Maliuc | Judeţ: Tulcea | Punct: Taraschina | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2015
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Preistorie; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Neatribuit; Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire; Locuire civilă; Tell;
Cod RAN:
| 160788.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Maliuc
Localitate:
Maliuc
Punct:
Taraschina
Localizare:
| 160788.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Micu | Cristian | responsabil | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Ailincăi | Sorin Cristian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mihail | Florian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Constantinescu | Mihai | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Florea | Mihai | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Provenzano | Noelle | participant | UMR 5140, CNRS, Archeo-Lattes, France |
| Burens | Albane | participant | UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France |
| Carozza | Laurent | participant | UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France |
| Carozza | Jean-Michel | participant | UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France |
| Groparu | Tiberiu | participant | UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France |
| Danu | Mihaela | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Messager | Erwan | participant | CEPAM UMR 7264 Nice, Franţa |
| Furestier | Robin | participant | Cité de la Préhistoire d’Orgnac l’Aven |
| Manolakakis | Laurence | participant | CNRS, UMR 8215 Trajectoire, Paris |
Raport:
Perioada de desfăşurare a campaniei: 10.07.2015 – 10.08.2015
Obiectivele cercetării
• finalizarea lucrărilor de microtopografie pe aşezarea-tell
• realizarea unei prospecţiuni geofizice pe suprafaţa aşezării- tell
• realizarea unei serii de carotaje pe suprafaţa aşezării-tell
• realizarea unor sondaje de verificare a rezultatelor prospecţiunilor geofizice
Rezultate
Lucrări de microtopografie pe aşezarea-tell. Acest demers a putut fi dus la îndeplinire în campania 2015 graţie utilizării datelor LIDAR puse la dispoziţie de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare „Delta Dunării” Tulcea. În fapt, parteneriatul cu această instituţie ne permite să valorificăm resursele bazei de date mai sus menţionate în special în zona coridorului Dunării, între Brăila şi Sulina. În stadiul actual al cercetărilor se poate afirma că echipa de proiect dispune de o microtopografie a aşezării-tell şi poate raporta datele înregistrate în zona Taraschina – în timpul efectuării carotajelor ori săpăturilor arheologice – la un sistem altimetric absolut (ASL).
Analiza noilor elemente de microtopografie a tell-ului de la Taraschina confirmă ipotezele emise în campaniile precedente în legătură cu existenţa a două situri reunite. Primul dintre acestea, numit convenţional Situl 1, are o formă rectangulară. Cel de-al doilea, numit convenţional Situl 2, este mai puţin înalt şi posterior locuirii din Situl 1.
În stadiul actual al cercetării se poate afirma că Situl 1 are o lungime de 90 m şi o lăţime de 85 m. Dacă luăm în considerare partea din tell distrusă ca urmare a amenajării canalului ce face legătura între canalul Şontea şi lacul Taraschina, se poate estima că lungimea iniţială a sitului a fost de aproximativ 100 m iar suprafaţa de 0,85 ha. Situl 2 are dimensiuni mult mai mici – lungime de aproximativ 35 m, lăţime de aproximativ 30 m – şi o formă aproximativ rectangulară. Luând în considerare toate aceste date, nu excudem posibilitatea ca suprafaţa corespunzătoare întregii locuiri eneolitice (mil. V BC) din punctul Taraschina să fi fost de aproximativ 1 ha. Dacă avem în vedere numai acest aspect, constatăm că acest tell este unul din cele mai importante din nordul Dobrogei (spre comparaţie, Lunca-Pensiune – 53 x 65 m; Luncaviţa-Cetăţuia – 100 x 75 m)
Prospecţiuni geofizice pe suprafaţa aşezării-tell. În anul 2015, această activitate a fost realizată cu ajutorul unei echipe a laboratorului UMR 7266 LIENSs (La Rochelle).
O primă cercetare de acest tip a fost iniţiată de Geo-Eco- Mar Bucureşti, în anul 2011. Condiţiile din teren (vegetaţia abundentă şi nivelul ridicat al pânzei freatice) au influenţat într-o bună măsură rezultatele studiului. Sondajele şi săpăturile arheologice realizate pe baza analizei hărţilor obţinute au demonstrat că metoda utilizată (susceptibilitate magnetică) a permis identificarea zonelor puternic incendiate şi a celor în care s-au acumulat deşeuri – în special chirpici – rezultate din incendierea unor complexe arheologice. Rezoluţia spaţială a hărţilor din anul 2011 nu a fost suficientă pentru a propune modele interpretative.
În schimb, condiţiile în care au fost realizate prospecţiunile din anul 2015 au fost din cele mai bune. Metoda pusă în aplicare cu acest prilej se caracterizează prin cuplarea unor captori la o staţie totală fixată în modul « tracker ». Acest dispozitiv, asociat unui model digital de teren al sitului Taraschina, permite obţinerea unei mai bune poziţionări spaţiale.
