Mălăieştii de Jos | Comuna: Dumbrăveşti | Judeţ: Prahova | Punct: La Mornel | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Paleolitic; Mezolitic; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 131498.01 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
Dumbrăveşti
Localitate:
Mălăieştii de Jos
Punct:
La Mornel
Localizare:
| 131498.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Nica | Tiberiu | participant | Instiuție Nedefinită |
| Torcică | Ion | participant | Instiuție Nedefinită |
| Frînculeasa | Alin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Paveleţ | Eugen-Cristian | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Andreescu | Radian-Romus | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Situl se află amplasat pe terasa dreaptă a Vărbilăului, la limita de N a localităţii Mălăieştii de Jos. Situl a fost semnalat la începutul anilor ‘80 de către E. Comşa şi V. Georgescu. Materialul recuperat prin cercetări de suprafaţă a fost încadrat aspectului cultural Stoicani-Aldeni, epoca eneolitică. În anul 2002 MJIA Prahova în colaborare cu MNIR au iniţiat cercetări sistematice în acest punct de interes arheologic, în cadrul unui proiect ce vizează abordarea ariei nordice a culturii Gumelniţa şi în general a locuirii neo-eneolitice în zonă.
Obiectivele campaniei 2006 au fost: cercetarea sistematică a locuinţelor în suprafaţă, a zonelor exterioare acestora, atât pentru determinarea tipului şi a modului de construcţie, cât şi a evoluţiei interne a aşezării; deschiderea unor noi suprafeţe pentru observaţii specifice privind planul şi evoluţia internă ale aşezării; cercetări de teren în apropierea sitului pentru descoperirea altor situri, în vederea obţinerii unor observaţii privind dinamica locuirii în preistorie pe valea râului Vărbilău.
Au fost trasate şi cercetate (integral sau parţial) cinci noi sectoare denumite convenţional St. 9, St. 10, St. 11, St. 12, St. 13, două secţiuni denumite convenţional S.V şi S.VI, dar şi o casetă C. De asemenea au continuat cercetările în sectorul 6 nefinalizat în campania precedentă şi caseta B. Secţiunile V şi VI au fost trasate în cadrul sitului în zone periferice, acolo unde topografia terenului pare să marcheze limitele de N, respectiv E ale aşezării. Remarcăm că în aceste zone terenul descrie pante de 20-25° spre N, respectiv E. Secţiunea V orientată N-S are 13 x 1,5 m. Secţiunea VI orientată V-E are 9 x 1 m. Sectorul 9 a fost trasat la 0,5 m E de St. 7/2005, şi la 0,5 m E de St. 6/2005. Are dimensiuni de 6 x 6 m. Sectoarele 10 şi 11 au dimensiuni de 6 x 4,5 m, despărţite între ele de un martor stratigrafic de 0,5 m gr., plasate la 0,5 m V de S.V. Sectorul 12 a fost trasat la 0,5 m V de St. 6 şi are dimensiuni de 6 x 6 m. Sectorul 13 are dimensiuni de 6 x 4 m şi este plasat la 0,5 m N de S.VI şi 0,5 m E de caseta. B. Caseta C a fost trasată la 0,5 m S de S.VI, are dimensiuni de 6 x 2,5 m. Peste sectoare se suprapune un caroiaj de 2 x 2 m.
Au fost cercetate integral sau parţial două locuinţe, mai multe gropi menajere, zone exterioare locuinţelor.
L. 4a fost descoperită şi cercetată în sectorul 10 şi Secţiunea V. Locuinţa, incendiată, era plasată în zona de N a sitului, fiind descoperită la ad. de -0,35/0,45 m. Locuinţa avea suprafaţa conservată de aprox. 20 m2 şi era orientată NE-SV. Pereţii erau realizaţi de chirpici, podeaua din lut. Inventarul consta din ceramică şi unelte de silex şi piatră şlefuită, râşniţe, mai multe statuete antropomorfe şi zoomorfe. Remarcăm descoperirea in situ a unei râşniţe cu frecător având L de aprox. 0,60 m. Locuinţa nu a fost cercetată integral, intrând în profilul de E al S.V. Datare: aspectul cultural Stoicani-Aldeni.
