Măgura | Judeţ: Teleorman | Punct: Buduiasca, Teleor 003 | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Hallstatt; La Tène; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 153259.03 |
Județ:
Teleorman
Unitate administrativă:
Măgura
Localitate:
Măgura
Punct:
Buduiasca, Teleor 003
Localizare:
| 153259.03 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bailey | Douglass | participant | Cardiff University, HISAR, UK |
| Mills | Steve | participant | Cardiff University, HISAR, UK |
| Tapper | Bryn | participant | Cornwall Archaeological Unit, UK |
| Jacobs | Loe | participant | Leiden University |
| Van As | Abraham | participant | Leiden University |
| Lazăr | Alexandru Cătălin | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Apope | Ştefan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Mirea | Pavel | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Zaharia | Pompilia | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Andreescu | Radian-Romus | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bem | Cătălin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Moldoveanu | Katia | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Bogaard | Amy | participant | Sheffield University, UK |
| Michael | Charles | participant | Sheffield University, UK |
| Whitmore | Chris | participant | Stanford University, USA |
| Nemeş | Călin | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Thiessen | Laurens | participant | Thissen Archaeological Ceramics Bureau |
Raport:
Proiectul "Începuturile civilizaţiei europene. Neo-eneoliticul la Dunărea de Jos"
Lucrările s-au desfăşurat în perioada august-septembrie 2003.
Obiectivele din acest an au fost: cercetarea specificului locuirilor din neoliticul timpuriu şi dezvoltat; continuarea cercetării unor complexe apărute în campania anului trecut (locuinţa L1, complexele C1, C3 şi C4); stabilirea limitelor aşezării.
În partea de N a sondajului S 8a (2002) a fost deschis sondajul S 10 cu dimensiunile de 8 x 8 m, împărţit în patru suprafeţe egale (A, B, C, D) de martori stratigrafici de 0,50 m lăţime. Aici au fost identificate nouă complexe neolitice (C9, C10, C12- C19) şi două complexe post-neolitice (C11 şi M8, ambele din Hallstatt-ul timpuriu).
În partea de E a sondajului S 8a, a fost deschis, păstrându-se un martor stratigrafic de 0,25 m, sondajul S 11, cu dimensiunile de 10 x 1,5 m. Au fost cercetate complexele neolitice C1, C3 şi C4, precum şi un complex post-neolitic (o groapă geto-dacică).
Alte cinci sondaje S 12 – S 16 (dimensiuni 2 x 1,5 m) au fost deschise la N de S 10, pe direcţia N - S, cu distanţe de 20 m între ele. Un sondaj cu dimensiuni similare, S 17, a fost deschis la o distanţă de 20 m de S 10, în partea de E a acestuia.
La circa 155 m N de S 10, a fost deschis sondajul S 18 (2 x 1,5 m), cu scopul de a cerceta resturile unui complex neolitic apărut fortuit, în urma unor lucrări agricole.
Pentru obţinerea unor informaţii cât mai exacte despre complexele identificate, s-a efectuat o săpătură pe niveluri (contexte) cu grosimi de 10 sau 5 cm, suprafeţele fiind împărţite în carouri de 0,50 x 0,50 m. Pentru a efectua o înregistrare cât mai exactă a stratigrafiei, au fost păstraţi o serie de martori stratigrafici intermediari, în funcţie de necesităţile din teren. Datele topometrice şi altimetrice au fost înregistrate cu ajutorul unei staţii totale EDM-Topcom Station Total Model cu prismă triplă.
Stratigrafia. Sub arabil se află un nivel (gros de 0,80 -1 m) cu materiale amestecate atribuite epocii neolitice (Starèevo-Criş, Dudeşti, Vădastra), culturii Cernavodă I, Hallstatt-ului timpuriu, epocii geto-dace, epocii migraţiilor şi medievale. Numai în suprafaţa D al sondajului S 10 este vizibilă o stratigrafie verticală: un complex hallstattian suprapune parţial un complex Dudeşti timpuriu (neolitic dezvoltat), care suprapune la rândul său, tot parţial, un complex Starèevo-Criş (neolitic timpuriu). În celelalte suprafeţe ale sondajului S 10 (A, B, C) a putut fi stabilită numai o legătură stratigrafică orizontală între complexele cercetate.
În sondajul S 12 sub primele două niveluri (arabil şi amestecat), a fost identificat un nivel ce aparţine neoliticului dezvoltat (Dudeşti şi Vădastra), la baza acestuia aflându-se şi câteva materiale din neoliticului timpuriu (Starèevo-Criş). O situaţie similară este întâlnită şi în cazul sondajului S 17.
În sondajele S 13 - S 16 au fost identificate doar materiale din neoliticul dezvoltat (Dudeşti şi Vădastra), în timp ce nivelul neoliticului timpuriu nu mai este prezent.
