Mălăieştii de Jos | Comuna: Dumbrăveşti | Judeţ: Prahova | Punct: La Mornel | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 131498.01 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
Dumbrăveşti
Localitate:
Mălăieştii de Jos
Punct:
La Mornel
Localizare:
| 131498.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Andreescu | Radian-Romus | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Nica | Tiberiu | participant | Instiuție Nedefinită |
| Torcică | Ion | participant | Instiuție Nedefinită |
| Frînculeasa | Alin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Paveleţ | Eugen-Cristian | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Raport:
Situl se află amplasat pe terasa dreaptă a Vărbilăului, la limita de N a localităţii Mălăieştii de Jos. Situl a fost semnalat la începutul anilor 80 de către E. Comşa şi V. Georgescu. Materialul recuperat prin cercetări de suprafaţă a fost încadrat aspectului cultural Stoicani-Aldeni, cultura Gumelniţa, epoca eneolitică. În anul 2002 MJIA Prahova în colaborare cu MNIR au iniţiat cercetări sistematice în acest punct de interes arheologic, în cadrul unui proiect ce vizează abordarea ariei nordice a culturii Gumelniţa.
Obiectivele campaniei 2005: cercetarea sistematică a locuinţelor în suprafaţă, a zonelor exterioare acestora, atât pentru determinarea tipului şi a modului de construcţie, cât şi a evoluţiei interne a aşezării; cercetarea unor complexe închise, pentru a face observaţii în special asupra ceramicii, având în vedere că nivelul arheologic este puternic afectat de arături şi activităţi geologice, foarte mult material apărând în poziţie stratigrafică secundară; cercetări de teren în apropierea sitului pentru descoperirea altor situri, în vederea obţinerii unor observaţii privind dinamica locuirii în preistorie pe valea râului Vărbilău.
A fost abordată zona neafectată de lucrări agricole. Au fost trasate şi cercetate (integral sau parţial) trei sectoare St. 6, St. 7, St. 8 şi o casetă Cas. B. Sectorul 6 a fost plasat la 0,5 m S de St 3/2004, are 6 x 6 m. Sectoarele 7 şi 8 au fost trasate la 0,5 m E de St. 3/2004, şi la 0,5 m S de SIII/2004. Sectoarele au dimensiuni de 6 x 4,5 m (St. 7) şi 7,5 x 4,5 m (St. 8), despărţite între ele de un martor stratigrafic de 0,5 m grosime. Peste sectoare se suprapune un caroiaj de 2 x 2 m. Caseta B a fost trasată la 0,5 m E de SI/2002. Are dimensiuni de 8 x 4,5 m.
Au fost cercetate integral sau parţial două locuinţe, mai multe gropi menajere, zone exterioare locuinţelor. Stadiul incipient al prelucrării materialului arheologic descoperit în această campanie, nefinalizarea săpăturii în zonele cercetate în campania 2005, nu permit momentan în cadrul acestui raport concluzii care să depăşească un caracter strict preliminar.
Locuinţa 2 a fost descoperită şi cercetată în sectorul 8. Este plasată pe panta de E a terasei, pantă ce are mai bine de 30° înclinare spre ESE. Nu s-a păstrat decât parţial, partea de E a locuinţei prăbuşindu-se în albia râului. Diferenţa altimetrică dintre podeaua locuinţei şi punctul zero absolut plasat pe platou în zona cea mai înaltă a sitului, este de aproximativ 4 m. Locuinţa apare la -0,25 –0,30 m faţă de nivelul actual de călcare. Era puternic incendiată, avea o suprafaţă conservată de peste 12 m2 (4,2 x 3 m) şi era orientată aproximativ NNV-SSE. Pereţii erau realizaţi din chirpici şi lemn, (în chirpici apar paie tocate, frunze). Podeaua era realizată din lut bătătorit, nu am observat lutuieli. Pentru construirea locuinţei a fost făcută o terasare a pantei (tăierea unei trepte) pentru realizarea unei suprafeţe plane. Marginea treptei obţinută a fost folosită pentru sprijinirea peretelui de V al locuinţei. Inventarul constă în mai multe vase întregibile, între care se remarcă un vas de provizii şi o fructieră, un fragment de statuetă antropomorfă, câteva piese din silex, o piesă din os. Datare: cultura Gumelniţa, aspectul cultural Stoicani-Aldeni.
Locuinţa 3 a fost descoperită şi cercetată în sectorul 6. Locuinţa incendiată era puternic deranjată de complexe arheologice posterioare (gropi, amenajări exterioare, nivelări). A fost plasată la limita de E a platoului, la contactul acestuia cu panta, ce în acea zonă avea o înclinare spre SSE. Este dificil de precizat dacă această pantă (de aproximativ 30°) a fost terasată sau era naturală. Cert este că peretele vestic al locuinţei avea orientarea şi era plasat la limita acesteia. Locuinţa avea suprafaţa de aproximativ 20 m2 şi era orientată SE-NV. Pereţii erau realizaţi de chirpici, podeaua din lut. Inventarul consta din ceramică şi unelte de silex şi piatră şlefuită, râşniţe. Complexul nu a putut fi cercetat integral, urmând să fie epuizat în campania viitoare. Datare: cultura Gumelniţa, Aspectul cultural Stoicani-Aldeni.