L. 5 a fost descoperită în St. 13, S.VI şi Cas. C în zona de E a sitului. Este o locuinţă incendiată, având forma rectangulară. A fost degajată doar parţial, masa de chirpici ars provenind de la pereţii locuinţei, aceasta urmând să fie cercetată în campania viitoare.
Gr. 3 a fost descoperită în sectorul 6. Avea dimensiunile, pe profilul de S, de 0,50 m ad. şi 1,70 m d. Din punct de vedere cronologic este anterioară locuinţei 3 fiind suprapusă de aceasta. Inventarul era bogat, fiind descoperite foarte multe fragmente ceramice, o piesă zoomorfă, dar şi foarte multe pietre puse pe fundul gropii. Intra în profilul de S al sectorului, de aceea nu a putut fi cercetată integral. Datare: aspectul cultural Stoicani-Aldeni. Gr. 4a fost cercetată în St. 6, parţial St. 9. Avea formă neregulată, perfora nivelul de pietriş natural, cobora în ad. până la -1,50 m. Fundul gropii era albiat, avea d N-S de aprox. 4 m. Inventarul era foarte bogat şi consta în ceramică fragmentară sau întregibilă, unelte din silex, oase de mamifere, foarte mult chirpici ars, pietre. Era plasată sub locuinţa 3. Pare să fie o groapă de extras lutul, folosită ulterior ca groapă menajeră. Datare: aspectul cultural Stoicani-Aldeni.
Gr. 5 a fost cercetată în caseta B. Intra în profilele de V şi S. În suprafaţă avea culoarea negricioasă, umplutura era compactă. A fost săpată de la ad. de -0,25 m. Avea d de 1,20 m, ad. de 0,40 m. Inventarul era sărăcăcios, constând din ceramică fragmentară, pietre. Datare: aspectul cultural Stoicani-Aldeni.
Gr. 6 descoperită în St 10 şi SV în zona de N a acestora. Era o mare alveolare cu d cercetat de 3/3,5 m, descoperită la ad. de 0,50-0,60 m, fundul fiind surprins la ad. de 1,20/1,30 m, atingând stratul de pietriş natural al terasei. Era plină cu materiale ceramice, unelte litice, plastică antropomorfă şi zoomorfă. Pare să fie o groapă de extras lutul folosită ulterior ca groapă menajeră. Peste această groapă s-a făcut o nivelere cu pămând negricios, obţinându-se o suprafaţă plană, peste care ulterior s-a ridicat locuinţa 4.
“Complexul cu postamente” În Sectorul 12 au fost descoperite trei “postamente” asemănătore celor din Sectorul 1/2003-2004. Aceste postamente sunt în linie cu celelalte cercetate în anii 2003-2004, ajungându-se la un număr de 8 (opt). Aceste postamente sunt aliniate pe o L de aprox. 8,5 m. Erau circulare în plan, având d de 0,25-0,35 m, ad. de 0,20-0,35 m. Distanţa dintre ele era de 0,70 m. Au fost realizate prin introducerea în gropi a unor pari de lemn, pe lângă care a fost presat chirpici ars. În plan au formă circulară, iar in secţiune tronconică. Cele cercetate în această campanie sunt aliniate NE-SV pe o distanţă de aprox. 2 m.
În această campanie a fost recuperată o cantitate importantă de ceramică, atât fragmentată, dar şi foarte multe vase întregi sau întregibile. Ceramica este grosieră, semifină şi fină. Remarcăm culoarea cu preponderenţă cenuşie a ceramicii fine, foarte rar negricioasă sau cărămizie. Foarte puţină ceramică este decorată, în general prin incizii sau caneluri largi, pictura fiind aproape o excepţie. Ceramica grosieră este barbotinată, ca degresant foarte des este folosită ceramica pisată. Au fost descoperite mai multe vase întregibile, în general vase de dimensiuni mici sau medii, dar şi miniaturale. Alături de ceramică, am descoperit piese din piatră, cioplite, dar şi şlefuite. Cele mai multe din piese sunt suporturi (lame) sau aşchii. Pentru realizarea pieselor a fost folosită foarte mult materia primă de pe prundul râului, galeţi, uneori şi cuarţitul. Silexul are culoarea negru translucid, maroniu, vânăt-cenuşiu, crem, cafeniu. Dintre piese remarcăm gratoarele pe lamă, un vârf, lamele.