Harta rezultată indică prezenţa a numeroase indicii în legătură cu zonele „arse” sau a celor care includ elemente transformate prin acţiunea focului. Principalele indicii ale zonelor din prima categorie se regăsesc în marginea Sitului 1. Pe limita de nord a acestuia, în apropierea suprafeţelor destinate săpăturilor arheologice numite convenţional Zona 1 şi Zona 2, a fost observată o vastă anomalie; aceasta a apărut şi pe materialele generate în urma cercetării din anul 2011, determinând stabilirea coordonatelor spaţiale pentru perimetrul Zonei 2. Documentaţia cartografică rezultată în urma prelucrării datelor în anul 2015 nu permite individualizarea unei structuri evidente. Se pare că o parte a semnalului corespunde prezenţei unor gropi de mari dimensiuni umplute cu elemente de arhitectură din chirpici parţial incendiaţi. De-a lungul Zonei 2 se observă totuşi o anomalie de formă rectangulară, ce ar putea fi asociată cu prezenţa uneia sau mai multor locuinţe. Tot în marginea de nord a tell-ului, a fost identificată o puternică anomalie de formă rectangulară, lungă de aproximativ 10 m şi lată de 7 m. În colţul său de nord-vest se observă o „excrescenţă” ce ar putea indica prezenţa unei structuri adosate. Cea mai importantă anomalie, atât prin dimensiunile sale, cât şi prin intensitatea semnalului, a apărut în zona de nord-vest a Sitului 1, în partea sa mediană. Zona incendiată se dezvoltă pe o lungime de 15 m şi o lăţime cuprinsă între 7 şi 8 m. În partea sa de nord se remarcă un perimetru unde intensitatea arderii pare să fi fost mult mai importantă. Caracteristicile acestei ultime zone, lungă de 10 m, cu o lăţime de 7 m, corespund celor ale unei locuinţe specifice aşezărilor din cultura Gumelniţa. Nu excludem posibilitatea ca acestei structuri de locuire să îi fi fost adosată o structură de mai mici dimensiuni. În marginea meridională a tell-ului anomaliile par ceva mai difuze şi limitate de profilul pantei în zonele erodate. Se remarcă, totuşi, o formă rectangulară bine individualizată, ce ar putea corespunde amplasamentului unei locuinţe incendiate. În schimb, partea centrală a tell-ului nu prezintă anomalii semnificative.
Pe Situl 2 condiţiile din teren (nivelul ridicat al pânzei freatice, vegetaţia) nu au permis realizarea unei hărţi omogene. Cu toate acestea, se observă că o mare parte a acestei zone prezintă o anomalie. Primele carotaje efectuate în acest punct în anul 2012 au evidenţiat prezenţa unui apreciabil nivel de incendiere. Această observaţie a fost coroborată cu prospecţiunile şi carotajele realizate în anul 2015. Din păcate, nivelurile de locuire se află sub nivelul pânzei freatice şi nu pot fi săpate manual.
Carotaje pe suprafaţa aşezării-tell. Punerea în aplicare a programului de forări este în acord cu unul din obiectivele programului de cercetare de la Taraschina – reconstituirea stratigrafiei aşezării. Realizarea carotajelor devine cu atât mai necesară, în condiţiile în care nivelurile de bază ale tell-ului nu pot fi săpate manual, pentru că se regăsesc în permanenţă sub nivelul pânzei freatice.
Până în 2015 au fost realizate, cu ajutorul unor tehnici diferite, 7 carotaje în interiorul sitului. În acest an s-au adăugat 17 carote stocate în tuburi de plastic, cu o lungime cumulată de 60 m. Toate acestea reprezintă un eşantion reprezentativ al secvenţei stratigrafice din aşezare, ce va fi conservat şi arhivat în condiţii de laborator. Unele carote au făcut deja obiectul unei prime analize. 17 dintre ele au fost supuse unor operaţiuni de măsurare a susceptibilităţii magnetice cu ajutorul unui captor Bartington MS2c.
Trebuie menţionat că punctele în care au fost efectuate carotajele au fost stabilite după finalizarea prospecţiunilor geofizice de suprafaţă şi analiza datelor înregistrate. În acest context, am decis ca în final carotele să se regăsească pe două mari profile. Primul dintre acestea, orientat SV-NE, include 8 carote (logs n° 39, 40, 44, 32, 41, 42, 43, 36). Cel de-al doilea, cu o lungime de aproximativ 100 m, orientat SE-NV, include şi Situl 2. Aproape 9 carote vor constitui baza necesară descrierii acestui profil (logs n° 27, 28, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 33). Datele înregistrate anterior, atât pe sit, cât şi la periferia acestuia, completează demersul nostru asupra cunoaşterii morfogenezei tell-ului. Pe teren am asociat demersul geo-arheologic cu cel geofizic. În găurile rezultate în urma efectuării carotajelor s-au realizat înregistrări ale valorii câmpului magnetic.
Sondajele de verificare a rezultatelor prospecţiunilor geofizice. Alături de carotajele realizate în urma analizei rezultatelor prospecţiunilor geofizice din anul 2015, în Zona 3 a aşezării-tell au fost efectuate două sondaje de verificare, fiecare cu o suprafaţă de 4 mp: Sondajul 1, în carourile Q-P10-11; Sondajul 2, în carourile R-S19-
20. Aceste intervenţii au avut ca obiectiv determinarea altitudinii la care apar primele resturi conservate ale unei structuri de locuire identificate prin intermediul prospecţiunilor geofizice şi definirea strategiei viitoarei săpături din Zona 3 a aşezării-tell. Săpăturile arheologice realizate în acest context au contribuit la cunoaşterea dinamicii sedimentare a nivelurilor din zona cercetată.