O situaţie deosebită este întâlnită în sondajul S 18, unde a fost identificat un nivel ce aparţine neoliticului dezvoltat (Dudeşti), imediat sub nivelul arabil.
Complexe. Complexul C 1, cercetat parţial în campania anului trecut, a apărut şi în zona de sud a sondajului S 11, puternic deranjat însă de o groapă post-neolitică (G 3).
Complexele C 3 şi C 4 au fost identificate în sondajul S 11, limitele lor estice aflându-se foarte aproape de profilul de vest al amintitului sondaj.
Locuinţa L 1 nu a mai fost identificată, aşa cum era de aşteptat, în sondajul S 11, limita ei estică aflându-se probabil în martorul stratigrafic dintre S 8a şi S 11.
Complexul C 9, o groapă, probabil menajeră, aparţine fazei timpurii a culturii Vădastra (Vădastra I). Apărută în suprafaţa C a sondajului S 9 la -0,90 m, are o formă aproximativ ovală, cu dimensiunile de 2,80 x 1,90 m şi o adâncime de 0,40 m. Inventarul era compus din numeroase oase de animale şi fragmente ceramice. Ceramica predominantă, cea grosieră, este decorată cu barbotină sau brâuri alveolate. Au apărut şi câteva fragmente cu decor în benzi haşurate în reţea, încrustate uneori cu pastă albă.
Complexul C 10, o groapă Starèevo-Criş, cercetată parţial tot în suprafaţa C a sondajului S 10, în colţul de SV al acestuia, la o adâncime de 1,20 m. Dimensiunile vizibile erau de 0,50 x 0,40 m şi 0,70 m adâncime. Ceramică tipică Starèevo-Criş: fragmente de vase globulare, realizate fie din pastă grosieră, fie fină, decorate cu linii paralele, incizate şi uneori cu alveole pe buză, fragmente pictate monocrom (roşu, roşu-sângeriu).
Complexul C 11, identificat în suprafaţa D a sondajului S 10 la aproximativ -0,90 m. Se prezintă sub forma unei alveolări de maxim 0,40 m grosime, de formă ovală, cu dimensiunile de 1,70 x 0,75 m, orientată pe direcţia E -V. În partea de E au fost găsite, împrăştiate, resturile unei vetre. Pe baza materialului ceramic, complexul a fost atribuit Hallstatt-ului timpuriu (grupul cultural Meri). Ceramica, în general cenuşie sau maronie este bine arsă şi lustruită. Pot fi amintite ca forme: castroane bitronconice, cu buza înaltă, evazată, castroane bitronconice, ceşti tronconice sau cu pereţi arcuiţi, cu toarte late, uşor supraînălţate. De menţionat şi prezenţa unui manşon tubular, confecţionat din fier.
Complexul C 12, o groapă Starèevo-Criş a cărei funcţionalitate este greu de precizat, a fost identificată în suprafaţa A a secţiunii S 10, la -1,10 m. De formă aproximativ ovală (dimensiuni 1,10 x 0,65 m, adâncime maximă 0,20 m), conţinea, pe lângă fragmente de chirpici ars, un vas întregibil, de formă globulară, modelat din pastă fină, cu pleavă în compoziţie, de culoare maronie, bine lustruit. Au fost descoperite şi fragmente ceramice decorate cu impresiuni "bob de grâu" sau pictate cu roşu.
Complexul C 13, posibil o locuinţă Starèevo-Criş abandonată şi refolosită drept groapă menajeră, a fost cercetată tot în suprafaţa A a sondajului S 10, o porţiune aflându-se şi în suprafaţa D a aceluiaşi sondaj. Limita superioară a acestui complex a fost observată la circa -1 m faţă de nivelul actual de călcare. Era săpat "în trepte" şi avea o formă aproximativ ovală, cu dimensiunile vizibile de 3,80 x 2,70 m şi o adâncime de maxim 1 m. Inventarul era compus din numeroase fragmente ceramice. Categoria grosieră este reprezentată de vase globulare sau cu pereţi arcuiţi, cu buza scurtă, dreaptă, uneori alveolată. Decorul constă în linii incizate, brâuri alveolate dispuse orizontal, vertical sau "în ghirlandă", crestături, ciupituri, impresiuni "bob de grâu". Categoria ceramicii fine este reprezentată de vase globulare sau bitronconice şi cupe tronconice sau uşor profilate. Decorul este realizat prin incizare (linii fine, paralele sau dispuse în unghi). Este întâlnită şi ceramica pictată monocrom (roşu, cărămiziu), bicrom (negru sau brun pe roşu, roşu sângeriu, portocaliu) sau policrom (negru, brun, alb, crem, pe fond roşu, roşu sângeriu, portocaliu). Ca forme specifice acestei categorii pot fi amintite cupele tronconice şi bitronconice, cu picioare înalte, masive, inelare sau "în cruce" şi vasele globulare. Motivele decorative sunt liniile paralele, oblice sau verticale, benzile şi triunghiurile haşurate în reţea, triunghiurile, ghirlandele. Inventarul ceramic este completat de un fragment de vas, probabil antropomorf, un fragment de statuetă antropomorfă, două fragmente de statuete zoomorfe (bovidee). Uneltele, aflate şi ele în stare fragmentară, sunt reprezentate de piese de silex (lame, nuclee, percutoare), de os (spatule, împungătoare, vârfuri), obsidian (o lamă). Pe lângă acestea se adaugă fragmente de chirpici ars şi numeroase oase de animale.