Plastica antropomorfă relativ numeroasă în această campanie, este fragmentară. Remarcăm o statuetă antropomorfă din lut ars cu braţele ridicate, corpul conic, fragmentară. O altă statuetă antropomorfă are semnele gravidităţii. Au fost descoperite şi piese zoomorfe, între care remarcăm o statuetă reprezentând o ovicaprină.
Au fost descoperite şi câteva fragmente ceramice în poziţie secundară, decorate cu măturica, materiale fiind încadrate epocii bronzului, probabil cultura Monteoru.
Mornel - La râpă
În campania arheologică desfăşurată la Mălăieştii de Jos în anul 2006, au fost întreprinse cercetări şi în zona din imediata apropiere a aşezării eneolitice, la cca. 30 m NV de aceasta, în punctul numit de localnici Mornel - La râpă.
Cercetarea în această zonă a terasei înalte a râului Vărbilău a fost impusă de faptul că aici, în urma săpării unui sondaj arheologic (1,5 x 2,30 m) în campania 2005, am descoperit un mormânt de incineraţie databil în sec. IV-III a.Chr.
Terasa pe care a fost descoperit mormântul de incineraţie este una înaltă, până la nivelul actual al râului fiind mai mult de 40 m ad.
Zona cercetată este lată de cca. 35 m fiind mărginită la N şi la S de două văioage naturale, rezultate în urma scurgerii apelor pluviale. Au fost trasate patru secţiuni cu dimensiunile de 14 x 2 m. Prima dintre secţiuni (S. 1) a fost trasată paralel cu râpa, în partea de SE a sectorului ales pentru sondare arheologică, şi în partea de N s-a suprapus peste sondajul numărul 1 efectuat în campania arheologică 2005. Orientarea secţiunii a fost NV-SE. S-a săpat întreaga suprafaţă a secţiunii cruţând martori stratigrafici din doi în doi metri. Martorii stratigrafici au avut gr. de 0,50 m. Situaţia stratigrafică descoperită aici este aceeaşi semnalată şi în sondajul 1/2005. După nivelul de pământ negru, vegetal, gros de cca. 0,15 m urmează un nivel de pământ de culoare galbenă cu gr. ce variază între 0,15 şi 0,20 m. După aceste două niveluri de pământ, ce nu conţin urme arheologice, urmează nivelul de călcare din perioada getică, acesta a fost semnalat la ad. ce variază între 0,30 şi 0,35 m. Pe acest nivel am semnalat urme sumare de arsură, şi fragmente ceramice arse secundar, rezultate probabil în urma incinerării şi depunerii defunctului în mormântul descoperit în campania 2005. După acest nivel arheologic, la cca. 0,50-0,60 m ad. am semnalat, pe toată suprafaţa săpată, un nivel de pietriş compact, steril din punct de vedere arheologic. A doua secţiune, notată de noi S. 2, a fost trasată în continuarea S. 1, în partea de N a terasei, tot pe malul râpei. Şi în acest caz am cercetat o zonă ce este supusă eroziunii naturale existând pericolul de surpare. S. 2, orientată NE 80°-SV 270°, a avut L de 14 m şi l de 2 m. Situaţia stratigrafică semnalată în această zonă a terase este diferită de cea semnalată în S 1 deoarece pe aici terasa se albiază existând o şoavă pe unde se scurgeau apele pluviale în râu. Din această cauză stratul de pământ arabil este gros de cca. 0,10 m iar cel galben aluvionar nu atinge 0,15 m, nivelul de pietriş fiind foarte sus la cca. 0,25 m. În această parte a terasei urmele activităţilor umane datate în perioada La Téne timpuriu fiind extrem de reduse (IV-III a.Chr), urme de arsură, chirpici ars la roşu şi fragmente ceramice de dimensiuni mici fiind semnalate numai în colţul SV al secţiunii în carourile 1 şi 2.
