Maliuc | Judeţ: Tulcea | Punct: Taraschina | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; La Tène; Epoca romană târzie; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tell;
Cod RAN:
| 160788.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Maliuc
Localitate:
Maliuc
Punct:
Taraschina
Localizare:
| 160788.01 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Laurens | Jean-Jaques | participant | Instiuție Nedefinită |
| Constantinescu | Mihai | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| xxBălășescuxx | Adrian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Ailincăi | Sorin Cristian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mihail | Florian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Micu | Cristian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Burens | Albane | participant | UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France |
| Carozza | Laurent | participant | UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France |
| Valette | Philippe | participant | UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France |
| Danu | Mihaela | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" - CISA, Iaşi |
| Furestier | Robin | participant | Cité de la Préhistoire d’Orgnac l’Aven |
| Manolakakis | Laurence | participant | CNRS, UMR 8215 Trajectoire, Paris |
| Carozza | Jean-Michel | participant | Université de La Rochelle |
| Leveque | Francois | participant | Université de La Rochelle |
| Provenzano | Noelle | participant | CNRS, UMR 5140, Lattes-Montpellier |
Raport:
Introducere
Începând cu anul 2010, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, împreună cu instituţiile partenere (UMR 5602 Toulouse, Muzeul Naţional de Istorie a României, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină Bucureşti, Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” Bucureşti, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” Bucureşti) şi cu acordul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, realizează proiectul „Delta Dunării”, ce are ca obiectiv general studiul impactului comunităţilor umane asupra mediului înconjurător şi evaluarea incidenţei schimbărilor de mediu (factori climatici, evenimente extreme, crize ale mediului înconjurător) asupra comunităţilor umane.
Săpăturile arheologice de la Taraschina (com. Maliuc, jud. Tulcea) constituie obiectivul central al proiectului mai sus amintit. Specificul acestui sit pluristratificat – de tip tell – este conferit de poziţia sa, cu totul originală, în inima actualei delte a Dunării. În plus, împreună cu situl Dâmbul lui Haralambie (com. Maliuc, jud. Tulcea) reprezintă cele mai vechi dovezi (mil. V BC) ale locuirii spaţiului deltaic.
Situl de la Taraschina constituie o paltformă ideală de studiu în raport cu obiectivul general al proiectului „Delta Dunării”.
Obiectivele campaniei 2019
1. Continuarea cercetărilor în aşezarea-tell de la Taraschina (com. Maliuc). Realizarea unor prospecţiuni geofizice pe aşezarea-tell de la Taraschina, în anul 2015, a condus la conturarea unei prime hărţi a anomaliilor magnetice de pe suprafaţa sitului. Pe această reprezentare grafică au fost individualizate numeroase indicii în legătură cu zonele incendiate sau care includ elemente transformate prin acţiunea focului. Cele mai importante dintre acestea se regăsesc la marginea tell-ului principal, aşa-numitul Sit 1, dar şi pe Situl 2. Aşa cum s-a precizat în raportul asupra activităţii desfăşurate în anul 2016, în urma analizei hărţii anomaliilor magnetice s-a decis trasarea şi cercetarea unui vast sector, de aproximativ 180 mp, numit convenţional Zona 3, ce ar trebui să cuprindă atât structuri de locuire (incendiate sau neincendiate), cât şi spaţiile conexe (zone de circulaţie, zone funcţionale).
2. Analiza inventarului arheologic rezultat în urma săpăturilor din aşezarea-tell.
Tehnicile şi metodele de cercetare folosite
Cercetările din Zona 3 a aşezării-tell de la Taraschina (com. Maliuc).
Din punct de vedere metodologic, săpătura arheologică din Zona 3 a fost realizată manual, începând chiar de la nivelul actual al solului. Un caroiaj, a cărui unitate de bază este metrul pătrat, a fost dispus în funcţie de sistemul de referinţă propriu sitului. Decapajele au fost făcute pe unitate stratigrafică şi pe unitate de suprafaţă. Gropile au fost săpate în întregime.
Pentru o cât mai atentă înregistrare a materialului arheologic, în fiecare unitate stratigrafică a fost eşantionată o importantă cantitate de sediment ce a fost sitat uscat şi sub jet de apă în imediata apropiere a sitului arheologic.
Materialul a fost înregistrat pe fiecare din unităţile de suprafaţă individualizate. În cazul cercetării unor unor unităţi stratigrafice cu grosimi apreciabile materialul arheologic a fost înregistrat pe măsură ce fiecare decapaj a fost finalizat. În această situaţie, alături de numărul de unitate stratigrafică se regăseşte şi cel al decapajului corespunzător. Coordonatele elementelor caracteristice şi ale utilajului au fost măsurate cu ajutorul unei staţii totale. Odată cu apariţia primelor niveluri au fost realizate relevee grafice pentru zona cercetată (scara 1/10). Au fost realizate planuri generale şi de detaliu.
În aceeaşi campanie s-a avut în vedere testarea unei noi metode de datare a nivelurilor de locuire preistorice şi o scanare a locuinţei numite convenţional UND1 (structură atribuită culturii Gumelniţa, faza A2).
Prezentarea rezultatelor imediate ale cercetării
1. Continuarea cercetărilor din aşezarea-tell de la Taraschina (com. Maliuc)
Cercetările din acest an au fost realizate pe suprafaţa numită convenţional Zona 3, în carourile K-T/29-36. În acest context au fost stabilite două puncte de interes:
1.1 Unitatea domestică/locuinţa UND 1
Nivelul de distrugere
În 2019 a fost finalizată cercetarea US 3024 – sediment foarte compact, granulos, roşu-portocaliu, cu numeroase fragmente de chirpici arşi, identificat pe o mare parte a UND1; în carourile O-N/30-32 acesta delimitează clar conturul structurii de locuire. US 3014 suprapune la rândul său US 3027 – sediment eterogen, compact, alcătuit din fragmente de chirpici incendiaţi cu structură granuloasă, de culoare galben-deschis ori bej. Se regăseşte în special în colţul de nord-vest al locuinţei, zonă (carourile R-S 34) în care au fost puse în evidenţă fragmente de chirpici puternic incendiaţi.
În stadiul actual al cercetărilor se poate afirma că US 3024 şi US 3027, ce însumează mai mult de 1,3 t de chirpici incendiaţi, sunt în fapt echivalente.
Amenajări interioare
În campania 2019 au fost puse în evidenţă primele amenajări interioare ale UND1 precum şi elementele de arhitectură ale acesteia. Prima dintre acestea, US 3025 (Pl. I), reprezintă o succesiune de lentile de sediment nisipos, cu grosimi mai mici de 1 cm, a căror structură a fost afectată de incendiul ce a condus la distrugerea UND1. Întregul nivel, a cărui grosime maximă este de 15 cm, este puternic deformat şi are un aspect ondulat. În stadiul actual al cercetărilor, nu excludem ipoteza ca US 3025 să reprezinte podeaua locuinţei (cu numeroasele sale etape de amenajare şi refacere) amenajată pe o structură de lemn. Aceasta va putea fi confirmată prin finalizarea cercetării unităţii stratigrafice şi prin stabilirea raportului său stratigrafic cu US 3024 şi US 3027.
În colţul de nord-est al locuinţei, în caroul N34, sub US 3027 a apărut o structură de combustie, numită convenţional Fy 3030. Partea sa activă este formată dintr-o succesiune de straturi de argilă ce corespund etapelor de construcţie şi refacere. Suprafaţa acestora este delimitată de fragmentele unei borduri din chirpici incendiaţi. Fy 3030 ar putea fi pusă în legătură cu US 3029, ce se individualizează prin textura eterogenă a fragmentelor de chirpici de culoare galbenă, care formează noduli de mici dimensiuni, asociaţi cu un sediment argilos brun-închis. Având în vedere că suprafaţa părţii active a structurii de combustie prezintă doar o uşoară deformare, s-a decis prelevarea unor eşantioane (Pl. II) pentru testarea unei noi metode de datare arheo-magnetică. Acestea vor fi prelucrare în anul 2020, de Pierre Camps, în cadrul Laboratorului Géosciences din Montpellier (Franţa).
În caroul N35, la aproximativ 30 cm de Fy 3030, a fost descoperit un vas (Pl. III) (inclus în US 3034) adosat peretelui locuinţei (US 3032, format din fragmente de chirpici incendiaţi aflaţi în poziţie verticală). Recipientul a fost acoperit de blocuri de chirpici ce aparţin US 3024.
În carourile N-O/32-31 a fost individualizată o structură a cărei parte superioară este deteriorată, formată dintr-o asociere de plăci de argilă (Pl. IV) cu grosimi de 1 până la 1,8 cm (US 3033). În stadiul actual al cercetărilor nu se poate spune că arderea acestora din urmă a fost provocată accidental, ca urmare a incendierii locuinţei, sau că în interiorul UND1 a fost amenajată o structură din plăci de argilă arse. De asemenea, nu putem încă preciza dacă aceasta a fost descoperită într-o poziţie primară. Nu excludem posibilitatea interpretării sale ca parte a unei banchete ori a unei structuri de stocare, amenajări identificate în locuinţele atribuite culturii Gumelniţa. Trebuie menţionat că US 3037, sediment eterogen, portocaliu, asociat cu granule de chirpici, aflat între US 3033, US 3029 şi Fy 3030 este în parte rezultatul procesului de degradare a US 3033.
Tot în contextul prezentării cercetărilor realizate pe suprafaţa UND1, trebuie menţionat că a fost continuată activitatea de cuantificare a elementelor de arhitectură din chirpici. Aşa cum am precizat şi în rapoartele anterioare, aceasta s-a realizat la scara fiecărei unităţi de suprafaţă (m2) şi pe fiecare unitate stratigrafică. Fragmentele de chirpici mai mari au fost adunate şi cântărite în timpul săpăturii iar restul a rezultat prin sitarea sistematică a sedimentului (sită de 0,5 mm). Datele au fost înregistrate pe teren cu ajutorul unei tablete. Până la sfârşitul campaniei 2019 au fost adunate peste 3,2 t de fragmente de chirpici. Cele mai multe dintre acestea aparţin nivelului de distrugere (US 3020, US 3024, US 3026, US 3027), altfel spus 70,9%, pentru o masă cumulată de 2287,4 kg. La toate acestea trebuie adăugate valorile ce vor rezulta prin cântărirea blocurilor de chirpici ce depăşesc 20 kg (această activitate nu a fost posibilă pe teren în absenţa unor echipamente corespunzătoare). Pentru a estima întreaga masă de materie primă utilizată trebuie adăugate şi datele corespunzătoare unităţilor stratigrafice care definesc partea superioară a nivelului de distrugere (US 3003, US 3004 şi 3005), a căror masă cumulată este de 604 kg, altfel spus 18,7% din masa totală. Este interesant de amintit că în unităţile stratigrafice corespunzătoare zonei exterioare UND1 (US 3008, US 3017, US 3023, US 3028) masa cumulată a fragmentelor de chirpici nu depăşeşte 108,6 kg, ceea ce reprezintă doar 3,37% din masa totală. Aceste date susţin concluzia că în timpul distrugerii UND1 cea mai mare parte a pereţilor s-a prăbuşit spre interiorul locuinţei şi că în perioada următoare acestei etape nu s-a înregistrat o împrăştiere a fragmentelor de chirpici.
1.2. Zona exterioară structurii de locuire UND 1
S-a finalizat cercetarea US 3017, ce s-a individualizat în campania precedentă ca un sediment eterogen, puţin compact, cenuşiu, asociat cu fragmente de roci şi numeroase resturi faunistice. A continuat cercetarea US 3023, cu o grosime de aproximativ 14 cm, formată dintr-un sediment eterogen, fin, compact, a cărui culoare variază de la la cenuşiu-închis până la brun-deschis, asociat cu material faunistic, fragmente de roci, material ceramic, unelte de cupru şi os. În stadiul actual al cercetării se poate aprecia că US 3023, ce corespunde unui nivel de acumulare a deşeurilor menajere, este posterioară funcţionării UND1. US 3023 este de asemenea posterioară US 3035, ce formează un sediment omogen, brun-închis, cu numeroase resturi de peşti şi coprolite.
La finalul campaniei 2019 a fost realizată o nouă cercetare geo-fizică a suprafeţei corespunzătoare Zonei 3 (Pl. V).
2. Analiza inventarului arheologic rezultat în urma săpăturilor din aşezarea-tell.
În luna iunie 2019, în Baza arheologică Celic Dere a Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simionˮ Tulcea, a fost programată prelucrarea integrală a materialului arheologic descoperit în campania de săpături 2018.