Măgura | Judeţ: Teleorman | Punct: Buduiasca, TELEOR 003 | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; La Tène; Epoca medievală timpurie; Perioada modernă;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Descoperire funerară;
Cod RAN:
| 153259.03 |
Județ:
Teleorman
Unitate administrativă:
Măgura
Localitate:
Măgura
Punct:
Buduiasca, TELEOR 003
Localizare:
| 153259.03 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Lazăr | Alexandru Cătălin | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Mirea | Pavel | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Zaharia | Pompilia | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Andreescu | Radian-Romus | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Moldoveanu | Katia | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Bailey | Douglass | participant | School of History and Archaeology, Cardiff University - HISAR, UK |
| Jones | Gary | participant | School of History and Archaeology, Cardiff University - HISAR, UK |
| Mills | Steve | participant | School of History and Archaeology, Cardiff University - HISAR, UK |
| Reeves | Joseph | participant | School of History and Archaeology, Cardiff University - HISAR, UK |
| Crăciun | Irina | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Feleagă | Răzvan | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Situl, descoperit în anul 2001, este amplasat pe terasa joasă a Teleormanului, în vecinătatea unor amenajări piscicole moderne ce au schimbat semnificativ configuraţia terenului. Zona este puternic afectată de deranjamente, lucrări agricole, şoseaua ce leagă Vităneştiul de Măgura, lucrări la sistemul de irigaţii. Cercetările au început în acelaşi an şi au continuat, în campanii anuale, până în prezent. A fost vizată locuirea neolitică, atribuită atât neoliticului timpuriu (cultura Starcevo-Criş) cât şi neoliticului dezvoltat (culturile Dudeşti şi Vădastra).
Obiectivele campaniei 2005 au fost: continuarea cercetării specificului locuirilor neolitice, stabilirea limitelor aşezării şi a unor elemente de organizare internă, continuarea studiilor şi cercetărilor interdisciplinare.
A fost ales un sector aflat la cca. 100 m E de zona în care au fost efectuate sondajele din campaniile anterioare. Au fost practicate 11 sondaje de evaluare (S23 – S33), cu dimensiunile de 2 x 1 m orientate pe direcţia N - S, pe o axă ce a urmărit aceleaşi puncte cardinale. Sondajele au fost dispuse în patru serii de câte trei (ultima serie, incompletă, a avut doar două sondaje). Distanţele dintre sondaje au fost stabilite la 10 m, iar cele dintre serii la 20 m. În urma evidenţierii unor complexe arheologice, sondajele S26 şi S28 au fost extinse la dimensiunile de 4 x 4 m. Sondajul S29 a fost extins la dimensiunile de 18 x 1 m, în vederea obţinerii unui profil stratigrafic într-o zonă denivelată a terenului.
Au fost identificate 5 complexe arheologice, dintre care 3 neolitice (Cpl. 40, Cpl. 42, Cpl. 43) şi 2 postneolitice (Cpl. 39, Cpl. 41).
Prin metodologia stabilită săpătura s-a făcut pe niveluri (contexte, unităţi stratigrafice) cu grosimi de 0,50; 0,20 sau 0,10 m, suprafeţele fiind împărţite în carouri cu dimensiunile de 2 x 2 şi 1 x 1 m, urmărindu-se obţinerea unor informaţii cât mai exacte despre complexele arheologice identificate. În acelaşi scop au fost păstraţi o serie de martori stratigrafici intermediari, în funcţie de necesităţi. Informaţiile primare din teren au fost înregistrate în fişe de context.
Stratigrafia:
Aşa cum a rezultat şi din campaniile precedente, în cazul aşezării de la Măgura Buduiasca avem de-a face, mai ales, cu o stratigrafie orizontală.
Sub nivelul arabil (cca. 0,30 m grosime) se află un strat gros de 0,50 - 0,80 m, ce conţine materiale amestecate atribuite epocii neolitice, mai ales Vădastra, dar şi unor epoci postneolitice (medievală timpurie, modernă). În acelaşi interval de adâncime au fost identificate şi complexe postneolitice (epoca medievală timpurie şi epoca modernă). Materiale neolitice timpurii sunt cu totul izolate, locuirea Starcevo-Criş find, probabil, concentrată în zona central-estică a sitului. Complexele neolitice sunt evidenţiate, de regulă, în momentul apariţiei nivelului leossoidal, steril din punct de vedere arheologic.
