Luncaviţa | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetăţuia | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport preliminar arheozoologic (nevertebrate, reptile, pesti).
Anul cercetarii:
2001
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tell;
Cod RAN:
| 160699.02 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Luncaviţa
Localitate:
Luncaviţa
Punct:
Cetăţuia
Localizare:
| 160699.02 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Maillé | Michel | participant | Association pour la Sauvegarde du Patrimoine Archéologique Aveyronnais, France |
| Poujol | Jean | participant | Association pour la Sauvegarde du Patrimoine Archéologique Aveyronnais, France |
| Marinescu Bîlcu | Silvia | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Micu | Cristian Leonard | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
Raport:
Pe lângă resturile de peşti şi mamifere au mai fost descoperite şi resturi de malacofaună (scoici şi melci) dar şi oase de ţestoase şi păsări.
În cele ce urmează încercăm să facem o mică descriere a materialului determinat.
Mollusca. Dintre moluşte a fost identificat doar un melc de livada Helix pomatia şi 16 resturi de cochilii aparţinând genului Unio: Unio pictorum (2), Unio tumidus (1) şi 13 fragmente indeterminate. Dacă prezenţa melcului Helix pomatia poate fi de origine secundară, cochiliile de Unio nu puteau fi decât culese din apele Dunării şi aduse până în aşezare pentru a fi consumate (carnea) sau utilizate la confecţionarea de podoabe (cochilia).
Tot în acest material s-au determinat şi resturile scaphopodului de origine mediteraneeana Dentalium sp utilizat pentru confecţionarea de podoabe.
Pisces. S-au identificat 418 resturi de peşti toate aparţinând taxonilor comuni în Dunăre: stiuca (Esox lucius), plătica (Abramis brama), avat (Aspius aspius), crap (Cyprinus carpio), babuşca (Rutilus rutilus), lin (Tinca tinca), somn (Silurus glanis) şi şalău (Stizostedion lucioperca).
De asemenea, în cazul taxonilor ce au fost reprezentaţi de oase bine păstrate s-a putut reconstitui şi dimensiunile.
Somnul (Silurus glanis) prezintă un total de cca. 795 kg fiind de departe cea mai importantă specie consumată. Greutatea medie reconstituită este de cca. 24 kg iar greutăţile extreme sunt de 1 şi 160 kg pentru un NMI de 33 indivizi. Se observă predilecţia pentru indivizi de talie mare dar trebuie să amintim ca aceasta este tendinţa generală observată în aşezare, existenţa indivizilor de talie mică fiind deja evidenţiata în anii precedenţi pentru structuri arheologice bine precizate.
Crapul (Cyprinus carpio) ocupa locul al doilea ca importanţă. Greutăţile anterioare reconstituite pentru aceasta specie depăşesc 1 kg, fapt ce nu se schimbă nici cu ocazia acestor studii. Greutăţile extreme sunt de 1,4 şi 9,2 kg iar media depăşeşte cu puţin 4 kg. Nu putem decât observa că în cazul crapului erau într-adevăr căutaţi şi capturaţi indivizii reproducători, ceea ce înseamnă, dacă studiile viitoare continuă să ne ofere asemenea date, că pentru crap se realiza într-adevăr o selecţie dimensională. Aceasta ne va conduce imediat la modul în care s-a realizat aceasta selecţie, datorată, probabil, uneltelor de pescuit, perioadei de pescuit sau schimburilor economice.
Ştiuca (Esox lucius) se clasează printre primele specii consumate. Greutăţile reconstituite sunt medii şi mari pentru această specie. Greutatea totală reconstituită pentru acest material se ridică la peste 23 kg cu o medie de 3,3 kg, o minimă de 1,9 kg şi o maximă de 5,7 kg.
Şalăul (Stizostedion lucioperca) altă specie importantă este prezentă cu o greutate totală de 7 kg reprezentată de un NMI de 3 indivizi de talie medie ce cântăresc cu puţin peste 2 kg.
S-a mai putut reconstituii taliile pentru doi avaţi (Aspius aspius), 2 babuşti (Rutilus rutilus) şi un lin (Tinca tinca). Ele se pot clasifica, pentru speciile respective, ca fiind medii sau medii spre mari.
Chelonia. Ţestoasa de apă dulce Emys orbicularis foarte răspândita în lacurile şi bălţile din prejma Dunării este prezentă cu 14 resturi de carapace şi plastron.
Aves. Gradul mare de fragmentare ca şi lipsa unei colecţii de referinţă ne-a împiedicat să determinam cele 7 resturi osoase de păsări.
În concluzie, putem spune că studiul materialului din acest an nu aduce mari noutăţi faţă de anii precedenţi. În continuare se înregistrează în contul peştilor talii medii şi mari, fapt ce pe de o parte confirmă o parte din supoziţiile din anii trecuţi (apartenenţa peştilor pe sit se datorează schimburilor economice) dar pe de alta ne indică că metodele noastre de prelevare a materialului au ajuns la o limită şi ele ar trebui variate. Dacă şi după schimbarea metodelor de prelevare se va obţine rezultate asemănătoare atunci vom fi în stare sa tragem adevăratele concluzii.
Trebuie remarcată şi prezenţa celorlalte animale pe sit, unele din ele aduse tot de la Dunăre, fapt ce apropie mult economia acestui sit de tipul aşezărilor din apropierea Dunării, o economie de subzistenţă bazată pe exploatarea eficace a bogatelor resurse oferite de fluviu şi de mediul înconjurător.