Măgura | Judeţ: Teleorman | Punct: Buduiasca, Teleor 003 | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2004
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Hallstatt; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 153259.03 |
Județ:
Teleorman
Unitate administrativă:
Măgura
Localitate:
Măgura
Punct:
Buduiasca, Teleor 003
Localizare:
| 153259.03 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Andreescu | Radian-Romus | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Moldoveanu | Katia | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Macklin | Mark | participant | Aberystwyth University, UK |
| Bailey | Douglass | participant | Cardiff University, HISAR, UK |
| Craddock-Bennett | Luke | participant | Cardiff University, HISAR, UK |
| Jones | Gary | participant | Cardiff University, HISAR, UK |
| Mills | Steve | participant | Cardiff University, HISAR, UK |
| Pannett | Amelia | participant | Cardiff University, HISAR, UK |
| Reeves | Suzanne | participant | Cardiff University, HISAR, UK |
| Tapper | Bryn | participant | Cornwall County Council, UK |
| Soficaru | Andrei | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Stavrescu-Bedivan | Mala | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Jacobs | Loe | participant | Leiden University |
| Van As | Abraham | participant | Leiden University |
| Thissen | Laurens | participant | Leiden University |
| Lazăr | Alexandru Cătălin | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Mirea | Pavel | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
| Zaharia | Pompilia | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Bogaard | Amy | participant | Nottingham University, UK |
| Charles | Michael | participant | Sheffield University, UK |
| Craigie | Robert | participant | Sheffield University, UK |
| Robinson | Ruth | participant | Saint Andrews University, UK |
Raport:
Proiectul "Începuturile civilizaţiei europene. Neo-eneoliticul la Dunărea de Jos"
Situl Măgura-Buduiasca este plasat pe terasa joasă a Teleormanului la cca. 10 km NE de Alexandria. Cercetările au început în anul 2001 când, în urma unor periegheze, au fost identificate materiale aparţinând culturilor Starèevo-Criş şi Dudeşti. Începând cu anul 2003 situl a devenit obiectivul principal al proiectului româno-britanic Southern Romania Archaeological Project1. Importanţa excepţională a sitului rezidă în existenţa unei secvenţe de locuire începând din neoliticul timpuriu până în neoliticul dezvoltat, cuprinzând culturile Starèevo-Criş, Dudeşti, Vădastra, pentru această din urmă cultură fiind cel mai estic punct din aria sa de răspândire.
Zona este foarte bogată în aşezări preistorice, la câţiva kilometri aflându-se aşezările de tip tell de la Măgura-Bran, Vităneşti, precum şi urme de locuire aparţinând culturii Boian.
Pe întreaga suprafaţă a sitului se află culturi agricole care au afectat într-o oarecare măsură nivelul cultural neolitic.
Obiectivele acestei campanii au fost: continuarea cercetării specificului locuirilor din neoliticul timpuriu şi dezvoltat, stabilirea limitelor aşezării şi a unor elemente de organizare internă, continuarea studiilor şi cercetărilor interdisciplinare.
În partea de N a sondajului S10/2003 a fost deschisă o suprafaţă de 12 x 12 m împărţită în patru sectoare de 6 x 6 m. (S19, S20, S21, S22), delimitate de martori de 0,5 m.
Săpătura s-a făcut pe niveluri (contexte, "unităţi stratigrafice") cu grosimi de 0,2 sau 0,1 m, suprafeţele fiind împărţite în carouri cu dimensiunile de 3 x 3 şi 1 x 1 m, urmărindu-se obţinerea unor informaţii cât mai exacte despre complexele arheologice identificate şi procesele depoziţionale. În acelaşi scop au fost păstraţi o serie de martori stratigrafici intermediari, în funcţie de necesităţile din teren.
Datele topometrice şi altimetrice au fost înregistrate cu ajutorul unei staţii totale model EDM – Topcom Total Station. Informaţiile primare din teren au fost înregistrate în fişe de context.
Pentru stabilirea limitelor locuirilor neolitice au fost abordată o metodă de cercetare ce a constat în efectuarea unor sondaje de mici dimensiuni cu ajutorul unei carotiere. Au putut fi astfel stabilite noi limite ale aşezării, limite ce măsoară aprox. 700 m pe direcţia E-V şi 650 m pe direcţia N-S.
Aşa cum a rezultat şi din campaniile precedente, în cazul aşezării de la Măgura Buduiasca avem de-a face cu o situaţie complexă în care stratigrafia verticală se îmbină cu cea orizontală.
Sub nivelul arabil (cca. 0,3 m grosime) se afla un strat gros de 0,8-1 m, ce conţinea materiale amestecate atribuite epocii neolitice (Starèevo-Criş, Dudeşti, Vădastra), dar şi unor epoci postneolitice (bronz timpuriu, Hallstatt timpuriu, migraţii timpurii, medievală, modernă). În acelaşi interval de adâncime au fost identificate şi complexe postneolitice (epoca migraţiilor timpurii şi epoca modernă). Complexele neolitice, gropi în general, sunt evidenţiate de regulă în nivelului leossoidal, steril din punct de vedere arheologic.
O stratigrafie verticală a putut fi observată în sondajul S19, unde un complex Vădastra I (C21) suprapunea parţial un complex Dudeşti timpuriu (C37), dar şi în sondajul S20, un complex Starèevo-Criş fiind suprapus de către un altul databil în sec. IV p. Chr. În acest din urmă sondaj, complexul modern C28 suprapunea un alt complex Dudeşti timpuriu (C34).
Au fost identificate 18 complexe arheologice, dintre care 15 neolitice (C21, C22, C24-C27, C29-C35, C37, C38) şi trei postneolitice (C. 23, C. 28, C. 36).
Complexul C21 a apărut în partea de NE a sondajului S19, la adâncimea de -1,1 m. Se prezenta sub forma unei aglomerări de fragmente ceramice şi oase de animale, aflate pe o suprafaţă cu dimensiuni de 3 x 2,5 m. Pe baza materialului ceramic a fost încadrat în faza timpurie a culturii Vădastra (Vădastra I).