O stratigrafie verticală a putut fi observată în sondajul S26, unde un complex Dridu (Cpl. 41), ce deranja un complex Vădastra I (Cpl. 42), suprapunea parţial un complex Dudeşti (Cpl. 43). În sondajul S28, un complex Dudeşti timpuriu-Karanovo III (Cpl. 40) era suprapus de către un nivel Vădastra I.
Complexul C39, o groapă cercetată parţial în sondajul S27, a apărut la adâncimea de aprox. 0,70 m. Adâncimea la care era săpată atingea 0,70 m. Puţinele fragmente ceramice, dintre care unele smălţuite, pledează pentru o atribuire a acestui complex în epoca modernă.
Complexul C40, probabil un bordei, a fost identificat în sondajul S28, la o adâncime de 1,10 m. Era o groapă cu o formă asemănătoare cifrei opt, formă rezultată prin săparea alăturată a două gropi cvasicirculare. Dimensiunile aproximative ale acestui complex sunt 4,40 x 2,80 m şi o adâncime maximă la care a fost săpat de 0,90 m. Pe latura de S se găseau săpate două trepte.
Inventarul, deosebit de bogat, a constat dintr-o cantitate mare de fragmente ceramice, relativ puţine oase de animale, precum şi unelte de silex şi os. Acestea se aflau concentrate în partea inferioară a complexului, într-un interval de adâncime de cca. 0,40 m. În umplutura complexului au fost identificate şi fragmente de chirpici ars, dar şi nears, precum şi fragmente de vatră, ce se aflau mai ales în partea superioară. Resturile de chirpici urmau conturul gropii, reprezentând, probabil, o amenajare a pereţilor. Nu au fost observate gropi de par sau amenajări clare de tipul podelelor.
Analiza materialului ceramic plasează acest complex în faza timpurie a culturii Dudeşti, dar se constată o pondere deosebită a elementelor Karanovo III. Ceramica atribuită fazei timpurii a culturii Dudeşti este reprezentată de vase globulare sau cu pereţi arcuiţi, cu un decor realizat prin impresiuni şi „ciupituri”. Ceramica tipică pentru cultura Karanovo III este documentată de prezenţa a cel puţin şapte vase, total sau parţial întregibile, cu corpul bombat, prevăzut cu patru sau cinci picioare şi torţi cu proeminenţe discoidale şi cilindrice. Gâtul este fie scurt, cu buza dreaptă sau îngroşată, fie înalt, trompetiform. Întreaga suprafaţă a vaselor este puternic lustruită şi câteodată decorată cu pliseuri fine.
Mai poate fi menţionat un vas, parţial întregibil, de formă piriformă, cu gâtul scurt, cilindric. Decorul, deosebit, este realizat prin excizie şi încrustat cu pastă albă. Constă în registre, dispuse simetric, diametral opus, compuse din benzi în zig-zag, cu puncte în porţiunile cruţate, tablă de şah şi linii frânte asociate cu cercuri concentrice aflate în grupuri de câte patru.
Uneltele de silex sunt, în general răzuitoare şi lame. Au fost descoperite şi resturi de debitaj. La piesele litice amintite se pot adăuga şi trei herminete. Uneltele de os, mai ales împungătoare şi spatule, completează inventarul. De asemenea, pot fi menţionate şi câteva obiecte de podoabă, un ac de păr, astragale perforate şi inele fragmentare, toate confecţionate din os. Pentru inele de os a putut fi reconstituit şi „lanţul operator”, prin care acestea erau realizate, dovadă în acest sens fiind o serie de piese aflate în diferite stadii de prelucrare.
Complexul C41 este un cuptor atribuit culturii Dridu. A fost identificat spre latura de E a sondajului S26, la o adâncime de -0,70 m. Avea o formă aproximativ rotundă, cu un diametru ce nu depăşea 1,20 m. Din imediata lui vecinătate au fost recuperate mai multe fragmente ceramice decorate cu linii incizate, dispuse paralel sau în val, specifice culturii feudale timpurii. Nu s-a putut preciza dacă era un cuptor exterior sau dacă aparţinea unei locuinţe.