Complexul C 14, vizibil în profilul de S al suprafeţei C a sondajului S 10, se prezenta sub forma unei gropi, de formă conică, cu o lungime de 1,10 m şi o adâncime de maxim -0,60 m. Cele câteva materiale ceramice recuperate pot încadra complexul într-o fază timpurie a culturii Dudeşti.
Complexul C 15/16, este o groapă menajeră identificată în suprafaţa D a sondajului S 10. A fost vizibilă la 1,10 m adâncime şi avea o formă neregulată, cu dimensiuni de 1,70 x 1 m şi o adâncime de cca. 0,40 m. A fost descoperită o cantitate mare de oase de animale şi de fragmente ceramice. Materialul ceramic cuprinde categoriile grosieră, semifină şi fină. Ceramica grosieră, decorată cu barbotină, impresiuni, ciupituri, linii incizate, alveole pe buză, brâuri alveolate, este reprezentată de vase globulare sau cu pereţii arcuiţi. Ceramica semifină , reprezentată doar printr-o singură formă sigură (capace cilindrice), este decorată cu benzi incizate, haşurate în reţea largă, benzi umplute cu puncte, încrustate uneori cu pastă albă. Decorul tipic pentru ceramica fină este realizat din pliseuri sau caneluri, dispuse orizontal sau oblic, ca forme întâlnindu-se vase tronconice sau profilate, cu picior cilindric înalt, gol la interior, vase bitronconice, vase cu toarte prevăzute cu butoni cilindrici sau discoidali şi trei sau patru picioare circulare sau rectangulare în secţiune.
Complexul C 17, o groapă Vădastra I cercetată parţial în suprafaţa C a sondajului S 10 a cărei limită superioară se afla la -1,10 m, de formă probabil ovală, cu dimensiunile vizibile de 1,10 x 0,90 m şi o adâncime de 0,60 m. Ceramică grosieră, decorată cu barbotină asociată uneori cu alveole sau brâuri alveolate, este ilustrată de vase bitronconice sau cu pereţii arcuiţi. Ceramica fină, lustruită şi decorată cu caneluri verticale, orizontale sau oblice, uneori asociate cu alveole sau împunsături triunghiulare, cuprinde, în special, vase bitronconice, cu gâtul mai mult sau mau puţin înalt şi umărul, uneori rotunjit. De semnalat un vas probabil piriform, cu decorul tipic pentru cultura Vădastra: linii, zig-zaguri, spirale afrontate, şiruri de triunghiuri sau romburi, realizate prin tehnica exciziei şi încrustate cu pastă albă. Inventarul este completat de câteva unelte de silex (lame, gratoare) şi os (împungătoare).
Complexul C 18, probabil o locuinţă abandonată, a fost identificată în zona centrală a suprafeţei D a sondajului S 10. Avea o formă ovală, cu diametrele de 2,80, respectiv 2,50 m şi o adâncime de cca. 0,60 m. Ceramica descoperită aici se încadrează in faza a III-a a culturii Starèevo-Criş. Categoria grosieră este reprezentată de vase de formă globulară sau cu pereţi arcuiţi, decorate cu impresiuni "bob de grâu", linii incizate dispuse oblic sau în reţea, asociate cu brâuri alveolate verticale şi mai rar, barbotină. Categoria fină este reprezentată de vase bitronconice sau cu pereţi arcuiţi, lustruite, nedecorate. Ceramica pictată este fie monocrom (roşu, roşu-cărămiziu), fie bicrom (negru sau brun pe fond roşu, sau roşu-sângeriu). Motivele decorative constau în grupuri de linii verticale, paralele şi triunghiuri pe buză. Au fost identificate şi fragmente ceramice pictate policrom: brun şi crem pe fond roşu sângeriu sau cărămiziu. Au fost descoperite, pe lângă fragmente ceramice şi oase de animale, fragmente de chirpici ars, un fragment de statuetă antropomorfă, unelte de silex (lame), unelte de os (spatule, împungătoare, o fusaiolă), un pandantiv din colţ de mistreţ.