Complexul C22 identificat în zona nordică a sondajului S20, la adâncimea de 0,9 m, era vizibil şi pe profilul de N al acestuia. Se prezenta sub forma unei gropi aprox. rotundă, cu diametrul de 2 m şi o adâncime de -1 m. Inventarul era compus din numeroase fragmente ceramice ce pot fi atribuite fazei timpurii a culturii Vădastra. Au fost identificate fragmente ce provin de la vase globulare, piriforme, tronconice, bitronconice şi capace cilindrice. Ceramica grosieră este decorată cu barbotină, asociată uneori cu alveole sau brâuri alveolate. Ceramica fină este lustruită şi decorată cu caneluri dispuse vertical, orizontal, oblic sau în spirală. Este întâlnit şi decorul obţinut prin tehnica exciziei, fiind realizate linii, zig-zaguri, spirale afrontate, şiruri de triunghiuri sau romburi. Uneori se foloseşte încrustarea cu pastă albă şi pictura cu roşu. Inventarul era completat de oase de animale, fragmente de chirpici sau plăcuţe de vatră, unelte de silex, piatră şi os.
Complexul C23 apărut spre colţul de SV al sondajului S20, la adâncimea de -0,6 m, era puternic deranjat de complexul de epocă modernă C28. Dimensiunile evidenţiate erau de aprox. 2,2 x 2,9 m şi adâncimea de maxim -0,5 m. Pe baza materialului ceramic descoperit, complexul poate fi atribuit sec. IV p. Chr. (cultura Sântana de Mureş-Cerneahov). În sprijinul acestei încadrări cronologice poate fi menţionată o fibulă de bronz de tipul "cu picior întors pe dedesubt" (mit umgeschlagenem Fuss), descoperită în imediata vecinătate. Materialul ceramic aparţine atât categoriei lucrate la roată cât şi categoriei lucrate cu mâna. Din cea dintâi categorie fac parte castroane, căni, vase tronconice sau bitronconice, lucrate din pastă fină, cenuşie, dar şi vase de tipul oalei borcan, realizate dintr-o pastă cu aspect zgrunţuros, de diferite nuanţe cenuşii. Ceramica lucrată cu mâna este reprezentată de oale borcan, dar şi de un vas tronconic, cu toartă, de tradiţie geto-dacică (tipul "căţuie").
Complexul C24 aflat în zona centrală a sondajului S22, la o adâncime de -0,8 m, se prezenta sub forma unei aglomerări de fragmente ceramice puternic arse secundar, o piatră şi mai multe oase de animale. Era uşor alveolat, cu o formă aprox. ovală, de 1,2 x 0,8 m. Fragmentele ceramice pot fi încadrate în faza timpurie a culturii Dudeşti.
Complexul C25, parţial cercetat, a fost identificat spre colţul de NV al sondajului S19, la o adâncime de -1,1 m. Cuprindea, în inventarul său, o cantitate mare de oase de animale şi fragmente ceramice. Dimensiunile vizibile erau de aprox. 1,7 x 1,7 m şi adâncimea de 1,2 m. Acest complex, pe baza materialului ceramic, poate fi atribuit fazei timpurii a culturii Dudeşti, semnalând totodată şi prezenţa unor elemente Karanovo III. O descoperire interesantă este ilustrată de un bust de statuetă antropomorfă, ce are pictat cu roşu, galben şi negru un motiv complex realizat din linii paralele, frânte şi romburi.
Complexul C26 se afla în zona de SE a sondajului S22, la o adâncime de -0,9 m. Se prezenta sub forma unei uşoare alveolări, cu dimensiunile de aprox. 1,3 x 1 m. Conţinea material ceramic fragmentar şi oase de animale. Poate fi atribuit aceleiaşi faze timpurii a culturii Dudeşti.
Complexul C27 a fost identificat în zona central-nordică a sondajului S21, la o adâncime de cca. -1 m. De formă ovală, neregulată, avea dimensiunile vizibile de 2 x 0,8 m şi adâncimea de -0,9 m. Din inventar se remarcă un vas fragmentar, piriform, decorat prin excizie cu benzi dispuse în zig-zag, delimitate de benzi haşurate în reţea, precum şi romburi sau dreptunghiuri dispuse în şiruri verticale ce delimitează registrele de decor. Acesta, dar şi alte fragmente specifice, încadrează complexul în faza timpurie a culturii Vădastra.
Complexul C28 este un bordei atribuit epocii moderne şi a fost identificat în zonele sudice ale sondajelor S20 şi S22, la o adâncime de aprox. -0,25 m. Dimensiunile vizibile erau de 6,4 m (pe direcţia E-V), 2,1 m (pe direcţia N-S) şi adâncimea de -0,9-1 m. În sondajul S20, în apropierea profilului vestic, se aflau resturile unui cuptor cu dimensiunile probabile de 0,5 x 0,35 m, ce păstra, parţial, un fragment de perete în elevaţie. Inventarul, sărăcăcios, consta din fragmente ceramice provenite de la străchini smălţuite şi oale borcan, precum şi din câteva oase de animale şi valve de scoică.
Complexul C29 aflat în zona centrală a sondajului S21 a fost identificat la adâncimea de aprox. 1 m. De formă neregulată, avea dimensiunile aprox.e de 0,6 x 0,5 m şi o adâncime ce nu depăşea -0,2 m. Se prezenta ca o aglomerare de oase de animale, fragmente ceramice şi resturi de chirpici ars. Ca încadrare culturală poate fi atribuit fazei timpurii a culturii Vădastra.
Complexul C30 a fost identificat în zona centrală a sondajului S19, la adâncimea de aprox. -1,2 m. Era tot o alveolare, de formă circulară neregulată, cu diametrul de cca. 2,8 m. Din inventar putem semnala o mare cantitate de oase de animale, fragmente ceramice, fragmente de chirpici ars şi plăcuţe de vatră. Materialul ceramic pledează pentru o încadrare în faza timpurie a culturii Dudeşti.
Complexul C31 se afla situat în treimea vestică a sondajului S22, la cca. 1,48 m faţă de profilul de E şi 2,49 m faţă de cel de V, la o adâncime de -1 m. Prin inventar şi prin modul de dispunere a acestuia, complexul C31 este unul cu totul deosebit. Încadrat cultural în faza timpurie a culturii Dudeşti, acest complex este de fapt o depunere de trei vase, cu un caracter dificil de precizat. Astfel, direct pe solul steril din punct de vedere arheologic, se afla depusă cu gura în jos, jumătatea superioară a unui vas de formă globulară, cu buza rotunjită, îngroşată, decorat cu "ciupituri" şi impresiuni realizate cu unghia. În interior se găsea, în poziţie normală, un alt vas, întregibil, confecţionat din pastă fină, de formă bitronconică, cu buza uşor evazată şi înălţată, decorat cu caneluri orizontale (pe buză) verticale şi oblice (pe umăr) şi doi butoni, perforaţi, dispuşi diametral opus unul faţă de celălalt. În interiorul vasului au fost găsite oase de peşte, două mărgele discoidale din piatră, o lamă şi o aşchie de silex. Fragmente ce aparţineau unui alt vas tot de formă globulară, decorat cu impresiuni realizate cu unghia, se aflau în partea de NV, în imediata vecinătate a ansamblului format din celelalte două vase. Peste toate acestea se găseau şi câteva oase de animale.
