Mălăieştii de Jos | Comuna: Dumbrăveşti | Judeţ: Prahova | Punct: La Mornel | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2004
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; La Tène;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 131498.01 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
Dumbrăveşti
Localitate:
Mălăieştii de Jos
Punct:
La Mornel
Localizare:
| 131498.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Frînculeasa | Alin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Paveleţ | Eugen-Cristian | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Andreescu | Radian-Romus | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Dumitru | Gabriela | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Nica | Tiberiu | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Raport:
Proiectul "Începuturile civilizaţiei europene. Neo-eneoliticul la Dunărea de Jos"
Situl, plasat pe terasa înaltă a râului Vărbilău, a fost semnalat în literatura de specialitate la începutul anilor 80 de către E. Comşa şi V. Georgescu. Materialul recuperat prin cercetări de suprafaţă a fost încadrat aspectului cultural Stoicani-Aldeni. În anul 2002 au fost iniţiate în acest sit cercetări arheologice sistematice de MJIA Prahova în colaborare cu MNIR, în cadrul unui proiect ce vizează abordarea ariei nordice a culturii Gumelniţa1. În apropierea sitului se află castrul roman de la Mălăieştii precum şi zona în care a fost descoperit coifului de aur de la Poiana-Coţofeneşti.
Obiectivele cercetării:
- cercetarea unor complexe arheologice închise, deoarece nivelul arheologic este puternic afectat de lucrările agricole, iar materialul arheologic a fost descoperit în general în poziţii stratigrafice secundare;
- observaţii privind evoluţia terasei pe care este situat situl arheologic. Pentru aceasta ne-am propus sondarea botului de terasă, ce a alunecat vizibil spre râul Vărbilău. Am urmărit să stabilim dacă această alunecare a terasei, este anterioară sau posterioară locuirii gumelniţene, dar şi dacă a fost afectată prin aceasta dimensiunea reală a zonei locuite de comunitatea gumelniţeană;
- cercetări de suprafaţă pe valea Vărbilăului pentru descoperirea unor noi situri arheologice.
Au fost continuate cercetările în St 1/2003, sector ce are dimensiuni de 6 x 6 m. Au fost deschise noi suprafeţe. Sectoarele denumite convenţional St.3, St.4 şi St.5 au suprafeţe de 6 x 6 m (St.3, St.4) şi 6 x 7,5 m (St.5). Peste sectoare se suprapune un caroiaj de 2 x 2 m. St.3. a fost plasat la 0,5 m E de St.1., St.4 şi St.5 au fost trasate la 0.5 m N de SII 2002, fiind plasate paralel cu St.1 şi St.2. Între aceste sectoare a fost trasat un martor stratigrafic de 0,3 m grosime. De asemenea, a fost sondat arheologic botul de terasă ce a alunecat spre albia râului Vărbilău. Pentru aceasta a fost trasată o secţiune de 12 m lungime şi 1 m lăţime, orientată aproximativ EV, denumită SIII. Această secţiune a fost trasată la 0,3 m de colţul de NE al St.3, spre marginea de E a terasei. A mai fost trasată o casetă - CAS A, plasată în capul de E al SIII, la 0,5 m S de SIII, cu dimensiuni de 4 x 3,5 m (EV-NS).
Au fost cercetate integral sau parţial mai multe complexe arheologice.