Complexul C 19, cercetat parţial în zona de NV a suprafeţei D a sondajului S 10 aparţine tot neoliticului timpuriu (Starèevo-Criş III). De formă probabil ovală, avea dimensiunile de aproximativ 1 x 0,80 m şi o adâncime de 0,30 m. Materialele ceramice sunt comparabile cu cele descoperite în complexul C 18, în a cărei vecinătate se află. Se remarcă picioarele masive, cilindrice, fie goale, fie pline la interior sau picioarele masive "în cruce", provenite de la cupe tronconice sau profilate. De semnalat şi prezenţa unui fragment ceramic pictat policrom, provenit, probabil, de la o cupă tronconică. Pe fond roşu este pictat cu negru un decor ce constă în benzi oblice, dispuse în unghi, delimitate de puncte alb-crem şi asociate cu un triunghi haşurat în reţea, de aceeaşi culoare.
Complexul C 20, probabil o parte dintr-o locuinţă Dudeşti (târziu) de suprafaţă, incendiată, avea dimensiunile de aproximativ 1,80 x 1,70 m. Se prezenta sub forma unei aglomerări de mici fragmente de chirpici ars şi de fragmente ceramice, unele provenite de la vase sparte în loc. Ceramica grosieră este reprezentată de fragmente ce provin de la un vas piriform, decorat cu barbotină şi două brâuri alveolate, unul situat la baza gâtului, celălalt pe zona de diametru maxim. Un alt vas piriform este decorat cu benzi haşurate în reţea, ce alternează cu benzi cruţate, dispuse în scară sau zig-zag, F-uri afrontate sau răsturnate, repartizate în registre verticale. Un vas de formă bitronconică, cu gât înalt, decorat cu caneluri paralele, aparţine categoriei ceramicii fine. Inventarul este completat de câteva fragmente de unelte de silex, cu caracter microlitic (lame, gratoare).
Mormântul M 8 a fost identificat în suprafaţa C al sondajului S 10. Este un mormânt de incineraţie în urnă, ce aparţine Hallstatt-ului timpuriu. Urna funerară, în care se aflau oasele calcinate, fără alt inventar, a fost descoperită la adâncimea de 0,50 m şi se afla plasată într-o groapă cu diametrul de aproximativ 0,50 m. Urna este modelată cu mâna, dintr-o pastă amestecată cu nisip şi pietricele. Are o formă globulară, cu gâtul înalt şi buza dreaptă, ascuţită. La baza gâtului are patru tortiţe circulare dispuse diametral opus.
Groapa G 3, cercetată în sondajul S 11 avea limita superioară la -1,50 m şi forma tronconică, cu un diametru la bază de aproximativ 2 m şi o adâncime de 1 m. Pe fundul ei a fost depus, ca ofrandă, un schelet complet de câine, ars, aflat în conexiune anatomică, culcat pe partea dreaptă, cu capul orientat spre V. Alături se aflau câteva fragmente ceramice cenuşii, lucrate la roată. Acest tip de ofrandă este documentat la dacii liberi din Muntenia, în sec. II-III p. Chr. (Bucureşti Militari, Bucureşti Tei, Mătăsaru, Udeni)
În stadiul actual al cercetărilor nu putem decât să formulăm câteva ipoteze de lucru referitoare la locuirile neolitice de la Măgura-Buduiasca: neoliticul timpuriu aparţine fazei a III-a a culturii Starèevo-Criş (III b), iar locuirea din această perioadă pare a se restrânge la zona frontală a terasei joase a râului Teleorman; neoliticul dezvoltat este reprezentat de culturile Dudeşti şi Vădastra I.
Pe baza observaţiilor stratigrafice dar şi pe baza analizei materialului ceramic, cultura Dudeşti pare să aibă două faze de evoluţie: o fază timpurie şi o fază devoltată (târzie). Faza târzie ar corespunde cu fazele Dudeşti-Cernica (Muntenia Centrală) sau Dudeşti III-IV (estul şi centrul Olteniei). Faza timpurie este caracterizată prin prezenţa masivă a ceramicii decorate cu impresiuni, dar şi a ceramicii canelate. Apar şi fragmente ceramice decorate cu benzi incizate, haşurate în reţea, încrustate uneori cu pastă albă. Elementele de decor semnalate încă din campania anului trecut şi identificate şi în acest an, întâlnite pe o serie de fragmente ceramice (benzi fin incizate, haşurate în reţea, dispuse paralel sau în unghi, asociate cu linii paralele sau dispuse în unghi, meandre, motive "în val", realizate printr-o incizie mai lată şi mai adâncă, încrustate cu pastă albă), pot fi atribuite unui stil local, documentat până în prezent doar la Măgura-Buduiasca.