Complexul C32 a fost identificat în sondajele S19 şi S21, la o adâncime de cca. -1 m. Avea o formă ovală neregulată, cu dimensiunile aprox.e de 4,6 x 4,2 m pe axa N-S, respectiv 2,1 m pe axa E-V şi adâncimea la care fusese săpat de cca. -1 m. Nu au fost identificate gropi de pari, podele sau alte elemente constructive, fiind înregistrate, ca în cazul majorităţii complexelor cercetate, puternice deranjamente cauzate de ganguri şi vizuini de rozătoare. Materialul ceramic, fragmentar, plasează acest complex în faza timpurie a culturii Dudeşti.
Complexul C33 cercetat în sondajul S20 se afla în jumătatea de V a acestuia, la -1,2 m adâncime. Se prezenta sub forma unei alveolări adâncă de -0,25 m, în interiorul căreia se aflau fragmente ceramice şi oase de animale. Complexul, aflat şi în profilul de V al sondajului, avea dimensiunile observabile de 1,65 x 0,4 m. Ceramica, în general de bună calitate, cuprinde forme tipice culturii Starèevo-Criş. Se remarcă vasele cu globulare, cu pereţi puternic arcuiţi, cupele tronconice sau cupele cu pereţi profilaţi şi picioare cilindrice. Ceramica este pictată fie monocrom (roşu, roşu-sângeriu), fie bicrom (negru sau brun pe fond roşu sau roşu-sângeriu). Ca motive decorative putem menţiona grupurile de linii paralele, verticale, triunghiurile haşurate în reţea, liniile orizontale, ghirlandele dispuse sub buză. Ceramica grosieră este decorată cu linii incizate, brâuri alveolate şi impresiuni de tipul "bob de grâu".
Complexul C34 se afla spre colţul de SE al sondajului S20, la adâncimea de -0,95 m, fiind puternic deranjat de complexul de epocă modernă C28. Era de fapt o alveolare, de formă aprox. circulară, cu marginile neregulate, vizibile fiind doar limitele de N şi de V. Dimensiunile evidenţiate erau de 1 x 1,1 m şi adâncimea de -0,35 m. Inventarul era alcătuit din fragmente ceramice, inclusiv un vas spart în loc, precum şi oase de animale. Se remarcă un castron bitronconic, cu buza uşor înălţată şi evazată, prevăzut cu două toarte situate diametral opus una faţă de cealaltă, terminate în partea superioară cu câte o protomă în formă de "cioc de raţă". Vasul avusese patru picioare cilindrice, rupte însă din vechime. Era confecţionat din pastă fină, cu nisip folosit ca degresant, lustruit şi decorat cu caneluri dispuse oblic. Tot pe zona de diametru maxim prezenta două proeminenţe conice diametral opuse. Au mai fost identificate şi alte fragmente ce proveneau de la vase asemănătoare, inclusiv toarte de acest tip sau cu proeminenţe cilindrice şi discoidale. Aceste vase şi fragmente ceramice tipice culturii Karanovo III sunt asociate cu elemente atribuite fazei timpurii a culturii Dudeşti: vase globulare sau cu pereţi arcuiţi, cu decor realizat prin impresiuni sau "ciupituri". Se remarcă faptul că, spre deosebire de alte complexe din această perioadă, în complexul C34 elementul Karanovo III este predominant.
Complexul C35 se afla în jumătatea estică a sondajului S22, la o adâncime de aproximativ -1,1 m. De formă ovală neregulată, avea dimensiunile de 2,4 x 1,6 m şi o adâncime maximă la care fusese săpat de -0,5 m. În zona de NV se aflau grupate mai multe plăcuţe de vatră, puţine dintre ele aflate în poziţie iniţială. Pe baza materialului ceramic descoperit, complexul a fost atribuit culturii Starèevo-Criş. Ceramica grosieră, predominantă, este reprezentată de vase de formă globulară sau cu pereţi arcuiţi, decorate cu impresiuni realizate cu unghia sau tip "bob de grâu", decor asociat uneori cu brâuri alveolate dispuse vertical, oblic sau în ghirlandă. Ceramica pictată, prezentă într-o proporţie mai mică, cuprinde diferite tipuri de cupe, tronconice sau cu pereţi profilaţi şi de vase cu picior cilindric, masiv. Este pictată fie monocrom (roşu, roşu-sângeriu, cărămiziu), fie bicrom (negru sau brun pe fond roşu).
Complexul C36, o groapă rituală, a fost cercetat în partea sud-estică a sondajului S19. Evidenţiat la o adâncime de 1,10 m avea forma tronconică, cu diametrul la bază de 2 m, diametrul în partea superioară de 0,9 m şi adâncimea de -1,2 m. Pe fundul gropii se aflau depuse două schelete complete de bovidee (un mascul adult şi un altul juvenil), precum şi scheletul unei păsări de apă (gâscă). Complexul, asemănător cu G3 (2003), poate fi atribuit perioadei sec. II-III p. Chr.
Complexul C37 identificat în partea de N a sondajului S19, la adâncimea de -1,5 m, era o groapă de formă circulară neregulată, ce se continua în profilul de N al sondajului. Dimensiunile vizibile sunt 2,2 x 1,2 m şi adâncimea maximă de 1 m. Din inventar, pe lângă numeroasele fragmente ceramice, pot fi amintite oasele de animale, fragmentele de chirpici ars, precum şi diferite unelte, întregi, dar mai ales fragmentare, confecţionate din silex, piatră şi os. Pe baza materialului ceramic complexul poate fi încadrat în faza timpurie a culturii Dudeşti. Se remarcă şi prezenţa unor elemente tipice culturii Karanovo III, dar şi a unei categorii ceramice, identificată şi în campaniile precedente şi semnalată doar la Măgura Buduiasca. Este vorba de fragmente ceramice decorate cu benzi fin incizate, haşurate în reţea, dispuse paralel sau în unghi, asociate, de regulă, cu motive "în val" meandre, linii dispuse în unghi sau paralele, realizate printr-o incizie mai lată şi mai adâncă şi încrustate cu pastă albă.
