizat din blochete de calcar legate cu pământ, perpendicular pe traseul zidului de incintă de epocă elenistică . În aceeaşi zona a fost descoperită şi o inscripţie, fragment de dedicaţie catre Herakles, databilă în sec. I p.Chr. Inscripţia a fost descoperită în nivelul de demantelare a zidului roman şi după urmele de mortar de pe ea, se pare că a fost refolosită în epoca romană, probabil în sec. II p.Chr, la reconstrucţia zidului de incintă. În carourile 2-4 a fost cercetată o groapă de demantelare a incintei elenistice, care după ceramica smălţuită poate fi datată în epoca modernă. În carourile 5-6, la -1,40 m de la nivelul superior al blocurilor de parament exterior ale incintei elenistice a fost cercetată o nivelare cu loess şi blochete mărunte de calcar, iar în carourile 6-7 o amenajare din blochete de calcar de mari dimensiuni , ce este posibil să fi aparţinut unui altar , ipoteză ce a fost avansată avand în vedere includerea în aceasta amenajare a unui bloc de calcar de mari dimensiuni, bine lucrat (0,55 x 0,75 m) în care a fost fixat un belciug de fier cu diametrul de 11cm. Materialul ceramic de pe nivelul de loess gălbui-roşcat poate fi cu uşurintă încadrat în sec. I p. Chr. La N de această amenajare, tot la ca -1,60 m se află un pavaj din dale mici de calcar şi tegulae , Din punct de vedere stratigrafic profilul de V al acestei secţiuni se prezintă astfel: 0 -0,35 m, strat de demantelare format din căărmidă, mortar, blochete de calcar, nisip. -0,37 -0,70 m, strat brun-cenuşos cu fragmente de tegulae antice. -0,70 -0,80 m nivel de calcar sfărâmat, la nivelul primei asize a elevaţiei, probabil un nivel de construcţie , sau de refacere a zidului de epocă elenistică. -0,80 -0,90 m, lutuială. -0,90 -1 m, tasare cu pământ brun cu fragmente ceramice de epocă romană. -1-1.20m, nivel brun- gălbui roşcat cu mici blochete de calcar. -1,20 -1,40 m nivelul de călcare al altarului. -1,40 -1,60, lutuială. S3, 17 x 3 m, N-S, la E de S2. În carourile 1-2, la -1,70m, a fost descoperită o placă de pavaj, iar la -2,10m , în caroul 3, nivelul de pavaj ce corespunde pavajului monumental de la intrarea în cetate. În carourile 5-6, la - 0,90 -1 m, pe o suprafaţă de cca. 3, 50 x 3 m a fost descoperit pavajul monumental ce marca intrarea pe poarta de N a cetăţii în epoca elenistică şi romană timpurie, pavajul fiind realizat inclusiv din fragmente arhitectonice refolosite : fragment de dedicaţie pe un bloc de marmură, AG?T(?) şi un bloc de parament ce are încastrat negativul de la un crampon în formă de T , şi el databil în epoca elenistică. În caroul 5, la S de pavaj, în ultimele zile ale cercetării a fost identificat un canal de scurgere cu dimensiuni de 0,30-0,40 m largimea jghiabului, 0,55 m adâncime şi 0,25 x 0,55 x 0,50 m dimensiunile blocurilor laterale. Canalul a fost construit pe o nivelare cu loess roşcat , şi tasare cu piatră maruntă care constituia şi fundul jgheabului canalului. Construirea canalului şi a pavajului monumental a dezafectat o faza anterioară a intrării în cetate, fază reprezentată de un pavaj ce a fost observat la ca. -0,50 m de la nivelul de calcare al pavajului descris mai sus. Intrarea a mai avut cel putin încă două faze de funcţionare ce vor fi descrise odată cu situaţia surprinsă în S4. În profilul de V şi în această secţinune se pote observa, în nivelul de demantelare a fazei romane ce a refolosit fundatia zidului elenistic, importante cantităţi de mortar, blochete de calcar, cărămidă, et caetera. S4 În caroul 1, la -2 m a fost descoperită continuarea pavajului porţii ce a fost surprins în S3, iar în carourile 2-3 a fost cercetată, până la -3,30 m groapa de demantelare a blocurilor de parament de la incinta elenistică. În această groapă material ceramic amestecat, de la cel smălţuit, până la rare fragmente ceramice de epoca elenistică, romană şi romano-bizantină, un fragment de capac de vas din lut cu inscripţie. În carourile 4-5, la -0,50 şi 0,70 m faţă de pavajul monumental, au fost observate alte două faze ale nivelului de calcare al pavajului porţii cetăţii în epocă elenistică, cea, de la -0,70 m, la nivelul plintei zidului elenistic. În caroul 5 a fost descoperită fundaţia unui mic turn rectangular, perpendicular pe incintă, ce făcea parte din sistemul de apărare a porţii, dimensiuni 3,50 x 2,60 m. Latura de V a acestei construcţii, realizată din blocuri mari de calcar, fără mortar, a fost surprinsă chiar pe 2-3 asize. S5 A fost continuată cercetarea arheologică din 2005 prin extinderea secţiunii spre E, pentru a urmări zidul de incintă de epocă elenistică. Zidul, cu grosimea de 4,40m, are paramentul interior si cel exterior realizate din blocuri mari de talie din calcar, 1 x 0,65 x 0,55 m, păstrat pe 1-2 asize din elevaţie, iar emplectonul a fost realizat din blochete de calcar nefasonate legate cu loess gălbui roşcat. Fundaţia este realizată, în partea sa superioară , din blocuri mari de talie, relativ înguste, şi formează o krepis de 5-10 cm, pentru ca, în partea sa inferioară, să fie realizată din blochete de calcar nefasonate şi să formeze o a doua krepis de 15-20 cm. Talpa fundaţiei este aşezată pe un loess gălbui roşcat, posibil nivelare. Zidul s-a păstrat pe o lungime de 5,80 m extramuros şi pe o asiză din elevaţie şi pe 7,50 m intramuros, parţial pe două asize din elevaţie, unele din blocuri fiind mişcate de o intervenţie modernă. Zidul a fost tăiat la E de o groapă modernă realizată pentru constuirea unui WC public al Grădinii de vară Farul, iar la V a fost secţionat de groapa mai mult, sau mai puţin modernă , ce a extras blocurile de parament şi pe cele din emplecton, până la talpa fundaţiei. La desfiinţarea martorului dintre S4 şi S5, în carourile 1-2, la -1,40 m , a fost dezvelită continuarea pavajului romano-bizantin, realizat din dale mari de calcar, descoperit în 2005-de remarcat e faptul că pavajul continuă şi spre E, paralel cu incinta- şi un pinten de zid ce a aparţinut unei locuinţe romano-bizantine (fragmente ceramice de amfore cu striuri marunte şi alte amfore databile în sec. V-VI p.Chr.) Zidul este perpendicular pe incinta elenistică şi romană , care , la acea dată, era dezafectată, este realizatv din blochete de calcar fasonate şi semifasonate , legate cu pământ şi are lăţimea de 0,70 m. Cu privire la zidul de incintă de epocă elenistică este probabil faptul ca el să fi fost edificat în cursul sec. III a.Chr şi a funcţionat, cu o serie de reparaţii până cel târziu în a doua jumătate a sec. II p.Chr.