Prezenţa în număr mare a elementelor Karanovo III, a vaselor cu gât înalt, sprijinite uneori pe trei sau patru picioare cilindrice, cu toarte prevăzute cu butoni cilindrici sau discoidali, a fragmentelor ceramice decorate cu benzi umplute cu puncte sau a altăraşelor triunghiulare demonstrează puternice legături cu zonele de la sud de Dunăre. O problemă pentru viitoarele cercetări va fi aceea a lămuririi asocierilor dintre elementele Dudeşti timpurii, cele Karanovo III şi elementele specifice sitului de la Măgura.
Prelucrarea probelor prelevate pentru datare radiocarbon vor aduce clarificări legate de locuirile neolitice, de relaţiile temporale dintre acestea;
Informaţii despre paleoeconomia comunităţilor umane de aici, vor fi furnizate după prelucrarea resturilor faunistice sau paleobotanice şi după analiza reziduurilor organice de pe fragmentele ceramice prelevate din diferite complexe;
Cercetările viitoare au în vedere în principal deschiderea unor suprafeţe mari care să permită evidenţierea organizării interne a locuirilor de la Măgura-Buduiasca, precum şi continuarea sondajelor pentru identificarea limitelor sitului.
Analiză microstratigrafică complexul 13, sondaj 10A
Cătălin Bem
Structura cercetată majoritar în sondajul 10A a fost identificată în momentul apariţiei nivelului steril arheologic – sedimentul natural al terasei inferioare a Teleormanului. Se individualiza o zonă, în primul rând, din punct de vedere cromatic. Evident, existenţa unei excavaţii era departe de orice îndoială. Faptul că evidenţierea acestui complex a fost posibilă numai în acel moment stratigrafic este explicată de omogenizarea pedogenetică a solurilor antice – situaţie deseori întâlnită în situri arheologice de acest tip – dar, nu în ultimul rând, şi de foarte numeroasele bioperturbaţii. De altfel, profilele martorului păstrat în sondaj dar şi cele magistrale sunt o copie fidelă a unei stratigrafii afectată de galeriile de animale.
Partea superioară a umpluturii gropii a fost demontată pe contexte stratigrafice altimetrice cvasi-orizontale de 1 m2 (având o medie de 0,10-0,12 m grosime) – este porţiunea imposibil de individualizat. Săpătura ulterioară a vizat demontarea restului umpluturii din acelaşi punct de vedere al contextelor stratigrafice, dar ţinându-se cont şi de o succesiune firesc nu întotdeauna orizontală a unităţilor depoziţionale. S-a avut în vedere o demontare strict stratigrafică, utilizându-se pentru înregistrare, aşadar, aceleaşi contexte de 1 m2. În felul acesta, o unitate stratigrafică conţine în fapt mai multe contexte – atât în plan orizontal (mai mult sau mai puţin), ca elemente similare (echivalente), cât şi vertical, în cazul în care grosimea sa a determinat împărţirea.
Suprafaţa denivelată a fundului gropii(lor) cred că se datorează în cea mai mare măsură bioperturbaţiilor - care au pătruns şi în steril – nu unei acţiuni umane.
Umplerea excavaţiei s-a realizat gradual, firesc – trebuie menţionată săparea în trepte a gropii, diferenţierea în general a sedimentelor de umplere fiind dependentă de amplasamentul lor spaţial. Evident, treapta cea mai de jos, a treia altimetric, cuprindea mai multe momente stratigrafice. Primul şi cel de-al treilea erau identice cu cel dintâi din cazul celei de a doua trepte – este vorba de un sediment necompactat, afânat, brun-cenuşiu, organic. Prima senzaţie creată de prezenţa acestui tip de sediment este aceea a unei umpleri de spaţii mai mult sau mai puţin goale. Necompactarea acestor US-uri, în ciuda faptului că stratigrafic sunt primele, suportând cel puţin greutatea celor ulterioare, ar putea indica existenţa acestui spaţiu gol (poate resturi ale unei suprastructuri din lemn care s-au sprijinit pe trepte?). O altă posibilă interpretare a provenienţei acestor unităţi stratigrafice ar putea fi acea a căderii lor din marginile gropii de deasupra sterilului – din nivelul de sol antic, excavat. Trebuie menţionat şi faptul că pe unele mici suprafeţe (diminuate şi de numeroasele bioperturbaţii) par a păstra urme ale unei nivel ce se poate numi ocupaţional – mici fragmente de cărbune, resturi organice (în general, acestea păstrându-se sub foarte puţinele fragmente ceramice in situ de pe fundul gropii).