Complexul C38 cercetat aproape integral în sondajul S19, a fost identificat în partea central-sud-vestică, la o adâncime de aproximativ -1,4 m. Era o groapă cu o formă asemănătoare cifrei opt, formă rezultată prin săparea alăturată a două gropi cvasicirculare. Dimensiunile aproximative ale acestui complex sunt 4,2 x 2,8 m şi o adâncime maximă la care a fost săpat de cca. 1 m. Inventarul, deosebit de bogat, a constat într-o cantitate apreciabilă de fragmente ceramice şi oase de animale. Acestea se aflau concentrate în partea inferioară a complexului, într-un interval de adâncime de cca. 0,6 m, în timp ce în partea superioară se aflau într-o cantitate mult mai mică. Aici se găseau însă foarte multe fragmente de vatră, dispuse înclinat sau răsturnat, precum şi fragmente de chirpici ars sau nears, tot acest ansamblu sugerând o ultimă etapă de umplere a gropii, acoperind practic, întregul complex. Interesant este şi faptul că în zona nord-vestică, la o adâncime de cca. 2 m, a fost descoperită partea superioară a unui craniu uman. De altfel, fragmente de oase umane aflate în context nefunerar au mai fost identificate în complexul C38 (oase craniene, segmente de tibie, fragmente de mandibulă).
Analiza materialului ceramic plasează acest complex în faza timpurie a culturii Dudeşti, dar şi în acest caz sunt prezente elemente tipice Karanovo III. Inventarul este completat de unelte, aflate mai ales în stare fragmentară, confecţionate din silex şi os, dar şi a unor fragmente de măsuţe altar, de formă triunghiulară, realizate din lut şi decorate uneori cu linii sau spirale incizate. Mai pot fi menţionate fragmente de cupru, de mici dimensiuni, foarte puternic oxidate a căror utilizare este dificil de precizat.
Cercetările din această campanie reconfirmă încadrarea culturală a locuirilor neolitice de la Măgura Buduiasca: neoliticul timpuriu aparţine fazei III a culturii Starèevo-Criş, iar neoliticul dezvoltat culturilor Dudeşti (cu o fază timpurie şi o fază dezvoltată) şi Vădastra (faza timpurie, Vădastra I). Datările 14C plasează locuirea Starèevo-Criş în jurul datei de 5700 a. Chr. Prelucrarea altor probe pentru datare, prelevate din diferitele complexe cercetate, vor aduce lămuriri suplimentare privind locuirile neolitice şi relaţiile temporale dintre acestea.
Referitor la complexele cercetate până în prezent se pot face anumite observaţii preliminare:
- foarte puţine complexe identificate pot fi considerate locuinţe propriu-zise. Acest aspect este greu de stabilit şi datorită faptului că avem, probabil, de-a face cu locuinţe abandonate şi reutilizate în scop menajer, dar şi datorită numeroaselor deranjamente concretizate prin galerii şi vizuini de animale sau intervenţii din epoci postneolitice;
- majoritatea complexelor par a fi gropi cu caracter menajer. Dovadă în acest sens este tipul de inventar descoperit: oase de animale, numeroase fragmente ceramice, de cele mai multe ori neîntregibile, deşeuri de prelucrare provenite de la diferite unelte sau unelte aflate în stare fragmentară, a căror utilizare nu mai era posibilă, fragmente de chirpici sau plăcuţe de vatră;
- o problemă de interpretare apare în situaţia prezenţei oaselor umane în contexte nefunerare, mai ales alături de inventare ce sugerează un caracter menajer al complexelor;
- o altă situaţie, cu semnificaţii greu de stabilit apare în cazul unor complexe de dimensiuni reduse, practic alveolări în care se regăsesc, alături de alte fragmente ceramice, 1-3 vase întregibile, însoţite şi de alt inventar (oase de animale, unelte, obiecte de podoabă). Caracterul unor depuneri rituale nu poate fi exclus.
În stadiul actual al cercetărilor nu se pot face aprecieri legate de organizarea internă a locuirilor neolitice de la Măgura Buduiasca. Lipsa locuinţelor şi gruparea unor complexe cu caracter menajer, ar putea sugera, cel puţin pentru neoliticul dezvoltat, existenţa unor zone menajere aflate, dacă nu la marginea aşezării, probabil la anumite distanţe faţă de zonele în care se găseau locuinţele.
Studierea resturilor osteologice şi paleobotanice, dar şi analiza reziduurilor de pe fragmentele ceramice, vor aduce informaţii noi asupra paleoeconomiei acestor populaţii.
Obiectivul principal al campaniei 2005, îl va constitui lărgirea ariei cercetărilor prin sondaje întreprinse în zonele accesibile cercetării în vederea identificării unor complexe care să completeze cunoaşterea specificului locuirii neolitice. Vor continua cercetările de teren în jurul aşezării precum şi programul complex de cercetări pluridisciplinare pentru reconstituirea mediului natural.
Sedimentologie. Date preliminare
Constantin Haită
În campania de cercetări arheologice din anul 2004, au fost cercetate din punct de vedere sedimentologic un număr de 9 complexe stratigrafice, acestea fiind principalele structuri arheologice cercetate. După descrierea şi desenarea profilelor stratigrafice, a fost realizată o eşantionare micromorfologică, sistematică de cele mai multe ori, sau selectivă, asupra nivelurilor sau lentilelor observate în teren. Situaţiile cercetate pot fi prezentate astfel:
- C22 (Sondaj 20). Acest complex a fost studiată din punct de vedere sedimentologic pe profilul nordic, după desfiinţarea martorului cu orientare N-S. Umplutura acestuia este alcătuită din 3 unităţi sedimentare, din bază către partea superioară:
- Silt argilos, cenuşiu deschis, structură în blocuri, foarte eterogen, compact, cu foarte frecvente (constituind o aglomerare) blocuri carbonatice, siltice gălbui şi numeroase fragmente ceramice cu dispunere relativ orizontală.
- Silt cu nisip fin, cenuşiu deschis, structură granulară fină, omogen, rari constituenţi antropici.
- Silt nisipos, cenuşiu deschis, structură granulară, eterogen, cu structuri de bioturbaţie, conţine frecvente fragmente ceramice, de chirpici ars, oase şi câteva unelte şi aşchii de silex.
Nivelul de sol care acoperă acest complex este constituit din silt argilos cu rar nisip, brun cenuşiu, uşor eterogen, steril arheologic, cu rare granule carbonatice.