Gr. 1 apare în sectorul 8. Avea diametrul de 0,60 m, adâncimea de 0,35 m, în plan avea forma circulară, umplutura avea culoarea negricioasă. Inventarul sărăcăcios era format din ceramică fragmentară, pietre.
Gr. 2 a fost descoperită în sectorul 6. Este posterioară locuinţei 3, pe care o şi perfora în zona centrală. Avea forma aproximativ ovală, 2,2 x 1,8 m, adâncă de 0,40 m. Umplutura avea culoarea cenuşiu spre brun. Inventarul este bogat şi constă în foarte multă ceramică, fragmente de statuete antropomorfe şi zoomorfe (o statuetă şi două protome), piese din silex, un topor şlefuit din silicolit. Datare: cultura Gumelniţa, aspectul cultural Stoicani-Aldeni.
Gr. 3 a fost descoperită în sectorul 6. Avea dimensiunile, pe profilul de S, de 0,50 m adâncime şi 1,70 m diametru. Este anterioară locuinţei 3 fiind suprapusă de aceasta. Inventarul era bogat, fiind descoperite foarte multe fragmente ceramice, o piesă zoomorfă, dar şi foarte multe pietre puse pe fundul gropii. Intra în profilul de Sud al sectorului, de aceea nu a putut fi cercetată integral. Datare: cultura Gumelniţa, aspectul cultural Stoicani-Aldeni.
În această campanie a fost recuperată o cantitate importantă de ceramică, atât fragmentată, dar şi foarte multe vase întregi sau întregibile. Ceramica este grosieră, semifină şi fină. Remarcăm culoarea cu preponderenţă cenuşie a ceramicii fine, foarte rar negricioasă sau cărămizie. Foarte puţină ceramică este decorată, prin incizii sau caneluri largi, pictura fiind aproape o excepţie. Ceramica grosieră este barbotinată, ca degresant foarte des este folosită ceramica pisată. Au fost descoperite mai multe vase întregibile, în general vase de dimensiuni mici sau medii, dar şi miniaturale. Alături de ceramică, am descoperit piese din piatră cioplite, dar şi şlefuite. Cele mai multe din piese sunt suporturi (lame) sau aşchii. Pentru realizarea pieselor a fost folosită foarte mult materia primă de pe prundul râului, galeţi, uneori şi cuarţitul. Silexul are culoarea negru translucid, maroniu, vânăt-cenuşiu, crem, cafeniu. Dintre piese remarcăm gratoarele pe lamă, un vârf, lamele. Piesele şlefuite sunt un topor din silicolit şi o herminetă din piatră.
Plastică antropomorfă relativ numeroasă în această campanie, este fragmentară. Remarcăm o statuetă antropomorfă din lut ars cu braţele ridicate, corpul conic, fragmentară. Au fost descoperite şi patru piese zoomorfe din care două sunt reprezentări realiste ale unor animale, respectiv o ovină (berbec) şi posibil o căprioară.
Au fost descoperite şi câteva fragmente ceramice în poziţie secundară, materiale încadrate epocii bronzului, probabil cultura Monteoru.
În această campanie au fost realizate o serie de mici sondaje arheologice pe terasa „ La Mornel” în apropierea aşezării eneolitice. Într-unul din aceste sondaje plasat la aproximativ 100 m NNV de aşezarea eneolitică, pe marginea terasei de pe partea dreaptă a Vărbilăului, în punctul „La Râpă” a fost descoperită, la adâncimea de 0,40 m, o groapă în care se afla depus un vas-urnă. Groapa avea în plan formă ovală-neregulată, era de tip sac, avea diametru de 1,30 x 0,70 m, adâncimea de 0,5 m. Umplutura avea culoarea negricioasă cu pigment de chirpici ars, cărbune. Urna era un vas din lut neîntregibil, lucrat la mână, bitronconic, cu toartă lată păstrată parţial, fixată pe pântec. Avea culoarea cenuşiu-negricioasă, lustruită la interior, aspră la exterior. În vas se aflau foarte multe oase calcinate, fragmente de la alte două (poate trei) vase neîntregibile (între care o strachină), un pandantiv din lut perforat, de tip naviform, trei mărgele din pastă sticloasă colorată (una albastră, celelalte galbene), deformate de foc, o mărgea din os, fragmente de la o fibulă din bronz (bucăţi din arc, ac, corp). Complexul pare să fie un mormânt de incineraţie. După caracteristicile inventarului, complexul pare să fie datat în epoca Latene (sec. IV-III a.Chr).
Şi în această campanie au fost realizate cercetări perieghetice pe valea Vărbilăului, fiind identificate noi puncte de interes arheologic.
Mălăieştii de Sus - Pe vârful de la via Popii
Pe terasa primară stângă a Vărbilăului, peste calea ferată, la aproximativ 150 m E de casa lui Dumitru Gheorghe. Au fost recuperate materiale ceramice negricioase lucrate la mână din pastă foarte friabilă. Datare: posibil prima epocă a fierului.
Materialul arheologic descoperit se află depozitat şi conservat la MJIA Prahova. Ceramica este parţial restaurată.
Obiectivele cercetării viitoare: sondarea limitei de SSE a terasei. Cercetări de salvare La Râpă în zona posibilei necropole getice, având în vedere că terasa se prăbuşeşte în albia râului Vărbilău, cercetări de suprafaţă pe valea Vărbilăului.