Malnaş-Băi | Judeţ: Covasna | Punct: „Füvenyestető” (Platoul nisipos) | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2015
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Preistorie; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Neatribuit; Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 64540.02 |
Județ:
Covasna
Unitate administrativă:
Malnaş
Localitate:
Malnaş-Băi
Punct:
„Füvenyestető” (Platoul nisipos)
Localizare:
| 64540.02 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Sztáncsuj | Sándor József | participant | Muzeul Naţional Secuiesc Sfântu Gheorghe |
| Puskás | József | participant | Muzeul Naţional Secuiesc Sfântu Gheorghe |
| Lokodi | Alpár Imre | participant | Muzeul Naţional Secuiesc Sfântu Gheorghe |
| Németh | Fruzsina | participant | Instiuție Nedefinită |
| Kolonits | László | participant | Eötvös Loránd Tudományegyetem, Budapest, Hungary |
| Fejér | Eszter | participant | Eötvös Loránd Tudományegyetem, Budapest, Hungary |
| Hoóz | Regina | participant | Eötvös Loránd Tudományegyetem, Budapest, Hungary |
| Berecki | Sándor | responsabil | Muzeul Judeţean Mureş |
| László | Attila | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Kócza | Richárd Róbert | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Boér | Ilka | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Szász | Hajnal | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Nyerger | Éva Ágnes | participant | Institute of Archaeology of the Research Centre for the Humanities, Budapest, Hungary |
| Mali | Péter | participant | Damjanich János Múzeum |
Raport:
Perioada desfăşurării campaniei: 17 august-7 septembrie 2015
Cunoscută în literatura arheologică din prima jumătate a secolului al 20-lea, staţiunea eneolitică de la Malnaş Băi-Füvenyestető (Platoul nisipos) a fost cercetată pentru prima dată de către Ferenc László (Muzeul Naţional Secuiesc, Sfântu Gheorghe) în 1909 şi Attila László (Universitatea „A. I. Cuza”, Iaşi), în perioada 1976-1989. Săpăturile au fost reluate în anul 2014, în cadrul unui proiect multianual de cercetare, fiind cercetată în cursul acelei campanii o porţiune a fortificaţiei. În acelaşi an au fost efectuate şi prospecţiuni geofizice.
Obiectivul principal al săpăturilor din anul 2015 a fost verificarea datelor obţinute şi datarea fenomenelor/ complexelor semnalate de prospecţiunile geofizice, cât şi delimitarea mai precisă a staţiunii preistorice, într-o zonă în care nu s-au efectuat săpături până în prezent (vezi planul de situaţie de pe fig. 1).
În zona platoului situat în afara şanţului de apărare (Zona B) s-au deschis două secţiuni, pe latura estică a sitului (fig. 1): S. I/2015, orientat în direcţia N-S, cu dimensiuni de 5×5 m (25 mp) şi S. II/2015, orientat în direcţia N-S, cu dimensiuni de 7×1 m (7 mp). În cuprinsul acestor două secţiuni s-au identificat urmele a două şanţuri înguste, cu traseul paralel, circular, cu adâncimea de cca. 0,8 m şi 1 m, care (potrivit observaţiilor prospecţiunilor geofizice) înconjoară platoul din Zona B, în mod concentric. Şanţurile se datează, pe baza materialului descoperit, în eneolitic (grupul Ariuşd). În interiorul celor două şanţuri s-a observat un strat de cultură de culoare brună, cu grosimea între 10-25 cm, mai subţire (între 10-12 cm) la nord şi est, spre marginea sitului şi mai groasă, în jur de 25 cm, spre interior, în jumătatea sud-vestică a secţiunii, conţinând resturi de locuinţe din eneolitic (aglomerări de chirpici şi gropi de stâlp săpate în solul virgin).
Materialul arheologic descoperit în cuprinsul acestor două secţiuni provine, în ceea mai mare parte, din stratul de cultură şi umplutura celor două şanţuri şi se compune din numeroase fragmente ceramice, unelte şi aşchii de piatră, silex şi obsidiană, râşniţe de piatră întregi şi fragmentare, câteva figurine antropomorfe şi zoomorfe şi oase de animale. Ceramica s-a păstrat în stare deosebit de fragmentară. Nu s-au descoperit vase întregi sau întregibile. Majoritatea ceramicii aparţine categoriei grosolane, de uz gospodăresc, întâlnim însă şi multe fragmente aparţinând unor vase mai mici, lucrate cu grijă şi care prezintă urme de pictură (bicromă şi tricromă) pe suprafaţă. Ca o trăsătură mai specială remarcăm prezenţa, în număr considerabil (6 buc. din totalul de 17 de obiecte de piatră şi silex din întreaga suprafaţă I/2015), a pieselor de obsidiană. Acestea sunt în majoritate aşchii mici, indicând prelucrarea locală, până la epuizare, a materiei prime preţioase.
Pe terasa mică aflată pe latura vestică a aşezării, despărţită de un şanţ nu prea adânc, probabil artificial (Zona C), s-a deschis S. III/2015, orientat în direcţia N-S, cu dimensiuni de 1×3 m (3 mp). În acest strat am descoperit mai multe fragmente ceramice aparţinând grupului Ariuşd, fragmentul unei figurine antropomorfe, cât şi un topor şlefuit din piatră. În această suprafaţă nu au fost depistate complexe, materialul arheologic descoperit arată însă că şi această zonă a fost locuită de comunităţile eneolitice.
