Instituții și
Persoane implicate:
Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
Nica |
Tiberiu |
participant |
Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa, Olteniţa |
Lichiardopol |
Dan |
responsabil |
Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Frînculeasa |
Alin |
participant |
Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Paveleţ |
Eugen-Cristian |
participant |
Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Torcică |
Ion |
participant |
Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
Andreescu |
Radian-Romus |
participant |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Aşezarea eneolitică de la Mălăieştii de Jos Mornel a fost semnalată în literatura de specialitate la începutul anilor ’80 de către E. Comşa şi V. Georgescu. Materialul recuperat prin cercetări de suprafaţă a fost încadrat descoperirilor atribuite aspectului cultural Stoicani-Aldeni.
Situl se află pe partea dreaptă a terasei primare a râului Vărbilău, la limita de N a localităţii Mălăieştii de Jos, pe partea dreaptă a D.J. ce face legătura dintre Ploieşti şi Slănic. În anul 2002 Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova în colaborare cu Muzeul Naţional de Istorie a României, au iniţiat cercetări sistematice în acest punct de interes arheologic, în cadrul unui proiect ce vizează abordarea ariei nordice a culturii Gumelniţa şi în general a locuirii neo-eneolitice în zonă.
Obiectivele campaniei arheologice 2007 au fost:
- cercetarea sistematică a locuinţelor şi a zonelor exterioare acestora, atât pentru determinarea tipului şi a modului de construcţie, cât şi pentru stabilirea planului general al aşezării;
- deschiderea unor noi suprafeţe pentru cercetarea limitelor de S şi E ale aşezării;
- cercetări de suprafaţă în zonă pentru identificarea altor situri, în vederea obţinerii unor observaţii privind dinamica locuirii în preistorie pe valea râului Vărbilău.
În campania arheologică 2007 au fost cercetate trei sectoare denumite convenţional St.13A, St.13B (rezultat prin unirea SVI şi cas. C, trasate şi cercetate parţial în anul 2006) şi St.14, precum şi două secţiuni denumite convenţional SVII şi SVIII. De asemenea am mai trasat 4 sondaje, cu dimensiunile de 2 x 1 m, cu scopul de a cerceta evoluţia părţii de SV a aşezării. Peste sectoare se suprapune un caroiaj de 2 x 2 m.
Prin cercetările efectuate în St.13A (4 x 6 m) şi St.13B (4 x 6 m) s-a dorit dezvelirea L5, identificată în campania 2006. Între 13A şi 13B am cruţat un martor stratigrafic gros de 0,30m, pentru a stabili stratigrafia acestui complex arheologic.
L5 este o locuinţă incendiată de formă rectangulară, descoperită la adâncimea de -0,30/-0,55 m faţă de nivelul actual al solului. Aceasta s-a conturat ca o aglomerare de chirpic arsă oxidant, amestecată cu materiale arheologice fragmentare. După demontarea chirpicului am putut stabili în linii mari conturul complexului. Acesta este orientat pe direcţia NV – SE, având o L de cca. 7 m şi o l de cca. 4 m. Locuinţa pare să aibă două camere. Complexul este unul deosebit de bogat în materiale arheologice, mai ales vase ceramice întregi sau întregibile, precum şi unelte din silex şi piatră. Au fost găsite vase in situ, unele având în interior alte vase sau obiecte. Astfel într-un vas de tip askos am descoperit un fragment de statuetă antropomorfă plată din os, precum şi un os, ambele prezentând urme de ardere, iar într-un alt vas am descoperit unelte din silex. Mai multe astragale de porc în curs de prelucrare au fost descoperite într-un vas. Vasele ceramice au forme tronconice, bitonconice, globulare. Mai multe vase sunt pictate cu alb prăfos cu motive liniare, atât pe interior, cât şi la exterior. Vasele de dimensiuni medii şi mici sunt uneori decorate cu motive geometrice incizate, canelură şi alveole circulare sau elipsoidale. În această locuinţă a fost descoperită şi o pintaderă. Pe porţiuni reduse, mai ales în apropierea profilului V al St.13A, am descoperit fragmente din podeaua de lut a locuinţei, alături de o structură puternic arsă ce poate proveni de la o vatră. Cercetarea complexului nu a fost finalizată, urmând ca această operaţiune să se facă în campania următoare.
În partea de S a aşezării am trasat St.14 (6 x 6 m) plasat la 0,50 m S de St.6 şi SVII (14 x 1,5 m) plasată la 0,50 m V de St.6, zona de NV. În St.14 am descoperit chirpic ars, făpră să fie compact, asociat cu fragmente ceramice. Această zonă se află în imediata vecinătate a L2, surprinsă în St.6. De asemenea în St.14 am descoperit şi o groapă cu d de 0,90 m ce avea fundul ars. Arsura era compactă, groasă de 10-15 cm, în interiorul pământului ars a fost descoperit un vas de mici dimensiuni întreg.
Toate complexele cercetate în campania arheologică 2007 pot fi încadrate epocii eneolitice, aparţinând aspectului cultural Stoicani-Aldeni.
În St.13B am descoperit, în strat, izolată, o fibulă tracică din bronz, dar şi fragmente ceramice din a doua epocă a fierului, sec. IV-III a.Chr.
Rezumat:
Situl se află pe partea dreaptă a terasei primare a râului Vărbilău, la limita de N a localităţii Mălăieştii de Jos, pe partea dreaptă a D.J. ce face legătura dintre Ploieşti şi Slănic. Obiectivele campaniei arheologice 2007 au fost: cercetarea sistematică a locuinţelor şi a zonelor exterioare acestora, atât pentru determinarea tipului şi a modului de construcţie, cât şi pentru stabilirea planului general al aşezării; deschiderea unor noi suprafeţe pentru cercetarea limitelor de S şi E ale aşezării. În campania arheologică 2007 au fost cercetate trei sectoare denumite convenţional St.13A, St.13B şi St.14, precum şi două secţiuni denumite convenţional SVII şi SVIII. De asemenea s-au mai trasat 4 sondaje cu scopul de a cerceta evoluţia părţii de SV a aşezării. Toate complexele cercetate în campania arheologică 2007