În cadrul acestui complex a fost efectuată o eşantionare micromorfologică continuă, fiind prelevate 14 probe, în scopul detalierii stratigrafiei şi identificării materialelor sedimentare ce constituie umplutura acestuia.
- C26 (Sondaj 22). Acest complex de mici dimensiuni a fost studiat din punct de vedere sedimentologic pe profilul unui martor cu orientare E-V.
Umplutura acestuia este constituită din silt argilos, brun mediu, omogen, cu rare fragmente ceramice şi de oase şi rare granule cu dimensiuni mm-cm de chirpici ars şi de cuarţit, iar la partea superioară prezintă o concentrare de fragmente ceramice, oase şi fragmente ceramice.
În umplutura acestui complex au fost prelevate 3 eşantioane micromorfologice, în scopul studiului în detaliu al materialului de umplutură.
- C27 (Sondaj 21). Prezintă o umplutură siltică nisipoasă uşor argiloasă, brun gălbui şi cenuşiu deschis spre bază, structură granulară, relativ eterogenă, în care nu se evidenţiază diferite niveluri de umplere. În bază este observat un nivel puţin mai compact, granular, eterogen. Umplutura conţine fragmente ceramice Dudeşti şi Vădastra, îndeosebi la partea superioară, oase de animale, granule fine de chirpic ars şi fragmente de rocă.
În acest complex, a fost realizată o eşantionare micromorfologică continuă, pe profilul de N, pe intervalul de adâncime 0,95-1,85 m fiind prelevate 13 eşantioane, în scopul detalierii stratigrafice şi evidenţierii diferitelor niveluri de umplere (dacă acestea există) şi a provenienţei materialului de umplutură.
- C28 (Sondaj 20). Pe profilul sudic al acestui sondaj a fost studiat un bordei de perioadă modernă, constituit în partea lui inferioară din podele şi lutuieli din sediment siltic argilos, brun gălbui şi cenuşiu deschis, cu lentile de cenuşă în extremitatea vestică. Pe profilul de E al aceluiaşi sector a fost observat cuptorul din cadrul acestui bordei, constituit dintr-un nivel siltic galben cărămiziu acoperit de un nivel de plăcuţe de vatră.
Din acest complex au fost prelevate 5 eşantioane micromorfologice, atât din lutuielile podelei şi ale cuptorului, cât şi din nivelul de distrugere corespunzător, pentru colecţia micromorfologică de referinţă.
- C32 (Sondaj 21). Umplutura acestui complex prezintă o stratigrafie diferită în cele două zone (de S şi de N) faţă de un martor stratigrafic.
În zona de S, este alcătuită din 4 unităţi sedimentare, de jos în sus:
- Silt argilos, brun cenuşiu deschis, cu structură granulară fină, cu foarte rare granule de chirpic ars şi sedimente, în baza complexului, ce apare sub forma unei mici adâncituri.
- Silt argilos, brun cenuşiu mediu, cu structură granulară, cu frecvente fragmente de chirpic ars şi rare granule de cărbune.
- Silt argilos cu nisip, cenuşiu mediu şi brun gălbui, eterogen, cu fragmente de sediment siltic, granule carbonatice.
Silt argilos, brun cenuşiu, structură granulară, eterogen, cu frecvente fragmente ceramice şi oase şi rare granule carbonatice.
Nivelul care acoperă umplutura acestui complex în zona sudică este constituit din silt argilos cu nisip, cenuşiu deschis, cu structură granulară fină, friabil, ce conţine frecvente fragmente ceramice, oase, granule de chirpic ars şi rare granule carbonatice mm.
În zona de N, umplutura acestui complex este constituită dintr-o succesiune de lentile orizontale şi cu înclinare spre N, de silt argilos, cu nisip, cenuşiu deschis şi brun gălbui, cu structură granulară fină, unele cu aspect micro-stratificat, omogene, sau eterogene, ce conţin în cantităţi variabile (în general rare) fragmente ceramice, fragmente de chirpic ars şi de carbonaţi cu dimensiuni cm şi fragmente de sediment siltic gălbui.
În cadrul complexului C32 a fost realizată o eşantionare micromorfologică selectivă, pe profilul de V, în diferitele niveluri de umplere ale complexului, observate în teren. În zona de S au fost prelevate 6 eşantioane, în toate nivelurile umpluturii, ce surprind şi limitele dintre acestea. În zona de N au fost prelevate 9 eşantioane, care surprind toate unităţile sedimentare din cadrul umpluturii.
- C33 (Sondaj 20). Acest complex, cu aspectul unei gropi de mici dimensiuni în care a fost observată o concentrare de fragmente ceramice aparţinând culturii Criş, a fost studiat sedimentologic pe profilul de V.
Umplutura acestuia este constituită dintr-un nivel de silt argilos cu nisip, brun gălbui şi cenuşiu, cu structură de bioturbaţie a faunei, eterogen, compact, cu rare oase, granule subcentimetrice de chirpic ars, rare granule centimetrice de carbonaţi, acoperit de nivelul de sol cu textură siltică, brun cenuşiu deschis.
În acest complex au fost prelevate 5 eşantioane micromorfologice, prin care s-a urmărit atât întreaga succesiune pe verticală, cât şi variaţiile laterale, ca şi un eşantion din nivelul situat în exteriorul gropii, reprezentând un nivel de sol steril arheologic, situat imediat la partea superioară a orizontului cu frecvente concreţiuni carbonatice.
Complex 35 (Sondaj 22). Acest complex prezintă o umplutură cu textură fină (silt argilos), cenuşiu deschis, eterogenă, cu frecvente fragmente ceramice, oase, granule fine de chirpic ars şi de sediment siltic gălbui, nivelul din bază având o structură granulară mai fină cu granule cm de sediment gălbui. Nu sunt observate mai multe niveluri de umplere, iar la partea superioară, în zona de NE a fost descoperită o concentrare de plăcuţe de vatră.
În cadrul acestui complex, a fost realizată o eşantionare micromorfologică continuă în umplutura gropii, fiind prelevate 4 eşantioane.
Sondaj 19 - Profil de E al martorului N-S (Sondaj 12/2004). Pe acest profil, în extremitatea de S, a fost eşantionată o succesiune stratigrafică stratificată din cadrul unei gropi (tăiată de o alta, spre N), constituită din niveluri siltice cu nisip, cenuşiu deschis, brun gălbui şi cenuşiu gălbui, cu structură granulară, rari constituenţi antropici (~ 1%) (ceramică, oase, cărbune fin, cochilii, chirpic ars, concreţiuni carbonatice şi agregate de sol, în proporţii variabile în cadrul celor 7 straturi individualizate). În această zonă au fost prelevate 6 eşantioane micromorfologice, acoperind întreaga succesiune stratigrafică.
