Luncaviţa | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetăţuia | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Preistorie; Antichitate;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca romană timpurie;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 160699.02 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Luncaviţa
Localitate:
Luncaviţa
Punct:
Cetăţuia
Localizare:
| 160699.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Micu | Cristian Leonard | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mihail | Florian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Florea | Mihai | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Carozza | Laurent | participant | Université Maison de la Recherche 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France |
| Maillé | Michel | participant | Université Maison de la Recherche 5608 TRACES-CRPPM, France |
| Provenzano | Noelle | participant | Université Maison de la Recherche, 5140 Lattes, France |
Raport:
Microzona Luncaviţa este localizată în zona de NV a Dobrogei, limitele sale geografice majore fiind Munţii Măcin, Dealurile Niculiţelului şi lunca Dunării.
În primăvara anului 1898 P. Polonic a cercetat aşezarea-tell din punctul Cetăţuia. Cu acest prilej, a fost realizată o schiţă a locului, completată cu o descriere sumară a realităţilor arheologice observate. Cel mai important episod al cercetărilor din acest spaţiu a avut loc în deceniul şase al secolului trecut şi este legat de activitatea lui E. Comşa, membru al colectivului de cercetare de pe şantierul Dinogetia (Garvăn, jud. Tulcea). Acesta a realizat două sondaje, de mici dimensiuni, în zona de SE a tell-ului amintit.
În 1975, El. Lăzurcă a realizat un sondaj, limitat prin dimensiunile şi rezultatele sale, în aşezarea gumelniţeană din punctul La Cioara, aflată în marginea de NE a localităţii Luncaviţa. Rezultatele cercetărilor amintite au fost parţial publicate, aceeaşi observaţie fiind valabilă în cazul sondajelor efectuate de I. Vasiliu în punctul Mocuţa (marginea de SE a localităţii Luncaviţa).
Un nou program de cercetări a fost pus în aplicare în microzona Luncaviţa, începând cu anul 1998, de către ICEM Tulcea, Institutul de Arheologie Bucureşti şi MNIR Bucureşti. Ulterior, au fost integraţi specialişti ai ASPAA Aveyron, Institutului de Arheologie Iaşi şi Muzeului de Arheologie Mangalia.
Din 2010 cercetarile din microzona Luncavita sunt incluse în proiectul Delta du Danube ce beneficiază de finanţare din partea Ministerului Afacerilor Externe şi Europene din Franţa şi Consiliului Judeţean Tulcea. În acest cadru a fost constituită o echipă de cercetare ce reuneşte specialişti din ICEM Tulcea, MNIR Bucureşti, GeoEcoMar Bucureşti, UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, UMR 5608 TRACES-CRPPM), UMR 5140 Lattes şi Université Louis Pasteur Strasbourg.
Campania 2010 s-a desfăşurat în mai multe etape:
Prima dintre acestea, desfăşurată de-a lungul întregului an, a avut drept obiectiv pregătirea unor eşantioane destinate analizelor radiocarbon. Această activitate a fost pusă în aplicare în urma unei analize atente a datelor de cronologie absolută disponibile pentru zona Dunării de Jos la nivelul epocii neo-eneolitice. În contextul obţinerii finanţărilor necesare, prin intermediul proiectelor PEPS şi CHRONOS, au fost pregătite opt eşantioane selecţionate din materialul faunistic descoperit în ultimul nivel de locuire (superior) al tell-ului din punctul Cetăţuia. Primele date oferite de laboratorul din Poznan (Polonia), rezultate în urma analizei a patru eşantioane, se înscriu în a doua jumătate a mil. V B.C., într-un interval deja cunoscut pentru faza A2 a culturii Gumelniţa;
Cea de-a doua etapă s-a desfăşurat în lunile iulie-august şi a avut drept ca obiective:
- Analiza materialului arheologic descoperit în campaniile anterioare pe şantierul arheologic Luncaviţa;
- Arhivarea datelor rezultate în urma analizei materialului arheologic;
În acest context a fost realizat repertoriul tipologic al ceramicii Gumelniţa descoperite pe tell-ul din punctul Cetăţuia, dublat de un studiu tehnologic al aceluiaşi material. În paralel, a continuat studiul lotului IMDA, activitate desfăşurată de-a lungul campaniilor 2008 şi 2009. În ceea ce priveşte materialul din silex s-a urmărit realizarea unei baze de date ce cuprinde toate piesele existente în colecţia Muzeului de Istorie şi Arheologie Tulcea provenind de pe siturile gumelniţene din microzona Luncaviţa. În cadrul acesteia se regăsesc informaţii privind locul descoperirii, contextul, informaţii primare despre tipul de materie primă, elemente descriptive ale pieselor, propuneri pentru tehnicile de debitaj folosite, descrierea retuşelor acolo unde acestea există precum şi încadrarea tipologică. Materialul a fost, într-o primă fază, organizat în funcţie de categoriile de materie primă cu scopul de a se observa dacă există vreo legătură între materia primă utilizată şi tipurile de suporţi şi piese. Următoarea etapă a fost desenarea materialului, pe parcursul căreia s-a încercat ilustrarea caracteristicilor utilajului litic cioplit gumelniţean. Pe lângă descrierea detaliată a fiecărei piese în parte şi încadrarea sa tipologică, au fost realizate şi tabele cu rolul de a stabili dispunerea statistică a tipurilor de piese, a tehnicilor de debitaj practicate, a caracteristicilor retuşelor, a tipurilor de suporţi preferaţi etc.