Complexul C42, probabil resturile unei locuinţe de suprafaţă Vădastra I, era puternic deranjată de complexul medieval timpuriu (C41). A fost identificată în jumătatea nordică a sondajului S26 la o adâncime de 0,70 m. Se prezenta sub forma unor mici mase de chirpici ars, foarte dispersate, aflate pe o suprafaţă cu dimensiunile de aproximativ 1,10 x 1,20 m, cu o grosime de maxim 0,1 m.
Printre fragmentele de chirpici s-au găsit câteva fragmente ceramice, unele dintre ele întregind parţial trei vase. Unul dintre vase, piriform, este decorat cu benzi incizate, haşurate în reţea, ce alternează cu benzi cruţate, dispuse în zig-zag sau în forma literei „F”. Decorul este dispus în registre, delimitate de benzi meandrate. Un alt vas este de formă rectangulară şi are pe fiecare dintre cele patru colţuri câte o protomă discoidală. Atât pereţii vasului cât şi protomele sunt decorate cu benzi, spirale sau meandre excizate. Cel de-l treilea vas, de formă bitronconică, are gâtul foarte înalt, decorat cu caneluri dispuse orizontal. Acelaşi decor canelat, dispus oblic sau în spirală este prezent şi pe umărul vasului.
Inventarul este completat de două râşniţe de gresie, sparte în loc, suprapuse, precum şi de fragmente ce aparţin unor piese asemănătoare.
Complexul C43 cercetat în sondajul S26 este o locuinţă bordei atribuită unei faze dezvoltate a culturii Dudeşti. A fost identificat la o adâncime de 1,30 m. Este de formă aproape circulară, cu diametrul de 3 m pe axa N - S şi 2,80 m pe axa E - V şi adâncimea maximă de 0,90 m. Pe latura de N groapa a fost săpată în două trepte, la prima treaptă existând un fel de prag. Spre latura de E se contura o porţiune cu pământ ars, pigmentat cu cenuşă, posibil resturile unei vetre.
În umplutura gropii s-au descoperit fragmente ceramice, unele provenind de la vase întregibile, oase de animale şi unelte de silex şi os.
Ceramica aparţine atât categoriei grosiere cât şi celei fine, existând, totodată şi o categorie intermediară. Din prima categorie pot fi menţionate vasele piriforme, cu gâtul cilindric, vasele cu pereţi arcuiţi şi buza scurtă, rotunjită, vasele tronconice. Sunt decorate cu barbotină sau cu un decor realizat „cu măturica”. Categoria intermediară, cuprinde vase piriforme sau cu pereţi arcuiţi. Unele dintre ele sunt decorate cu benzi incizate, spirale, împunsături, benzi haşurate în reţea ce alternează cu benzi lustruite dispuse în zig-zag, scară, sau “F” întors. Uneori este folosită încrustarea cu pastă albă. Categoria fină este reprezentată de vase bitronconice cu gâtul mai mult sau mai puţin înalt, decorate cu pliseuri dispuse paralel, orizontal, vertical sau oblic.
Printre fragmentele ceramice se remarcă unul ce are reprezentată o siluetă umană, cu braţele îndoite de la cot în sus, realizată dintr-un brâu crestat, aplicat pe fragmentul ceramic.
Şi în alte sondaje de evaluare (S29, 30, 32, 33) au fost identificate parţial resturile unor gropi neolitice, atribuite exclusiv culturilor Dudeşti şi Vădastra.
Materialele arheologice descoperite se găsesc în depozitul MJ Teleorman.
În campania anului 2005 au fost prelevate, din diferite contexte, probe sedimentologice şi micromorfologice, probe paleobotanice, pentru datări cu izotopul radioactiv al carbonului (14C) şi pentru analiza reziduurilor organice de pe fragmentele ceramice.
Cercetările din această campanie au reconfirmat încadrarea culturală a locuirilor neoliticului dezvoltat de la Măgura Buduiasca, acestea fiind atribuite culturilor Dudeşti (cu o fază timpurie şi o fază dezvoltată) şi Vădastra (faza timpurie, Vădastra I). De asemenea, a fost reconfirmată prezenţa unor puternice elemente Karanovo III, dar şi a unei categorii ceramice, identificată şi în campaniile precedente şi semnalată doar aici.
Campania anului 2006 va continua cu cercetarea specificului locuirilor neolitice, fiind vizată o porţiune de teren aflată în partea de E a sitului.