Revenind la cea de-a treia treaptă, între cele două amintite momente se intercalează unul de umplere ce are cauze, cred, naturale – este vorba de blocuri de sediment cvasi-steril cu o relativă pigmentare cu cărbune. Factorii naturali, cred, sunt cei care au determinat degradarea marginilor superioare (şi apoi inferioare) ale excavaţiei care s-au prăbuşit periodic, în blocuri sau numai lentile (care ulterior s-au compactat, nemaifiind posibilă individualizarea lor), acoperind şi, apoi, fiind acoperite de alt tip de sediment. Situaţia se repetă şi în cazul celorlalte trepte, cu menţiunea că pentru prima se observă foarte clar mularea acestui tip de umplutură pe ceea ce se păstra din pereţii gropii, oblic.
Ceea ce reprezintă umplutura propriu-zisă a gropii, posibil cu material intenţionat depus şi care nu a suferit transformări pedogenetice vizibile macroscopic (aşa cum s-a întâmplat cu partea superioară), este reprezentată de un sediment nisipos, cenuşiu, cu textură fină, având două grade de compactare – cel mai dur (prezent în cazul primelor trepte în cel puţin două rânduri) conţine şi foarte puţine materiale arheologice (fragmente ceramice, oase). Compactarea diferită trebuie să aibă şi cauze diferite (poate o reutilizare a spaţiului în două momente?). În general, fragmentele ceramice şi oasele prezente în sedimentul mai puţin compact se află în poziţie oblică sau chiar verticală.
Studiu sedimentologic.
Constantin Haită
Studiul sedimentologic realizat în campania de cercetări arheologice din anul 2003 a avut în vedere studierea profilelor stratigrafice şi eşantionarea micromorfologică a complexelor arheologice cercetate în sondajul S 10, ca şi a profilelor stratigrafice ale unor sondaje situate pe un aliniament cu orientare generală N - S.
În sondajul 10 A, a fost cercetat un bordei aparţinând culturii Criş, a cărei bază este constituită din orizontul carbonatic, foarte cimentat, al solului terasei inferioare a Teleormanului. În această structură de locuire (?), o serie de eşantioane au fost prelevate din umplutura acestuia, constând din diferite depuneri, cenuşiu închis şi brun, granulare, în general cu rari constituenţi antropici, uneori foarte compactate, unele cu caracter lenticular, în scopul precizării etapelor de locuire. Au fost urmărite, de asemenea, variaţiile laterale din marginea gropii bordeiului către partea sa centrală, atât pe profilele de SE şi NV ale unui martor stratigrafic, cât şi pe profilul de V al acestei suprafeţe.
În sondajul 10 B, a fost eşantionată o groapă cu dimensiuni reduse, conţinând acumulări cu caracter organic, cu diverşi constituenţi antropici: ceramica, oase şi fragmente de corn, cochilii, cenuşa, carbune, chirpic ars şi nears.
În sondajul 10 C, pe profilul sudic, a fost eşantionată o altă groapă, ce taie orizontul carbonatic al nivelului de sol. Umplutura acestei gropi conţine fragmente ceramice atribuite culturii Criş şi foarte fine şi rare fragmente de chirpic ars.
În sondajul 10 D a fost cercetat un complex foarte asemănător cu cel cercetat în 10 A, interpretat şi în acest caz ca un bordei. Umplutura acestei structuri este stratificată, fiind constituită din niveluri şi lentile siltice nisipoase şi argiloase, brune, cenuşii şi gălbui. In această situaţie a fost eşantionată succesiunea studiată pe profilul vestic al unui martor central, orientat N - S, fiind urmărite atât variaţiile verticale cât şi laterale de facies.
În celelalte sondaje cercetate din punct de vedere sedimentologic, Sondaj 12, 13, 14, 15 şi 16, a fost urmărită stratigrafia de ansamblu, îndeosebi a nivelurilor de locuire, în scopul înţelegerii geometriei depunerilor aşezării şi a modului de formare, respectiv a activităţilor umane cărora le corespund.
Analiză arheozoologică
Adrian Bălăşescu, Valentin Radu, Ioan Elek Popa
Fauna care provine din aceasta staţiune este extrem de variată şi bogată. Acest lucru se datorează în primul rând faptului că majoritatea complexelor arheologice sunt date la sită, ceea ce permite recuperarea tuturor artefactelor arheologice, inclusiv cele faunistice:
Speciile de mamifere identificate sunt reprezentate atât de animale domestice: Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Sus domesticus, Canis familiaris, cât şi de sălbatice: Lepus europaeus, Canis lupus, Vulpes vulpes, Meles meles, Martes sp., Sus scrofa, Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Bos primigenius.
Identificarea mai multor complexe arheologice, care aparţin unor diferite culturi neolitice: Starcevo-Criş (184 resturi), Vădastra (164 resturi) şi Dudeşti (525 resturi), ne-a permis compararea acestora din punct de vedere arheozoologic şi urmărirea evoluţiei paleoeconomiei de-a lungul celor trei culturi în acelaşi areal geografic (Valea Teleormanului).