În zona centrală şi nordică, umplutura celei de a doua gropi de pe acest profil este constituită din 2 niveluri de umplere. În bază, un nivel siltic brun cenuşiu, structură granulară fină, uşor eterogen, iar la partea superioară un nivel siltic brun cenuşiu cu blocuri de sedimente siltice cenuşii, cimentate cu carbonaţi, ce mai conţine plăcuţe de vatră şi chirpic ars. Din umplutura acestei gropi au fost prelevate 8 eşantioane micromorfologice, ce surprind cele două niveluri de umplere, variaţiile laterale, precum şi limitele dintre acestea şi nivelul siltic cenuşiu cu frecvente concreţiuni carbonatice, din bază.
Sondaj 19 - Profil de S al martorului E-V (lângă Sondaj 12/2004). Pe acest profil a fost studiată o altă posibilă umplutură a unei gropi de bordei, constituită din două niveluri siltice cenuşiu gălbui şi gălbui, cu rare fragmente cm de chirpic ars, alături de care mai apar fragmente ceramice şi oase în partea superioară. Pe acest profil, în extremitatea estică a zonei, au fost prelevate 5 eşantioane micromorfologice, dintre care 4 în nivelul inferior în scopul studiului detaliat al variaţiilor laterale ale unui posibil nivel de locuire a unui bordei şi unul în nivelul superior.
Analiza tehnologică a ceramicii. Date preliminare
Laurens Thissen, Abraham van As, Loe Jacobs
Analiza tehnologică include un studiu asupra structurii şi tehnicii de manufacturare (modelare, tratamentul suprafeţei, decorare, ardere), precum şi prelevarea unor probe de lut şi a unor materiale organice din apropierea aşezării. Analiza a fost efectuată pe un lot compus din 1295 fragmente ceramice, provenite din complexe arheologice închise, 405 fragmente aparţinând culturii Starèevo-Criş, 890 fragmente culturii Dudeşti.
Tipul de modelare şi tratament al suprafeţelor a fost stabilit pe baza observaţiilor şi a interpretărilor caracteristicilor tehnologice.
Atmosfera de ardere a fost analizată prin interpretarea culorilor suprafeţelor interioare şi exterioare şi a miezului fragmentelor ceramice folosind un grafic Munsel Soil Color (MSCC).
Temperatura originală de ardere a fost estimată pe baza greutăţii fragmentelor ceramice şi va fi determinată cât mai precis prin teste de reardere ce vor fi efectuate la Leiden University.
Pentru analiza structurii fabricaţiei s-a folosit un eşantion reprezentativ compus din 91 fragmente ceramice, (42 fragmente Starèevo-Criş, 48 fragmente Dudeşti). Investigarea s-a făcut microscopic (cu un factor de mărire de 10 ori), în casură proaspătă. Pentru identificarea incluziunilor calcaroase s-a folosit un test cu soluţie de acid clorhidric.
Tehnica de fabricare
Modelarea, tratamentul suprafeţelor şi decorarea
Toată ceramica a fost modelată cu mâna, prin tehnica "colacilor" sau "sulurilor" (en colombin, coiling technique). Unele forme deschise au fost probabil realizate în matriţe. Nu a fost identificată tehnica modelării cu "plăci".
Suprafaţa ceramicii Starèevo-Criş este aspră la pipăit (categoria grosieră) sau lustruită şi pictată cu slip roşu (categoria fină).
Ceramica Dudeşti cuprinde cele două categorii: grosieră (suprafaţa aspră la pipăit) şi fină (suprafaţa lustruită).
În unele cazuri, suprafaţa ceramicii grosiere pare a fi răzuită cu o unealtă de silex. În alte situaţii a fost aplicată barbotina.
Angoba ceramicii Starèevo-Criş conţine oxizi de fier. Pe lângă acest slip sunt întâlnite şi alte tehnici de decor: incizii, impresiuni cu unghia sau cu diverse ustensile, aplicaţii plastice, ş.a.
Arderea
Multe fragmente ceramice au miezul negru. Culoarea suprafeţelor nu este întotdeauna uniformă, oferind adesea o gamă variată de culori: cenuşiu foarte închis, cenuşiu, cenuşiu-roşiatic, cenuşiu-maroniu, maroniu deschis, roz. Toate acestea indică faptul că ceramica a fost arsă într-o atmosferă reducătoare sau neutră. Nuanţele de roşu sau cărămiziu indică o scurtă perioadă de oxidare la sfârşitul arderii. Temperatura de ardere a fost estimată la cca 800o C.
Analiza structurii
Include determinarea tipului, dimensiunilor, formei, procentajului şi sortarea incluziunilor minerale, precum şi a procentajului şi lungimii fibrelor organice.
Datorită miezului negru al majorităţii fragmentelor, identificarea incluziunilor minerale a fost destul de dificilă. Atunci când fragmentele ceramice vor fi supuse unor analize cu lumină colorată, după rearderea într-un cuptor electric, în atmosferă oxidantă, aceste minerale vor fi mai bine vizibile.
Pe lângă cuarţ, mineralul predominant, au fost identificate incluziuni, în cantităţi diferite, reprezentate de: feldspat, oxid de fier, silturi calcaroase, ş.a. Lutul folosit este un unul conţinând mică.
Probe de lut şi posibile surse de provenienţă
Au fost prelevate trei probe de lut din malurile râului Teleorman. Alte opt probe au fost prelevate din malurile Clăniţei, afluent al Teleormanului. La o primă vedere, probele de pe Clăniţa par a fi în concordanţă cu rezultatele analizei structurii fragmentelor ceramice de la Măgura Buduiasca. În viitor, analizele ce se vor efectua asupra probelor de lut, vor confirma faptul pe care l-am presupus şi anume că ceramica este de provenienţă locală. Rămâne de stabilit dacă lutul a fost sau nu preparat de către olari.