În St. 5 a fost cercetată o locuinţă incendiată. Chirpiciul ars provenit de la pereţii incendiaţi acoperea aproximativ 70% din sectorul 5, prelungindu-se spre E; în St.4. Locuinţa a fost descoperită la adâncimea de 0,25 m. Masa de chirpici ars nu era compactă, fiind puternic afectată de lucrările agricole. Locuinţa de suprafaţă avea formă rectangulară, dimensiunile de aproximativ 6,5 x 4 m, fiind orientată NV-SE. În locuinţă a fost descoperit mult material ceramic între care aproximativ 20 de vase întregibile. Vasele sunt de dimensiuni medii sau mici, modelate atât din pastă fină cât şi grosieră. Sunt decorate cu incizii, caneluri fine orizontale sau oblice, pictură, dar şi cu impresiuni. Un vas piriform este decorat pe calota inferioară cu incizii, în ghirlande mărginite la partea superioară de două linii orizontale, paralele. Vasul a fost pictat atât în interiorul acestor ghirlande, dar şi pe pântec şi gât cu roşu-închis. Un vas borcan cu gâtul carenat, având două tortiţe triunghiulare perforate vertical păstrează pe pântec şi urme de pictură cu roşu crud. Au fost descoperite mai multe cupe bitronconice şi boluri modelate din pastă fină. Câteva vase sunt decorate cu motivul spiralei, incizat. Au fost descoperite şi vase miniaturale, între care se remarcă un vas rectangular de tip "cădiţă" ce are două perforaţii pe una din laturile scurte. De asemenea, au fost recuperate patru râşniţe de piatră, unelte de silex, 4 statuete antropomorfe de lut fragmentare, o pintaderă de lut decorată în spirală. Chirpiciul avea în compoziţie relativ mult material vegetal. Locuinţa nu a fost cercetată integral, ea intrând în profilul de V al St.5. Nu a fost descoperită vatra, plăcuţe de vatră au apărut răspândite mai ales pe latura de E a locuinţei. Au fost descoperite mai multe gropi de pari, între care una (diametrul 0,38 m) era plasată aproximativ în centrul locuinţei. Podeaua era din lut bătătorit, peste care se realizaseră mai multe refaceri prin lutuiri grosiere.
A continuat cercetarea complexului cu "postamente" ce a fost descoperit în campania din anul 2003, în colţul sud-estic al St. 1. În număr de cinci se înşirau pe o lungime de 4,8 m, pe direcţia NE-SV. "Postamentele" au formă circulară în suprafaţă, tronconică în secţiune, cu diametre cuprinse între 0,26-0,44 m, iar înălţimea între 0,2 şi 0,35 m. Distanţa între ei este de cca. 0,7 m iar în zona postamentelor cu nr. 3-5 se observă o zonă arsă la roşu, dar care nu are aspectul unei mase compacte de chirpici ars. "Postamentele" au fost realizate prin introducerea în gropii tronconice a unor pari de lemn, pe lângă care a fost presat chirpici ars. După secţionarea lor am putut observa în zona centrală (la patru dintre aceştia), urmele în negativ ale unor pari. Deschiderea unor noi suprafeţe prin care am încercat să surprindem tot complexul, nu a oferit rezultatul aşteptat. În zonele plasate paralel atât la est cât şi la vest cu acest aliniament, nu am mai surprins astfel de elemente şi nici chirpici ars, ceea ce ridică momentan probleme asupra înţelegerii funcţionalităţii acestui complex.
În SIII săpătura arheologică a atins un strat de pietriş rulat, strat aflat la adâncimea de -0,7 -0,8 m. Am putut observa cum înclinarea nivelului arheologic, dar şi a straturilor geologice, corespund înclinării actuale a botului de terasă. S-a putut observa, atât în profilul terasei, cât şi în secţiunea III, o înclinare a straturilor geologice şi a nivelului arheologic de aproximativ 35 de grade spre SE.
În caseta A, trasată în capătul de E al SIII, la adâncimea -0,3 m a fost descoperită o zonă cu chirpici ars, compact. Complexul nu a putut fi cercetat datorită epuizării fondurilor, cercetările urmând să fie reluate în campania viitoare.
Tot în această campanie au fost cercetate parţial sau integral mai multe gropi, în care au fost descoperite ceramică fragmentară, fragmente de unelte litice, chirpici ars.
Materialele arheologice şi documentaţia şantierului se află la MJIA Prahova. Ceramica este în curs de prelucrare în laboratorul de restaurare ceramică arheologică a MJIA Prahova.
