Mălăeştii de Jos | Comuna: Dumbrăveşti | Judeţ: Prahova | Punct: La Mornel | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 131498.01 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
Dumbrăveşti
Localitate:
Mălăeştii de Jos
Punct:
La Mornel
Localizare:
| 131498.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Paveleţ | Eugen-Cristian | participant | Muzeul de Ştiinţele Naturii Ploieşti |
| Frînculeasa | Alin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Andreescu | Radian-Romus | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Mălăieştii de Jos este un sat component al comunei Dumbrăveşti, aflată pe Valea Slănicului, la aproximativ 25 km nord de Ploieşti, plasată în zona de dealuri subcarpatice, la o altitudine absolută de peste 450 m. Localitatea este străbătută, aproximativ de la nord la sud, de râul Vărbilău, afluent al Teleajenului. Din punct de vedere arheologic, zona este cunoscută specialiştilor datorită coifului dacic de la Poiana Coţofeneşti, castrului roman de la Mălăieşti şi cetăţii dacice de la Slănic. Aşezarea neolitică de la Mălăieşti a fost semnalată pentru prima dată în anul 1983, într-un studiu ce făcea referiri asupra unor materiale arheologice recuperate în urma unor cercetări de suprafaţă efectuate de Vasile Georgescu, profesor de istorie la şcoala din comuna Dumbrăveşti. În studiu este prezentat materialul arheologic recuperat, respectiv ceramică, plastica antropomorfă şi zoomorfă, unelte din piatră şlefuite sau cioplite etc., materialul fiind încadrat în aspectul cultural Stoicani-Aldeni.
Punctul "La Mornel" se află la ieşirea din satul Mălăieştii de Jos, plasat pe partea dreaptă a terasei Vărbilăului, situl aflându-se la peste 20 m înălţime faţă de nivelul apei.
Cercetările de teren au relevat faptul că situl este supus distrugerii datorită lucrărilor agricole, la suprafaţă observându-se chirpici ars ce apărea compact pe suprafeţe întinse, sugerând prezenţa unor locuinţe incendiate. Acest fapt, împreună cu dorinţa de a dezvolta un proiect care să vizeze cercetarea locuirii neo-eneolitice din nordul Munteniei (în special a culturii Gumelniţa şi a aspectului cultural Stoicani-Aldeni) ne-au determinat să începem cercetările aici, iniţial acestea având un caracter de limitat, de sondaj arheologic.
Aşezarea este izolată în partea de nord de restul terasei de o râpă abruptă, iar la de sud de o viroagă. Spre vest se observă în teren o alveolare ce face legătura între viroaga sudică şi râpa nordică. Zona în care se află situl apare ca o movilă cu diametrele de aproximativ 50 x 44 m. Deoarece terasa era cultivată cu porumb, lucrările au început pe 10 octombrie şi au fost încheiate pe 30 octombrie.
Spre marginea estică a aşezării, într-o mică zonă necultivată a fost trasată o primă secţiune (S I) de 10 x 2 m orientată N - S. A doua secţiune (S II) a fost trasată, după ridicarea recoltei, perpendicular pe S I, aproximativ în zona centrală a sitului arheologic. Orientată E - V avea o lungime de 17 m şi o lăţime de 1,5 m.
Situl a fost serios afectat de lucrările agricole, fiind practic distrus până la adâncimea de -0,40 m, chirpiciul ars provenit din distrugerea locuinţelor prin incendiere fiind întins pe toată suprafaţa aşezării, acest fapt îngreunând observaţiile specifice şi în final interpretarea datelor din teren.
Au fost descoperite mai multe complexe arheologice, majoritatea cercetate parţial, urmând ca în campaniile viitoare să definitivăm aceste cercetări.
Complexul 1 a fost observat în caroul 1 al S I, la -0,30 m adâncime sub nivelul vegetal, până la nivelul steril arheologic, pe o adâncime de cca. 0,20 m. Puternic deranjat de arătură conţinea chirpici fărâmiţat, ceramică fragmentară, pietre de mari dimensiuni (0,30 x 0,15 m în medie), aşchii de silex.