Concluzii preliminare:
- pentru fabricarea ceramicii Starèevo-Criş şi Dudeşti s-a folosit lut având în compoziţie mică de provenienţă locală;
- lutul natural conţine cuarţ şi alte incluziuni minerale, printre care şi silturi calcaroase, în cantităţi diferite;
- pentru ceramica Starèevo-Criş s-au identificat, în componenţa lutului, aproape numai materiale organice;
- ceramica Dudeşti are în componenţă mai puţine materiale organice şi mai multe silturi calcaroase;
- există unele motive ce pledează pentru această schimbare din componenţa lutului. Pentru moment însă, se justifică mai mult ideea unei schimbări a surselor de aprovizionare cu lut, decât o nouă categorie de fabricare a ceramicii de natură arheologică/cronologică.
Paleobotanică. Date preliminare
Amy Bogaard
C13 Starèevo-Criş. S-au identificat următoarele specii: orz (Hordeum vulgare), grâu (Triticum monococcum), o leguminoasă măzărichea (Vicia ervilia), plus o altă specie asociabilă cu recoltele - coda rândunicii (Fallopia convovulus).
C18, Starèevo-Criş. S-au identificat următoarele specii: orz (Hordeum vulgare), grâu (Triticum monococcum), coda rândunicii (Fallopia convovulus). Măzărichea este atestată pentru prima dată în cultura Starèevo-Criş din România. Anterior Cârciumaru menţiona pentru cultura Starèevo-Criş doar grâul (Triticum monococcum şi Triticum dicoccum).
C7, Dudeşti timpuriu, unul din cele mai bogate complexe din punct de vedere paleobotanic. S-au identificat următoarele specii: grâul (Triticum monococcum şi Triticum dicoccum), seminţe, dar mai ales pleavă, seminţe de orz (Hordeum vulgare), alte câteva specii asociabile cu recoltele - coda rândunicii (Fallopia convovulus) şi zbârna (Solanum nigrum).
C6, Vădastra. S-a identificat orz şi probabil pleavă de grâu.
Orzul apare în mod repetat în probe. Măzărichea este reprezentată de o singură sămânţă, deci statutul ei de cultură este incert. Este cunoscută în Grecia şi în sudul Balcanilor. Orzul este cunoscut şi în cultura Kõrõs din Ungaria şi Starèevo din Iugoslavia.
Densitatea acestor resturi este mică, fiind aruncate probabil ocazional, ca deşeuri, fără a putea evidenţia cum aceste plante cultivate erau folosite şi depozitate.
Seminţele de coada rândunicii (Fallopia convovulus) au aceeaşi dimensiune cu boabele de cereale şi au tendinţa de a rămâne împreună cu acestea, în ciuda faptului că sunt supuse la curăţare. Coada rândunicii este o specie anuală, care indică un mare deranjament în sol, certificând faptul că este cultivat.
Arheozoologie. Date preliminare
Adrian Bălăşescu, Valentin Radu
Încă de la începutul cercetărilor arheologice de la Măgura Buduiasca şi până în prezent în baza de date arheozoologică a acestui şantier s-au acumulat peste 2.000 de resturi faunistice determinate şi atribuite culturilor neolitice: Starèevo-Criş, Dudeşti şi Vădastra. Doar 75% dintre acestea provin din complexe arheologice bine datate, restul neavând o încadrare precisă pentru că inventarul arheologic ne arată un amestec între două sau chiar trei culturi. Dacă ceramica prin caracteristicile pe care le are (pastă, decor etc.) ne permite o bună încadrare culturală, resturile faunistice nu prezintă caracteristici asemănătoare.
Starea de conservare a materialul faunistic studiat, fără a ţine cont de nivelul cultural, este proastă. Pe cea mai mare parte a lotului faunistic se observă o crustă calcaroasă (a cărui grosime variază de la 1 la 5-6 mm), care uneori acoperă întreg osul, o anumită parte se găseşte şi în interiorul diafizei oaselor lungi. Nu ştim care ar fi cauzele care determină apariţia acestei cruste, dar cu siguranţă ea se datorează condiţiilor de mediu pe care osul le-a suferit în cursul îngropării sale în sol. Marele dezavantaj furnizat de această crustă este că ea împiedică individualizarea urmelor (descărnare) lăsate de către diferitele unelte pe suprafaţa osului.
Prezenţa crustei calcaroase pe oase variază totuşi după contextele arheologice. De exemplu în C25 în US 1290, oasele prezintă această crustă bine evidenţiată în timp ce în US 1238 ea lipseşte. Noi presupunem în acest caz că materialul provine din niveluri culturale diferite, lucru care ar trebui confirmat de către alte analize. Într-un alt complex C24 pe mai multe fragmente osoase, diferite ca părţi anatomice se observă caracteristici de fosilizare asemănătoare (stare de conservare şi culoarea suprafeţei exterioare) ceea ce ar sugera că oasele respective ar putea aparţine de la acelaşi animal.
Menţionăm că prezenţa crustei calcaroase nu este legată de o anumită perioadă culturală, ci mai curând de conservarea in situ.
În situaţiile în care crusta calcaroasă lipseşte, pe suprafaţa osului se observă o descuamare superficială, care face aproape imposibilă individualizarea intervenţiilor antropice.
O altă observaţie tafonomică priveşte prezenţa fisurilor de pe suprafaţa osului care este dată atât de presiune exercitată de sol (greutate) în timpul îngropării fragmentelor faunistice în acesta, cât şi de condiţiile atmosferice suportate de materialul faunistic în sol (gradient de umiditate şi temperatură, variaţii de îngheţ-dezgheţ etc.). În timp fisurile se accentuează şi inevitabil ele duc la o fragmentare a osului în plan longitudinal. Noi am identificat astfel de spărturi longitudinale pe oasele mari care provin de la mamiferele de talie mare (bovine, cerb, etc.).
Chiar dacă câinele nu este prezent prin prea multe resturi, el este certificat indirect prin urmele de rosături lăsate la nivelul epifizelor oaselor. Alte urme observate sunt mult mai discrete şi ele sunt cauzate de rădăcinile plantelor.
Urmele de ardere sunt prezente într-un număr redus, excepţie fac oasele din C24 unde s-au descoperit un număr destul de mare de oase arse în diferite stadii (culoarea suprafeţei arse variază de la maro la negru şi chiar alb).