Ponderea cea mai mare în cadrul faunei de mamifere o au mamiferele domestice, care reprezintă 90% în cultura Criş, 98% în cultura Vădastra şi 91% în cultura Dudeşti.
În ceea ce priveşte speciile de animale domestice, se observă că vita domestică este cea mai bine reprezentată ca număr de resturi. Procentajele deţinute de aceasta sunt de peste 80%, ceea ce demonstrează importanţa speciei în cadrul paleoeconomiei animaliere. Locul doi este deţinut de ovicaprine, care sunt urmate de porcine. Acestea din urmă prezintă un număr extrem de mic de resturi, sub 1 % în toate nivelurile culturale.
O comparaţie a spectrelor faunistice din diferite aşezări neo-eneolitice din Valea Teleormanului (aşezări Boian-Giuleşti, Boian Spanţov şi Gumelniţa) ne arată o evoluţie interesantă a ponderii acestei specii (Sus domesticus). Astfel pe măsura ce comunităţile devin sedentare (constituie tell-uri) importanţa speciei creşte foarte mult, ea atingând procentaje de peste 20% din faună (cultura Gumelniţa).
Câinele este extrem de rar în cadrul eşantioanelor faunistice, dar trebuie subliniat faptul că în nivelul Dudeşti s-au identificat resturi care are sugera utilizarea speciei şi în alte scopuri decât cele utilitare (paza locuinţelor, turmelor, etc). Astfel pe o scapula, pe faţa dorsală s-au observat urme de descărnare ce atestă consumul speciei. De asemenea pe o mandibulă, pe faţa laterală a acesteia s-au pus în evidenţă urme fine de tăiere ce sugerează prelevarea blănii după moartea animalului.
În ceea ce priveşte vânătoarea, aceasta are un rol secundar, de suplimentare a alimentaţiei, importanţa sa fiind destul de redusă. În complexele Criş şi Dudeşti s-au identificat câte şapte taxoni sălbatici, în timp ce în complexele Vădastra s-au determinat doar două specii.
Prospecţiuni arheogeofizice
Călin Nemeş
Obiectivul principal l-a constituit cercetarea sistematică a unor zone disponibile din cadrul aşezării (aşezărilor), folosind metoda de prospectare magnetometrică.
Condiţiile de teren nu au fost dintre cele mai fericite, datorită impedimentelor cauzate de cultivarea terenului cu viţă-de-vie şi cereale. Relieful prezintă denivelări minime, zona fiind de terasă. Lucrările agricole (arături adânci specifice culturii viţei-de-vie) şi cele legate de asigurarea apei pentru irigaţii au avut o influenţă negativă asupra măsurătorilor, la acestea adăugându-se prezenţa în imediata vecinătate a sitului a unui drum cu circulaţie moderată şi a unei foste reţele de electrificare.
În cele 5 zile avute la dispoziţie s-a reuşit acoperirea unei suprafeţe de 2 ha (20.010 m2) prin metoda magnetometrică, constând în şase zone de interes, disponibile între culturile agricole.
Echipamentul utilizat a constat într-un sistem gradiometru cu vapori de cesiu Scintrex SmartMag SM4G şi o staţie de bază/magnetometru cu protoni Scintrex ENVIGrad
Zona 1. Măsurătorile în această primă suprafaţă au reuşit conturarea unui orizont de locuire, caracterizat de contexte arheologice ce prezintă cantităţi însemnate de material arse (podini, pereţi, concentrări de ceramică).
Se constată şi o anume orientare a acestora ţinând seama de punctele cardinale: orientarea preponderentă a structurilor compacte este NV – SE, permiţând astfel o mai mare expunere la soare a locuinţei.
Dimensiunile anomaliilor se încadrează în limitele normale de suprafaţă ale unor locuinţe, cazurile în care acestea sunt depăşite indicând cel mai probabil o distrugere sau o asociere a mai multor locuinţe (dependinţe)
Zona 2 . Această zonă a fost marcată puternic de intervenţii antropice: reţeaua de irigaţii, stâlpii de electrificare, sondaje arheologice, gropi moderne şi arătură adâncă specifică culturii viţei-de-vie.
Din aceste cauze structurile identificate sunt mult mai greu de conturat datorită distrugerilor cauzate în special de lucrările agricole.
În linii mari orientarea NV - SE se păstrează pentru majoritatea anomaliilor compacte, cu dimensiuni ce indică asocierea lor cu locuinţe de epocă incertă, cu mult material ars sau ceramică
Zona 3. Această zonă se află din fericire în afara interferenţelor majore însă este şi ea afectată de lucrările agricole intense, situaţie care nu permite o mai clară conturare a anomaliilor sau a entităţilor în cadrul grupurilor semnalate
Zona 4. Măsurătorile pe această suprafaţă au fost deranjate de imediata vecinătate a drumului şi de inerentul trafic auto precum şi de prezenţa unor obiecte metalice moderne în apropierea carosabilului.