Desigur studiul industriei litice specifice calcoliticului nord-dobrogean vor continua mai ales că rezultatele acestui demers, pentru a fi considerate cât mai edificatoare, trebuie corelate cu informaţiile legate de prelucrarea silexului în restul arealului gumelniţean;
Toate datele rezultate în urma analizei materialului arheologic au completat arhiva siturilor cercetate în microzona Luncaviţa aflată în ICEM Tulcea;
A treia etapă, desfăşurată în perioada 12 august-9 septembrie a avut fixate următoarele obiective:
- continuarea cercetării nivelului de distrugere al locuinţei nr. 8;
- finalizarea cercetării nivelului ocupaţional interior al locuinţei nr. 9;
- finalizarea cercetării unei structuri anexe a locuinţei nr.6.
În cadrul nivelului de distrugere al locuinţei nr. 8 (US1858) s-au individualizat două zone de interes. Prima dintre acestea corespunde unui nivel compus dintr-un amestec de chirpici masivi, incendiaţi, fragmente ceramice, ale căror dimensiuni variază de la cele mici la cele impresionante, provenind de la vase de provizii şi oase. Sedimentul în care se afla mobilierul rămas în locuinţă, foarte friabil, a fost compus din pământ amestecat cu chirpic măcinat ajuns sub forma unui praf. Întreg inventarul prezintă semnele unei incendieri foarte puternice, ceea a dăunat grav stării sale de conservare. De asemenea, întreg mobilierul este puternic concreţionat. Pe lângă ceramică şi oase, în cadrul nivelului de distrugere au fost descoperit şi un utilaj destul de bogat şi variat, sub forma unor piese de silex şi piatră şlefuită (râşniţe, frecătoare). Durata redusă a campaniei arheologice, precum şi grosimea deosebită a acestui nivel nu au permis finalizarea cercetării sale. Cea de a doua zonă de interes a nivelului de distrugere al locuinţei nr. 8 (US2063) s-a prezentat sub forma unui sediment compact având o culoare maronie, pigmentat cu mici fragmente de chirpici incendiaţi. În cadrul său s-au individualizat mai multe pete galbene ce ar putea constitui resturi din podeaua locuinţei. Caracterul sporadic şi izolat într-un spaţiu redus şi bine determinat de pe suprafaţa locuinţei, ridică deocamdată mari semne de întrebare cu privire la această interpretare preliminară. Utilajul descoperit este puţin numeros fiind compus din piese de silex, elemente ce nu constituie obiecte finite, ci mai degrabă deşeuri de debitaj.
În cadrul locuinţei nr. 9 a continuat procesul de demontare a podelei (US2064). Aceasta se regăsea dispusă neuniform pe suprafaţa cercetată. Sedimentul corespunzând acestei unităţi stratigrafice avea o structură compactă şi o culoare cenuşie în cadrul căreia se evidenţiau petele galbene reprezentând resturile podelei. În compoziţia sa au fost descoperite fragmente ceramice cu dimensiuni ce au variat între foarte mic şi mediu, oase, precum şi elemente componente ale utilajului (în mare parte piese de silex, dar putem aminti şi un împungător de cupru). Sub acest nivel a apărut un altul, compus dintr-un sediment de culoare roşiatică, ce conţine chirpici incendiaţi. Rolul său urmează a fi stabilit pe parcursul viitoarelor campanii arheologice.
Pe latura de E a locuinţei nr. 6 a fost cercetată o structură considerată a fi anexă a locuinţei menţionate (US1871). Sedimentul avea o structură compactă şi o culoare maroniu închis. Era asociat cu fragmente ceramice cu dimensiuni variabile (nu au fost înregistrate fragmente ceramice de dimensiuni mari) şi oase (în cantitate apreciabilă). Această unitate stratigrafică a impresionat prin bogăţia în utilaj, în special cel litic (lame şi piese de tip grattoir de silex, frecătoare şi toporaşe de piatră şlefuită precum şi greutăţi de lut şi un număr redus de piese confecţionate pe suporţi de materii dure animale). Şi sub acest nivel a apărut un altul compus dintr-un sediment de culoare roşiatică ce conţine chirpici incendiaţi, al cărui rol său urmează a fi stabilit pe parcursul viitoarelor campanii arheologice.
Menţionăm că la sfârşitul campaniei, întreaga suprafaţă a SI a fost acoperită cu folie de plastic peste care s-a aşternut un strat de pământ gros de 0,30 m. Această operaţie se realizează în fiecare an, asigurând o mai bună conservare a stratului arheologic.