A III-a secţiune săpată a fost S. 3. Aceasta a fost trasată pe direcţia NE-SV, perpendicular pe S. 1 şi are L de 14 m şi l de 2 m. Şi în cazul acestei secţiuni am cruţat martori stratigrafici din doi în doi metri. Situaţia stratigrafică sesizată în această secţiune este aceeaşi semnalată şi în S. 1, cu specificaţia că în c. 1, situat în partea mai înaltă a terasei nivelul vegetal este mai gros cca. 0,30 m, iar nivelul de pietriş se află la cca. 0,60 m. Pe întreaga suprafaţă a secţiunii S 3 s-au descoperit fragmente ceramice, urme de arsură şi pământ ars. Probabil şi acestea sunt urme rezultate în urma ritualului de incinerare şi depunere a defunctului din mormântul de incineraţie.
Ultima secţiune săpată în campania arheologică a fost S 4. Aceasta a fost trasată perpendicular pe S 3, cu scopul de a cerceta zona nord-vestică a terasei. S 4 a avut aceleaşi dimensiuni ca şi secţiunile precedente, 14 x 2 m. Şi în acest caz am cruţat martori stratigrafici din doi în doi metri. Nu am sondat partea de NE a secţiunii (c. 5,6,7), datorită faptului că aici nivelul de pietriş compact, steril arheologic, se afla la 0,30 de m ad. nivelul arheologic fiind diminuat de apele pluviale.
Alături de cele patru secţiuni am mai trasat trei sondaje cu dimensiunea de 2 x 2 m perpendiculare pe S. 1. În sondajul nr. 3, aflat la cca. 3 m SE de mormântul de incineraţie am descoperit o groapă cu resturi de lemn ars, fragmente ceramice şi urme de materiale ceramice arse şi pisate. Probabil că este locul unde a fost pregătită aşezarea urnei funerare. Toate materialele au fost puternic arse. Din păcate nu am descoperit şi rugul unde a fost făcută incineraţia.
Nu am putut cerceta şi partea de SE a terasei deoarece aici sunt pomi.
Studiind literatura de specialitate am constatat că în toate cazurile urnele funerare de tipul celei descoperite de noi nu apar izolate ci în necropole. Din păcate în afară de mormântul descoperit anul trecut nu am mai descoperit decât o groapă, dar fără urme de oase umane incinerate ci numai materiale organice şi ceramice.
Materialul ceramic descoperit este puternic ars la negru, deci ars în lipsa oxigenului, reducător. De asemenea s-a sesizat, prin cercetări de suprafaţă că întreaga zonă de teren din imediata vecinătate a ariei cercetate de noi este bogată în materiale ceramice datate în epoca fierului. Este de spus că nu departe, la cca. 1,5 km NE a fost descoperit coiful de aur de la Coţofeneşti, care a fost datat în aceeaşi perioadă cu mormântul descoperit de noi (sec. IV-III a.Chr.)
Adăugăm aici şi faptul ca alături de ceramica getică am mai descoperit fragmente ceramice de epoca bronzului şi două microlite de silex, probabil provenind din aşezarea eneolitică din apropiere.
Şi în această campanie au fost realizate cercetări perieghetice pe valea Vărbilăului, fiind identificate noi puncte de interes arheologic.
Mălăieştii de Sus - “La Gogan”
Punctul este situat pe un platou (250 x 200 m EV-NS) ce domină zona, aflat pe terasa primară stângă a Vărbilăului, pe partea dreaptă a Văii Pietrei, peste calea ferată, la N de ultima casă din sat, la aprox. 1,5 Km NE de aşezarea eneolitică de pe “Mornel”. Au fost recuperate materiale ceramice negricioase lucrate la mână, pastă aspră, foarte friabilă, dar şi un fragment ceramic decorat prin împunsături. Datare: epoca bronzului.
Materialul arheologic descoperit se află în patrimoniul MJIA Prahova.