Complexul 2 a fost descoperit în SI, în carourile 1, parţial 2, fiind suprapus parţial de C 1. Este o groapă puţin alungită pe axa N - S, ce apare la adâncimea de -0,47-0,49 m şi se adânceşte -0,20 -0,25 m, perforând stratul steril arheologic. Materialul arheologic este foarte fragmentar.
Complexul 3 (L 1?) apare în carourile 2-3 din S I, pe o lungime de aproximativ 4 m şi o lăţime de 1,5m, la adâncimea de -0,30 -0,35 m. Apare ca o grupare de ceramică suprapusă parţial de chirpici ars, puternic fărâmiţat, aflat în loc, sugerând prezenţa unei locuinţe. După degajarea chirpiciului şi ceramicii am putut remarca că acest complex se adâncea aproximativ 0,10 m în stratul gălbui steril arheologic.
Locuinţa 2, puternic afectată de arături, a fost descoperită în S II în carourile 1, 2, 3 şi parţial 4, pe toată lăţimea secţiunii. Pe o lungime de cca. 3,70 m au fost observate în profil şase refaceri ale podelei acestei locuinţe, aşezată direct deasupra stratului de steril. Amenajarea iniţială avea 4 – 6 cm grosime, iar refacerile ulterioare aveau între 1 şi 3 cm grosime. Sub primul nivel constructiv al locuinţei am surprins bucăţi de lemn ars, fără să fie vorba de o amenajare specială, ci mai degrabă de o activitate anterioară construirii acestei locuinţe. Pe latura de sud a locuinţei am surprins ceea ce pare a fi un şanţ de fundaţie, cu o lăţime maximă de 0,45 - 0,48 m, şanţ ce cobora până la adâncimea de -0,95 -0,98 m faţă de punctul de referinţă. Şanţul era suprapus parţial de toate refacerile podelei din locuinţă şi era "perforat" de cinci gropi plasate în linie NE - SV, patru din ele apărând la adâncimi de -0,62 -0,64 m, iar a cincea la adâncimea de -0,52 m, având diametrele cuprinse între 0,06 şi 0,22 m.
Ceramica a fost recuperată în cantităţi relativ mari dar era foarte fragmentată. A fost descoperită atât ceramică fină, cât şi ceramică semifină şi grosieră. Ceramica fină are ca principal decor mici adâncituri sferice dispuse pe zona diametrului maxim sau pe umăr, uneori dublate de caneluri fine, mai rar decor incizat. Ceramica grosieră este decorată cu barbotină. Câteva fragmente au fost pictate cu alb sau gălbui înainte de ardere. Au fost descoperite două suporturi colac, câteva vase miniaturale, trei mânere de polonice, dintre care unul antropomorfizat, modelate dintr-o pastă de bună calitate, de culoare roşu-cărămiziu. Forme: pahare, castroane, capace, vase de provizii, suport colac etc. Materialul litic este foarte sărac, doar câteva piese din silex şi bucăţi de râşniţă.
Concluzii:
Aşezarea are un singur nivel de locuire distrus în urma unui incendiu. Ceramica are analogii în ceramica fazei Gumelniţa A2, dar materialul puternic fragmentat şi în mare parte atipic, ne fac rezervaţi în privinţa unei încadrări foarte precise, cu atât mai mult cu cât situl a fost încadrat în aşa-numitul aspect Stoicani-Aldeni.
Obiective pentru următoarea campanie: continuarea cercetărilor în interiorul aşezării, identificarea unui posibil şanţ de protecţie în marginea estică a aşezării, cercetări de teren în zona Dumbrăveşti pentru identificarea altor locuirii preistorice.
Rezumat:
Mălăieştii de Jos este un sat component al comunei Dumbrăveşti, aflată pe Valea Slănicului, la aproximativ 25 km nord de Ploieşti, plasată în zona de dealuri subcarpatice, la o altitudine absolută de peste 450 m. Au fost trasate 2 secţiuni în cadrul cărora au fost descoperite mai multe complexe arheologice ceramica fragmentată, câteva piese din silex şi bucăţi de râşniţă.