Pe întreaga suprafaţă există indicii ale unei locuiri intense, vizibile sub forma unor grupări de anomalii în general pozitive, cu contururi destul de precise; aceasta ar putea indica o locuire mai recentă.
Această interpretare nu poate decât să indice aceste concentraţii ca potenţiale puncte de interes arheologic în linii mari deoarece nu ar fi realistă separarea pe complexe a anomaliilor dată fiind situaţia existentă.
Orientarea optimă se păstrează şi de aceea putem bănui existenţa unor structuri de tip locuinţă cu mult material ars (chirpici sau cărămidă) grupat sau sub formă de dărâmături
Existenţa în dreptul m. 90 a unui evident gol, marcat de anomalii de valori joase ar putea indica o limită de locuire sau o separare. Această interpretare este incertă datorită lipsei unei imagini de ansamblu.
Zona a fost marcată de lucrările agricole; există obiecte metalice moderne pe întreaga suprafaţă iar în extremitatea de NV a suprafeţei, în vecinătatea drumului s-a observat o aglomerare locală de material de construcţie şi sticlă tipică unor construcţii distruse.
Zona 5. Şi această zonă prezintă indicii ale unei locuiri de natură incertă însă mult mai puţine şi mai neclare decât cele din suprafaţa învecinată, zona 4; ele urmează în mare acceaşi orientare optimă.
Zonele cu interpretare neclară au fost conturate cu altă culoare (verde): în dreptul metrului 45 se poate identifica un grup compact de anomalii de valoare mare, cu o orientare NNE - SV; grupul mare de anomalii, ce începe la metrul 70 şi se continuă până la metrul 110 poate fi manifestarea unor locuinţe puternic afectate de lucrările agricole (arături).
Întreaga suprafaţă este puternic afectată de lucrările agricole (prezenţa striurilor verticale) şi se învecinează la SE şi E cu marginea bălţii de la Vităneşti
Zona 6. Această zonă este marcată şi ea de efectele arăturilor adânci specifice culturii viţei-de-vie; prezenţa unor obiecte metalice în cadrul grupurilor de anomalii ar indica probabil o origine mai recentă pentru acestea însă nu este exclusă prezenţa lor accidentală
În general aceeaşi orientare favorabilă este distinsă şi aici ca şi în celelalte zone
Prospectarea magnetometrică s-a dovedit în acest caz o soluţie bună însă nu ideală datorită perturbărilor frecvente întâlnite pe un astfel de sit puternic afectat magnetic de intervenţiile antropice moderne şi de proximităţile sale. Caracterizarea unui astfel de sit arheologic complex ar necesita o abordare mai calculată, în care să se elimine cât mai multe surse de zgomot prin plasarea unităţilor cât mai departe de acestea, menţinând o coeziune şi putând da şansă unei imagini de ansamblu. Aplicarea metodelor la o suprafaţă relativ mai mare ar permite o mai bună conturare a tuturor caracteristicilor de interes arheologic şi o introducere în contextul general al sitului a descoperirilor făcute şi în această zonă. O altă soluţie ar fi abordarea sitului prin alte metode geofizice mai puţin influenţate de factorii menţionaţi, însă în cele mai multe cazuri şi mai puţin sensibile la acest tip de urme materiale.
Din cercetarea tuturor acestor zone s-a reuşit conturarea în linii mari a caracteristicilor locuirii, fără însă a se putea distinge între nivelele culturale de interes. După cum s-a mai menţionat, anomaliile înregistrate de aparat nu pot fi atribuite unor coordonate verticale precise încât să permită distingerea pe nivele de cultură a anomaliilor ci sunt cuantificate ca şi o sumă deasupra punctului de măsurare. Un alt impediment în conturarea mai clară a sursei, pe orizontală de această dată, este răspândirea resturilor de material ars prin distrugere şi alţi factori. Se poate concluziona menţionând că s-a reuşit totuşi identificarea unor puncte de interes arheologic în toate cele 6 unităţi cercetate, ele urmând probabil a fi testate prin sondaje ulterior.
Rezumat:
Obiectivele campaniei din acest an au fost: cercetarea specificului locuirilor din neoliticul timpuriu şi dezvoltat; continuarea cercetării unor complexe apărute în campania anului trecut; stabilirea limitelor aşezării. Neoliticul timpuriu aparţine fazei a III-a a culturii Starčevo-Criş (IIIb), iar locuirea din această perioadă pare a se restrânge la zona frontală a terasei joase a râului Teleorman; neoliticul dezvoltat este reprezentat de culturile Dudeşti şi Vădastra I. O problemă pentru viitoarele cercetări va fi aceea a lămuririi asocierilor dintre elementele Dudeşti timpurii, cele Karanovo III şi elementele specifice sitului de la Măgura.