Şi în această campanie au fost realizate cercetări perieghetice pe valea Vărbilăului, fiind identificate noi puncte de interes arheologic:
Sat Fundeni (com. Gura Vitioarei) - punct "La câmp" sau "La canale"
Punctul se află plasat pe terasa primară de pe partea stângă a Vărbilăului, la 200 metri Nord-Vest de balastiera de pe Vărbilău, vis-a-vis de terasa de pe partea dreaptă a râului Vărbilău, pe care se află ultimele case din satul Mălăieştii de Jos. Punctul se află pe un bot de terasă, care la N şi S este mărginit de vâlcele relativ adânci. Materialul arheologic descoperit constă în câteva fragmente ceramice şi două aşchii litice. Materialul descoperit poate fi încadrat în epoca bronzului.
Sat Mălăieştii de Jos (com. Dumbrăveşti) - punct La Livadă sau La Cireşanu
Punctul se află la 60-80 m NV de capătul livezii de pruni aflată pe partea stângă a DJ Ploieşti-Slănic, la capătul nordic al terasei Mornel, la limita de nord a localităţii. Materialul arheologic descoperit constă în fragmente ceramice lucrate la roată sau mână şi o unealtă de silex. Materialul poate fi încadrat în epoca La Tene.
Au fost verificate cetăţile dacice de la Slănic Piatra verde şi Plopeni Valea Humei, de unde a fost recuperat material arheologic dacic, dar şi de epoca bronzului. S-a putut constata distrugerea aproape în întregime a cetăţi de la Slănic de către exploatarea industrială de calcar la mijlocul sec. XX.
Obiectivele campaniei 2005: continuarea cercetărilor în zona de N şi de E ale sitului; cercetări de teren în zona Dumbrăveşti
Date geologice generale
Mădălina Chiţescu (UV Târgoviste)
Din punct de vedere geologic, regiunea unde este situat situl arheologic de la Mălăieştii de Jos, se află în zona externă a avant-fosei Carpaţilor Orientali. Şantierul arheologic este situat pe terasa primară din dreapta râului Vărbilău, afluent de pe partea dreaptă a râului Teleajen. Se evidenţiază aici depozite de natură deluvial-proluvială. Structura tectonică este relativ simplă fiind asimilată unei depresiuni asimetrice, umplută cu depozite necutate.
Stratigrafia regiunii este dominată de formaţiunile neogene. Stratigrafic de remarcă formaţiunile Pleistocenului superior, urmate în continuitate de sedimentare de cele ale Holocenului inferior şi superior. Acestea se constituie din pietrişuri, nisipuri, depozite leossoide şi depozite argiloase, care sunt raportate intervalului Pleistocen superior - Holocen inferior (limita dintre aceste două vârste fiind dificil de trasat), nisipuri fine, argiloase, pietrişuri, nisipuri grosiere şi mărunte atribuite Holocenului superior.
Aflorimentul din malul drept al râului Vărbilău, din imediata apropiere a sitului, prezintă o dispoziţie a formaţiunilor sub forma unor benzi paralele de intercalaţii de nisipuri argiloase şi argile de culoare cenuşiu deschis, gălbuie şi pe alocuri verzuie cu pietrişuri. Se poate remarca o anumită secvenţialitate a benzilor de pietrişuri cu stratificaţie torenţială. Vârsta acestor depozite este holocenă. Granulometria pietrişurilor este variabilă (de la câţiva centimetri la zeci de centimetri), iar gradul de rulare al acestora se încadrează într-un interval larg. Compoziţia petrografică a acestor pietrişurilor – calcare, marnocalcare, răzleţ tufuri şi elemente cristaline, poate fi atribuită, ca geneză, flişului cretacic inferior. S-a putut observa, atât în profilul terasei, cât şi în secţiunea III, o înclinare a stratelor aproximativ 35 de grade spre SE, ca rezultat al unor procese geomorfologice recente – o lărgire a albiei râului care alături de acţiuni de şiroire de pe versantul de V al dealului, a indus o alunecare de teren datorită plasticităţii unor secvenţe stratigrafice (depozite argiloase şi nisipoase argiloase) a formaţiunilor. Conform observaţiilor arheologice, această alunecare de teren este posterioară locuirii terasei de comunitatea eneolitică.