Pe latura sud-vestică a staţiunii, în zona din interiorul fortificaţiei (Zona A), s-a deschis S. IV/2014 (fig. 1), orientat în direcţia N-S, cu dimensiuni de 5×5 m (25 mp). În această secţiune, adâncită până la max. 0,6 m, s-au descoperit, sub humusul vegetal, două straturi de depuneri cu chirpici, pietre şi cenuşă, aparţinând mai multor nivele succesive de locuire. În prima dintre acestea, răvăşită în cea mai mare parte de lucrările agricole din sec. al 20-lea, a fost descoperită o vatră (fig. 2). Vatra, păstrată într-o formă neregulată, cu dimensiunile actuale de cca. 160×140 cm, s-a prezentat în momentul descoperirii sub forma unei suprafeţe relativ plane, conţinând lipitură arsă la culoare cărămizie şi numeroase pietre mici (de 8-10 cm) sau mai mari (15-20 cm). Suprafaţa de ardere a vetrei, constând dintr- un strat de lut fin, ars la culoare cărămizie deschisă, cu crăpături, având grosimea de doar 3-4 cm, s-a păstrat doar pe unele porţiuni mici la marginea vestică şi nordică a complexului. Întregul complex a fost secţionat cu un profil orientat în direcţia N-S, prin care am putut observa structura şi modul de construire a vetrei. Întreaga instalaţie (cu grosimea actuală de aproape 25 cm) a fost construită pe un strat de pământ lutos-nisipos, de culoare brun gălbuie, conţinând pietriş, prezentând la mijloc urme de arsură puternică. Partea superioară a acestui strat a fost pavată cu pietre şi cioburi mărunte, peste care s-a aşternut stratul de lut fin alcătuind suprafaţa de ardere. Pe marginea nord-estică s-au observat şi urmele unui prag, uşor ridicat faţă de suprafaţa de ardere, în mod asemănător vetrelor cunoscute din cercetările mai vechi, atât la Malnaş Băi cât şi la Păuleni sau în staţiunea eponimă de la Ariuşd. Nivelul al doilea de locuire este reprezentat printr-o depunere de chirpici, aparţinând unei locuinţe cu suprafaţa mare. Cercetările din acest an s-au oprit la acest nivel, urmând să fie continuate în cursul campaniilor viitoare.
Materialul arheologic descoperit în cuprinsul S. IV/2015 arată, în general, trăsături similare cu cel din seţiunile I-III. Stratul de cultură, deranjat în mare parte de lucrările agricole din secolul trecut (în anii ’70 teritoriul sitului a fost arat în repetate rânduri), a conţinut ceramică numeroasă, dar destul de fragmentară, câteva unelte de piatră şi silex şi fragmente de figurine antropomorfe şi zoomorfe. Cu excepţia unui mic vârf de săgeată confecţionat din obsidiană, nu am descoperit, până în momentul de faţă, obiecte mai speciale.
Rezultatele cercetările din S. I şi II/2015 de la Malnaş Băi-Füvenyestető au confirmat datele oferite de cercetările geofizice din 2014. Pe micul platou aflat în exteriorul sistemului de fortificaţie a existat, în vremea locuirii eneolitice, o construcţie mai mare (sau mai multe construcţii) de suprafaţă, ridicată pe structuri verticale (stâlpi şi pari) care a fost înconjurată de două şanţuri mici, concentrice. Materialul descoperit din umplutura şanţurilor confirmă datarea acestora în eneoliticul timpuriu, nu putem formula însă idei precise asupra rolului, funcţiei acestora. De asemenea, nici forma şi dimensiunile construcţiei din interiorul şanţurilor nu poate fi stabilită între limitele suprafeţei cercetate în acest an. Una dintre obiectivele cercetărilor din viitor va fi aşadar deschiderea unor noi suprafeţe în această zonă a aşezării. Nici materialul descoperit nu permite, deocamdată, o datare mai precisă. Reamintim faptul că cercetările din trecut au demonstrat existenţa, la Malnaş Băi, a cel puţin patru nivele/faze de locuire din vremea grupului Ariuşd, datate în general în perioada Cucuteni A. Racordarea complexelor şi materialelor descoperite de noi în zona B la această schemă cronologică internă a staţiunii rămâne, deocamdată, sub semnul întrebării.
În cea ce priveşte descoperirile din S. IV/2015, considerăm că stratul de cultură depistat sub solul vegetal, împreună cu vatra cercetată ar putea aparţine nivelului superior de locuire din perioada grupului Ariuşd, corespunzătoare nivelului IIIb observat de A. László cu ocazia cercetărilor din secolul trecut. După toate probabilităţile în această perioadă a existat, şi în această zonă, o locuinţă de suprafaţă. Secţiunea cercetată nu îngăduie însă, nici în acest caz, să stabilim raportul între vatră şi gropile de stâlpi (dacă acestea au aparţinut aceluiaşi construcţii, ş.a.), forma, mărimea sau orientarea constucţiilor, mai ales că lucrările agricole au deranjat destul de mult straturile în această adâncime. Mai jos, începând cu stratul de chirpici inferior se găsesc probabil urmele locuinţelor din nivelele inferioare care, sperăm, s-au păstrat într-o stare mai bună de conservare. Prin lărgirea suprafeţei cercetate aceste probleme vor fi rezolvate cu siguranţă, în cursul campaniilor viitoare.
Bibliografie: