Maliuc | Judeţ: Tulcea | Punct: Taraschina | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2018
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; La Tène; Epoca romană târzie; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tell;
Cod RAN:
| 160788.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Maliuc
Localitate:
Maliuc
Punct:
Taraschina
Localizare:
| 160788.01 |
Lista Ilustrațiilor - 19
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Constantinescu | Mihai | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Micu | Cristian | responsabil | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Ailincăi | Sorin Cristian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mihail | Florian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Florea | Mihai | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Burens | Albane | participant | UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France |
| Carozza | Laurent | participant | UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France |
| Valette | Philippe | participant | UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France |
| Danu | Mihaela | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Furestier | Robin | participant | Cité de la Préhistoire d’Orgnac l’Aven |
| Manolakakis | Laurence | participant | CNRS, UMR 8215 Trajectoire, Paris |
| Carozza | Jean-Michel | participant | Université de La Rochelle |
| Leveque | Francois | participant | Université de La Rochelle |
| Provenzano | Noelle | participant | CNRS, UMR 5140, Lattes-Montpellier |
Raport:
Începând cu anul 2010, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, împreună cu instituţiile partenere (UMR 5602 Toulouse, Muzeul Naţional de Istorie a României, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină Bucureşti, Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” Bucureşti, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” Bucureşti) şi cu acordul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, realizează proiectul „Delta Dunării”, ce are ca obiectiv general studiul impactului comunităţilor umane asupra mediului înconjurător şi evaluarea incidenţei schimbărilor de mediu (factori climatici, evenimente extreme, crize ale mediului înconjurător) asupra comunităţilor umane.
Săpăturile arheologice de la Taraschina (com. Maliuc, jud. Tulcea) constituie obiectivul central al proiectului mai sus amintit. Specificul acestui sit pluristratificat – de tip tell – este conferit de poziţia sa, cu totul originală (Pl. I), în inima actualei delte a Dunării. În plus, împreună cu situl Dâmbul lui Haralambie (com. Maliuc, jud. Tulcea) reprezintă cele mai vechi dovezi (mil. V BC) ale locuirii spaţiului deltaic.
Situl de la Taraschina constituie o paltformă ideală de studiu în raport cu obiectivul general al proiectului „Delta Dunării”.
Obiectivele campaniei 2018
1. Continuarea cercetărilor în aşezarea- tell de la Taraschina (com. Maliuc). Realizarea unor prospecţiuni geofizice pe aşezarea-tell de la Taraschina, în anul 2015, a condus la conturarea unei prime hărţi a anomaliilor magnetice de pe suprafaţa sitului (Pl. II). Pe această reprezentare grafică au fost individualizate numeroase indicii în legătură cu zonele incendiate sau care includ elemente transformate prin acţiunea focului. Cele mai importante dintre acestea se regăsesc la marginea tell-ului principal, aşa-numitul Sit 1, dar şi pe Situl 2. Aşa cum s-a precizat în raportul asupra activităţii desfăşurate în anul 2016, în urma analizei hărţii anomaliilor magnetice s-a decis trasarea şi cercetarea unui vast sector, de aproximativ 180 mp, numit convenţional Zona 3 (Pl. III), ce ar trebui să cuprindă atât structuri de locuire (incendiate sau neincendiate), cât şi spaţiile conexe (zone de circulaţie, zone funcţionale).
2. Analiza inventarului arheologic rezultat în urma săpăturilor din aşezarea-tell. În luna iulie 2018, în Baza arheologică Celic Dere a Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simionˮ Tulcea, a fost programată prelucrarea integrală a materialului arheologic descoperit în campania de săpături 2017.
Tehnicile şi metodele de săpătură folosite Din punct de vedere metodologic, săpătura arheologică din Zona 3 a fost realizată manual, începând chiar de la nivelul actual al solului. Un caroiaj, a cărui unitate de bază este metrul pătrat, a fost dispus în funcţie de sistemul de referinţă propriu sitului (Pl. IV). Decapajele au fost făcute pe unitate stratigrafică şi unitate de suprafaţă. Gropile au fost săpate în întregime.
Pentru o cât mai atentă înregistrare a materialului arheologic, în fiecare unitate stratigrafică a fost eşantionată o importantă cantitate de sediment, ce a fost sitat sub jet de apă în imediata apropiere a sitului arheologic.
Materialul a fost înregistrat pe fiecare din unităţile de suprafaţă individualizate; coordonatele elementelor caracteristice şi ale utilajului au fost măsurate cu ajutorul unei staţii totale. Odată cu apariţia primelor niveluri au fost realizate relevee grafice pentru zona cercetată (scara 1/10). Au fost realizate planuri generale şi de detaliu (Pl. V).
Prezentarea rezultatelor imediate ale cercetării
Continuarea cercetărilor din aşezarea-tell de la Taraschina (com. Maliuc)
Cercetările din 2018 au fost realizate pe suprafaţa numită convenţional Zona 3. În cadrul acesteia, o atenţie deosebită a fost acordată carourilor K-T/29-36.
Secvenţa stratigrafică
În stadiul actual al cercetării suntem în măsură să propunem o nouă reprezentare a secvenţei stratigrafice, mult mai clară în raport cu cea de anul trecut, datorită noilor datări radiocarbon şi analizei materialului arheologic. Nu vom reveni în acest raport asupra descrierii unităţilor stratigrafice cercetate în 2015 şi 2016. În schimb, vom face o trecere în revistă a noilor unităţi înregistrate în timpul ultimelor două campanii (Pl. VI).
Ansamblul 1 corespunde solului actual şi a rezultat din descompunerea materiei organice şi a nivelurilor de cultură.
Ansamblul 2 este format din trei gropi săpate în nivelurile arheologice datate în perioada Calcolitică. Nivelul ce corespunde amenajării acestor complexe este dificil de identificat, dar prezenţa materialului de epocă romană, semnalată în US 3003 şi US 3004, pare să indice că gropile au fost afectate în partea lor superioară de lucrările agricole din perioada contemporană.
Ansamblul 3 este format din două entităţi sedimentare principale (US 3003 şi US 3004). Aceste unităţi stratigrafice sunt parţial formate prin demantelarea nivelurilor de distrugere a arhitecturii unităţii domestice incendiate şi printr-un fenomen natural de pedogeneză (acumulare de materie organică, dezvoltarea solurilor, bioturbaţii).
Ansamblul 4, atribuit Epocii Bronzului, include două amenajări ce au apărut la contactul dintre US 3004 Şi US 3009 (Pl. VII). Primul complex arheologic (Fs 3016) corespunde unei gropi de plan rectangular, săpată în nivelurile de chirpici incendiaţi ale unei unităţi de locuire (US 3009 şi US 3014). Fs 3016 este marcat de prezenţa unui mic bol depus la baza gropii, care pare să fi fost plană; amenajarea gropii nu a afectat nivelurile din blocuri de chirpici incendiaţi. Partea superioară a umpluturii a fost în schimb afectată de lucrările agricole şi de bioturbaţii. A fost realizată o datare radiocarbon pe un os, descoperit în caroul N34, atribuit atribuit acestui complex. Data obţinută corespunde Epocii Bronzului (TAR US 3004-1 N34
- Poz-85829 : 3070 ± 30 BP, 1415-1236 cal BC). În stadiul actual al cercetării se consideră, cu titlul de ipoteză de lucru, că Fs 3016 poate fi pus în legătură cu celelalte descoperiri cu caracter funerar înregistrate în alte zone ale tell-ului, reprezentate de oase împrăştiate sau de gropile cu depuneri funerare din Zona 2.
În caroul P29 (de-a lungul martorului stratigrafic al Zonei 3) au fost descoperite fragmente de chirpici incendiaţi ce formează, probabil, un dispozitiv de fixare (Fs 3019) a unui stâlp de lemn (Pl. VIII). Fs 3019 a fost identificat la nivelul de contact între US 3004 şi US 3009, fiind amenajat în US 3014 şi US 3020. Umplutura sa este formată dintr-un sediment friabil brun-deschis şi şase fragmente principale de chirpici incendiaţi. Menţionăm prezenţa unor mici fragmente de chirpici în centrul structurii. Adâncimea minimă conservată a acesteia este de 15 cm în raport cu partea superioară a unui fragment de chirpici şi de 9 cm faţă de nivelul de identificare al structurii.
Fs 3019 poate fi la rândul său atribuit, cu titlu de ipoteză, Epocii Bronzului. Toate aceste noi date par să acrediteze ideea că tell-ul abandonat în perioada calcolitică a putut constitui de-a lungul mileniilor III şi II a.Chr. o zonă cu destinaţie funerară.
Unitatea domestică UND 1. La nivelul de contact al US 3004 a fost identificat, datorită prezenţei unei aglomerări de chirpici, conturul neregulat al unei unităţi de locuire incendiate.
Limitele US 3009 (Pl. IX-X) se materializează la nord şi est prin distribuţia fragmentelor de chirpici. Delimitarea sa netă este determinată de amplasamentul pereţilor construcţiei al căror traseu se poate observa în colţul de nord-est. US 3009 apare ca un limon omogen, bej. Bioturbaţiile şi efectele pedogenezei au modificat structura unităţii stratigrafice. Aglomerarea de chirpici arşi este foarte densă în interiorul construcţiei UND 1, în special în colţul de nord-est. În acest punct, fragmentele de chirpici, cu mărimi diferite, sunt predominante, în timp ce prezenţa celorlalte tipuri de materiale este foarte redusă. În schimb, în colţul opus (caroul Q-35) se observă prezenţa unor fragmente ceramice de mari dimensiuni. În această zonă, dacă facem abstracţie de limitele stabilite ca urmare a cercetării geofizice, determinarea formei UND 1 se dovedeşte a fi destul de dificil de realizat.
Us 3014 constituie o entitate polimorfă, pentru a cărei cercetare au fost necesare trei decapaje (Pl. XI-XIII). Se caracterizează prin prezenţa unei aglomerări dense de chirpici incendiaţi în partea de nord a suprafeţei cercetate. Încă de la primul decapaj a fost remarcată o concentrare de blocuri de chirpici în colţul de nord- est al construcţiei UND 1. S-a observat de asemenea prezenţa unui fragment de chirpici în poziţie verticală, în caroul N33, la interfaţa US 3014 şi US 3008, pe amplasamentul presupus al peretelui unităţii domestice. Alte fragmente mari de chirpici, printre care unele măsoară mai mult de 40 cm în lungime, au apărut în carourile O33 şi O34. Această zonă a construcţiei pare să fi suferit în timpul incendiului o ardere puternică. Materialele de construcţie transformate sub acţiunea focului indică destul de clar amplasarea peretelui locuinţei UND 1. În alte puncte, în special spre sud-est, fragmentele de chirpici sunt mai puţin numeroase, limita unităţii domestice UND 1 fiind mai dificil de stabilit. Realizarea celui de-al treilea decapaj a permis individualizarea unei aglomerări eterogene de chirpici parţial incendiaţi în zona de est a suprafeţei cercetate. În interiorul acesteia au fost identificate valve de cochilii Unio ce nu au fost afectate de acţiunea focului.
În partea de nord-est a UND 1, cu toate că densitatea fragmentelor de chirpici pare mai mică, elementele puternic afectate ca a urmare a acţiunii focului sunt numeroase. Se observă un număr mare de resturi vegetale ce apar sub forma unor noduli de siliciu de culoare verde. În aceeaşi ordine de idei, menţionăm prezenţa unor blocuri de chirpici vitrificaţi. În zona mai sus menţionată, unde intensitatea arderii pare să fi fost importantă, am remarcat o concentrare importantă de materiale ceramice, dintre care unele au fost deformate ca urmare a impactului termic. S-a observat, de asemenea, prezenţa unor greutăţi din lut ars în zona de nord a locuinţei.
US 3018 reprezintă un nivel eterogen, sub US 3014. Această unitate stratigrafică apare ca un ansamblu de blocuri de chirpici. În carourile T- S/29-30 s-a observat limita clară dintre marile blocuri de chirpici ce formează peretele locuinţei UND 1 şi nivelurile care reprezintă zona sa exterioară (US 3017). În carourile R-S/32-34 a fost remarcată apariţia blocurilor de pereţi prăbuşiţi. Aceste fragmente degradate, cu o semnificativă componentă vegetală (stuf), se regăsesc într-un proces de dezagregare, ce contribuie la transformarea lor într-un sediment granulos. Alte fragmente sunt mai puţin arse şi prezintă o culoare galben-bej, în special în caroul R33. În caroul T34 s-a remarcat prezenţa unei aglomerări de blocuri de chirpici ce nu sunt în contact cu gruparea principală. Nu a fost stabilită legătura acestei aglomerări, sub US 3014, şi amplasamentul peretelui locuinţei. În R35 densitatea fragmentelor de chirpici şi a ceramicii tinde să se reducă. Menţionăm totuşi prezenţa fragmentelor de greutăţi în această zonă. Limita US 3018 nu a fost clar stabilită în caroul P36 datorită amenajării ulterioare a unei gropi antice. Din acelaşi motiv, US 3018 nu se regăseşte în carourile P-Q/32-33.
US 3020 a fost identificat sub US 3018. Densitatea blocurilor de chirpici creşte considerabil în partea de nord-vest a locuinţei incendiate UND 1. În carourile N-R/33-34 acestea formează un ansamblu incoerent. Unele blocuri de chirpici, mai puţin arse, s-au degradat şi formează matricea granuloasă a sedimentului. Peretele de nord-vest al locuinţei UND 1 apare ca un ansamblu eterogen de blocuri de chirpici. La sud-est densitatea blocurilor este mai redusă iar sedimentul este format mai mult din granule şi mici fragmente de chirpici. Limitele locuinţei UND 1 sunt clare în carourile N-M/30-34, sedimentul din zona exterioară acesteia (US 3017) având o culoare brună. Fragmente de chirpici, rezultate din degradarea pereţilor, au fost totuşi descoperite şi în afara locuinţei (carourile N-M/30-31).
În contact cu acest nivel au fost identificate două unităţi stratigrafice. Prima dintre acestea (US 3024) se compune dintr-un sediment foarte compact, granulos, roşu-portocaliu, rezultat din degradarea/dezagregarea pereţilor incendiaţi. Acest strat este omogen şi delimitează destul de clar conturul locuinţei UND 1 în carourile O-N/30-32. În carourile R-S/29-31 se regăsesc şi fragmente mari de chirpici dar textura granuloasă şi culoarea portocalie predomină. Aceste unităţi suprapun un strat foarte compact, format din blocuri mari de chirpici a căror caracteristică pare să fie dispunerea pe orizontală (US 3025). Stratul a fost observat în timpul sesiunii de carotaje realizate în campaniile precedente şi ar putea corespunde prăbuşirii unei părţi a plafonului locuinţei. UND 1. Săpătura acestei unităţi stratigrafice va fi realizată în 2019.
Ansamblul 5
Săpătura a permis în mod evident identificarea nivelurilor situate în zona exterioară locuinţei incendiate UND 1. Cu toate acestea, se dovedeşte a fi foarte dificil să se stabilească legături între aceasta şi Ansamblul 5, în special din punct devedere cronologic. Unul din obiectivele săpăturii de la Taraschina este acela de a stabili legături clare între nivelurile aflate în interiorul locuinţelor şi cele exterioare acestora. În timpul cercetărilor au fost identificate trei unităţi stratigrafice în afara UND 1.
US 3008 este format dintr-un limon brun- închis, eterogen (datorită bioturbaţiilor). Această unitate, cu o grosime de 8-10 cm, se caracterizează prin prezenţa a numeroase materiale ceramice aflate într-un grad avansat de fragmentare. Acestea nu au fost în cea mai mare parte afectate de acţiunea focului, fapt ce demonstrează că nu provin din zona locuinţei incendiate. Tot în zona exterioară UND 1 au fost descoperite numeroase fragmente de roci, precum şi utilaj din silex. Resturile faunistice, unele cu dimensiuni mari, indică prezenţa unor acumulări cu caracter menajer.
US 3017 se individualizează prin textura corespunzătoare unui limon şi culoarea cenuşie. Numărul de fragmente de roci, fasonate sau nefasonate, tinde să crească. Unele dintre acestea aparţin unor piese folosite pentru râşnit dar remarcăm şi numeroase aşchii. Resturile faunistice sunt numeroase şi fragmentate moderat. Sitarea sub jet de apă a condus la identificarea oaselor de peşti şi cochiliilor de Unio. În caroul K31 a fost descoperită o piesă de cupru, întreagă, cu o lungime de 9 cm.
Cea mai mare parte a pieselor corespunzătoare industriei litice se regăsesc în zona exterioară locuinţei UND 1. Se pare că o parte a activităţilor de producţie se realizau în imediata apropiere a acesteia. Stabilirea legăturilor stratigrafice clare trebuie realizată într-o manieră care să permită caracterizarea naturii acestor activităţi, legătura şi complementaritatea lor cu activităţile domestice desfăşurate în UND 1. Cercetările din campania 2018 au fost întrerupte în momentul apariţiei US 3023, formată dintr-un limon cenuşiu-deschis, omogen. În carourile T-29/34, în partea exterioară a peretului de nord-vest al UND 1, sub US 3017, US 3023 apare ca un limon omogen şi compact, bej-deschis până la cenuşiu moderat, asociat cu granule de chirpici. În caroul T29 remarcăm prezenţa unor fragmente de roci. O altă acumulare de pietre şi material ceramic a fost observată în carourile T/31-32. La intersecţia carorilor S/35-36 a fost prelevată o mandibulă de ovi-caprină în vederea realizării unor analize izotopice (MNHN Paris).
Pentru a completa această abordare stratigrafică am pus în aplicare o analiză spaţială a nivelurilor de distrugere bazată pe exploatarea parţială a bazelor de date constituite în fazele post- săpătură.
Protocol folosit pentru înregistrarea şi prezentarea datelor înregistrate în teren şi a materialului arheologic descoperit în Zona 3
Credem că este oportun să prezentăm în acest context, pe scurt, protocolul pus în practică atât în timpul săpăturii, cât şi în perioada ce a urmat acesteia, pentru a evidenţia tipul de abordare specific echipei şantierului arheologic Taraschina.
Bazele de date
Pe teren materialul arheologic a fost înregistrat pe unităţi de suprafaţă (cel mai adesea metrul pătrat) şi pe unităţi stratigrafice – notate US. În cazul cercetării unor unor unităţi stratigrafice cu grosimi apreciabile materialul arheologic a fost înregistrat pe măsură ce fiecare decapaj a fost finalizat. În acaestă situaţie, alături de numărul de unitate stratigrafică se regăseşte cel al decapajului corespunzător (ex. US 3014-dec. 2). După spălarea materialului fiecare element a fost separat şi cuantificat. Fiecare din specialiştii implicaţi în proiect participă la aceste activităţi şi beneficiază de datele necesare realizării propriului studiu.
Pentru fiecare din unităţile spaţiale cercetate materialul ceramic a fost marcat cu numărul unităţii stratigrafice, al decapajului şi al caroului. S-a realizat o cuantificare a materialului ceramic pe număr de resturi şi s-a calculat masa totală pe fiecare carou. Fragmentele ceramice au fost numărate în funcţie de mărimea lor, pe patru clase. În acest mod se poate cuantifica fragmentarea materialului ceramic, corelând factorii mărime şi masă (indice număr de resturi/masă totală sau proporţia fragmentelor ceramice de mici dimensiuni). Datele cantitative dau măsura cantităţii de informaţie de care dispunem în prezent. Baza de date corespunzătoare ceramicii cuprinde 14 815 fragmente (Nota 58), cu o masă totală de 161,26 kg de material ceramic înregistrat în ansamblurile calcolitice. Spre comparaţie, în Zona 2 au fost înregistrate 27 719 fragmente, cu o masă de 253 kg. Lotul ceramic din Zona 3 este moderat fragmentat.
A fost pusă în aplicare o abordare cantitativă a fragmentării ceramicii, observându-se distribuţia densităţilor pe unităţi de suprafaţă (Pl. XIV) şi legătura statistică între numărul de fragmente şi masa totală a acestora, ca indicator al gradului de fragmentare a materialului ceramic. Datele au fost cartografiate la nivelul fiecărei unităţi stratigrafice pentru vizualizarea distribuţiilor.
A fost luată de asemenea în considerare cantitatea semnificativă de chirpici din suprafaţa cercetată. Ca urmare a demontării primelor niveluri de distrugere ale UND1 (US 3014) au fost înregistrate 412,2 kg de chirpici; această densitate nu va face decât să crească, de vreme ce numai în campania 2018 au fost înregistrate 550 kg de chirpici.
În mod asemănător am realizat o bază de date «roci», care nu include utilajul de silex ce face obiectul unei baze de date distincte. Fiecare piesă a primit un număr de inventar, a fost cântărită şi a făcut obiectul unei determinări petrografice. Până în prezent au fost contabilizate 575 fragmente de roci, cu o masă totală de 38,3 kg. Am încercat să cuantificăm fragmentarea materialului, înregistrând, pentru fiecare unitate stratigrafică, raportul dintre numărul de resturi şi masa totală a rocilor. S-a remarcat că unităţile stratigrafice superioare se individualizează printr-un grad avansat de fragmentare, ce pune în evidenţă, în parte, probleme de tafonomie (efectele îngheţului). În schimb, unităţile stratigrafice 3009, 3014 şi 3008 se caracterizează printr-un număr mai mic de fragmente, a căror masă este mai importantă. Este vorba adesea de blocuri sau fragmente de galeţi aflate în zona exterioară a unităţii de locuire UND 1 sau în nivelurile de distrugere ale acesteia.
xploatarea bazelor de date
Pentru a ilustra rezultatele analizei realizate în acord cu protocolul de lucru propus, se pot prezenta în stadiul actual al cercetărilor, pentru anumite unităţi stratigrafice, hărţi ale distribuţiei diferitelor tipuri de material arheologic (Pl. XV-XVI). În aceeaşi ordine de idei, pot fi propuse ipoteze de lucru în legătură cu modalităţile de distrugere a UND 1 din Zona 3.
Note:
1.
Studiul se bazează pe analiza materialelor avute la dispoziţie în iulie 2018.