Starea de fragmentare a oaselor este relativ crescută faţă de alte materiale faunistice din aceeaşi perioadă culturală. Cauzele sunt multiple şi ele privesc pe de o parte intervenţia umană în neolitic (tranşarea animalelor) şi pe de altă parte conservarea in situ. Un alt factor care a determinat recoltarea unui număr atât de mare de oase este metodologia de prelevare folosită: flotarea şi cernerea sedimentului prin site care permite recuperarea resturilor de mici dimensiuni. O consecinţă directă a acestui fapt este gradul de determinare specifică, care variază de la un complex la altul între 0,01% (C31 – NR total 162 şi unde materialul a fost obţinut prin flotare) şi 50% (C18 – NR total 154, material obţinut prin cernere). În general în complexele unde materialul este obţinut prin flotare se observă un procentaj crescut de indeterminabile care prezintă dimensiuni între 0-2,5 cm (în fapt cea mai mare parte au sub 1 cm). Resturile obţinute prin flotare nu aduc foarte multe informaţii în ceea ce priveşte mamiferele, avantajul este că lista noastră faunistică este completată de specii de dimensiuni reduse, ca moluştele, peşti, reptile şi păsări care pe alte şantiere unde această metodă de prelevare lipseşte, ele nu au nici o şansă de a fi reprezentate.
Resturile de moluşte, peşti, reptile şi păsări sunt într-un mic număr dacă le comparăm cu acelea ale mamiferelor. Aceste specii de mici dimensiuni sunt prezente mai ales în complexele arheologice unde sedimentele au fost cernute sau flotate. În general ele sunt rezultatul consumării acestor animale capturate în special prin pescuit şi vânătoare. Speciile determinate sunt comune în jurul staţiunii de la Măgura Buduiasca. Printre moluşte s-au identificat mai ales bivalvele din genul Unio (probabil tumidus şi crassus); printre peşti avem ştiuca (Esox lucius), somnul (Silurus glanis) şi diferite specii de cyprinide: plătica (Abramis brama), mreana (Barbus barbus), scobar (Chondrostoma nassus), cleanul (Leuciscus sp.).
Ca dimensiuni, bivalvele şi peştii sunt de talie redusă. O singură vertebră de somn are dimensiuni care permit reconstituirea greutăţii în jurul a 15 kg. Acest fapt nu este cu totul excepţional deoarece în tell-ul de la Vităneşti, comunitatea gumelniţeană de aici pescuia în râul Teleorman peşti de aceeaşi talie.
Chiar dacă resturile acestor animale sunt puţine numeric, ele ne indică că locuitorii de la Măgura practicau culesul şi pescuitul în scopul diversificării hranei de origine animală.
Resturile de mamifere sunt dominante în toate complexele studiate. Noi am identificat atât specii domestice: vita domestică (Bos taurus), oaia (Ovis aries), capra (Capra hircus), porcul domestic (Sus domesticus), câinele (Canis familiaris), cât şi sălbatice: iepurele de câmp (Lepus europaeus), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), bursucul (Meles meles), jderul (Martes sp.), dihorul (Mustela putorius), mistreţul (Sus scrofa), cerbul (Cervus elaphus), căpriorul (Capreolus capreolus) şi bour (Bos primigenius).
În complexele analizate fără a ţine cont de încadrarea culturală resturile de bovine domestice sunt predominante ceea ce demonstrează că specia Bos taurus a fost la baza economiei animaliere pentru aceste culturi. Datele biometrice arată că talia acestor animale era mai mare decât cea întâlnită mai târziu în culturile eneolitice Boian şi Gumelniţa.
Ovicaprinele ocupă locul doi printre animalele domestice. Datorită fragmentării crescute a oaselor (gradul de determinare specifică este invers proporţional cu acela al fragmentării) nu putem specifica care specie este dominantă: capra sau oaia. Datele biometrice sunt rare şi în consecinţă comentariile privind aceşti taxoni sunt limitate.
Suinele domestice sunt slab reprezentate, ponderea lor rămânând sub 5% per total fauna de mamifere.
Câinele este rar şi uneori absent în anumite complexe arheologice. Trebuie menţionat că într-un complex Dudeşti s-au identificat resturi care ar putea sugera o utilizare a câinelui în alte scopuri decât paza locuinţelor şi a turmei. Astfel pe o scapulă s-au pus în evidenţa urme de descărnare care atestă consumul alimentar al speciei. De asemenea, urme de prelevare a blănii au fost surprinse pe o mandibulă de câine.
Mamiferele sălbatice sunt reduse ca număr de resturi în comparaţie cu cele domestice. Vânătoarea era orientată spre speciile de talie mare ca bourul, cerbul, mistreţul şi căpriorul. Ponderea acestor specii în alimentaţie rămâne redusă, vânătoare având un rol secundar de suplimentare a hranei de origine animală.
Antropologie. Date preliminare
Cătălin Lazăr, Andrei Soficaru
În urma cercetărilor efectuate la Măgura Buduiasca au fost identificate numeroase oase umane. Acestea au fost descoperite în gropi, asociate cu oase de animale, fragmente ceramice, chirpici, unelte din silex. Conţinutul acestor gropi indică faptul că probabil erau gropi menajere. Majoritatea oaselor umane provin din complexe aparţinând culturilor Dudeşti şi Vădastra. Puţine oase provin din nivele amestecate aparţinând culturilor Starèevo-Criş/Dudeşti. Oasele umane au fost identificate în S9, S10, S12 şi S19). Din păcate materialul osteologic (oase umane) din S19 a fost doar verificat. Identificarea oaselor umane a fost realizată de dr. Adrian Bălăşescu (arheozoolog) şi Andrei Soficaru (antropolog). În primăvara anului viitor va fi verificat materialul osteologic şi din restul sondajelor deoarece este posibil să se identifice alte oase umane.
Au fost analizate 22 de fragmente de oase umane provenind de la 19 indivizi. Determinarea sexului a fost posibilă pentru 5 indivizi (trei femei şi doi bărbaţi) dar nu şi pentru alţi 14 indivizi. Determinarea vârstei arată cinci copii şi 14 adulţi – maturi. Din punct de vedere anatomic se pot observa: craniu -16 fragmente (dinţi -3, calotă -9, alte oase -4), membre superioare -2, membre inferioare -2, falangă -1, mandibulă -1. Ca o concluzie considerăm necesară o analiză antropologică completă deoarece unele oase pot avea posibile tăieturi intenţionate care să indice o intervenţie umană. Prezenţa acestor oase în contexte nefunerare nu reprezintă o noutate, situaţii similare fiind întâlnite în siturile neo-eneolitice, existenţa lor generând numeroase întrebări. Este posibil ca aceste oase să fie legate de practici magico-religioase? Sau aceste oase disparate reprezintă un fel de morminte simbolice conform teoriei lui John Chapman? Sau poate oasele umane sunt asociate cu practici antropofage practicate de aceste societăţi?