Luna | Comuna: Floreşti | Judeţ: Cluj | Punct: Râpa Dracului/Őrdőg Árak | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2007
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Epoca bronzului;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Fortificaţii;
Cod RAN:
| 57724.02 |
Județ:
Cluj
Unitate administrativă:
Floreşti
Localitate:
Luna
Punct:
Râpa Dracului/Őrdőg Árak
Localizare:
| 57724.02 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cociş | Sorin Ilie | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Szabolcs | Ferencs | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Ursuţiu | Adrian | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
Raport:
În cadrul cercetărilor preventive pe tronsonul 2B al Autostrăzii Transilvania, la km 50+200-50+300 pe lărgirea de tronson, au fost efectuate săpături arheologice cu scopul de a defini şi investiga sistemul de fortificare şi eventuala locuire aferentă acestuia în vederea eliberării de sarcină arheologică.
În primăvara anilor 2004-2006 cercetători de la IAIA Cluj au efectuat o cercetare perieghetică a zonei, ocazie cu care au fost reperate şanţul şi valul bine marcate la suprafaţă, dar situate la momentul respectiv într-un areal neafectat de proiectul investiţional. Ulterior, datorită modificărilor aduse proiectului, în principal prin lărgirile impuse de taluzarea de anvergură datorată structurii geologice improprii a dealului Kiszter, latura estică a sitului (cca. 20% din totalul sitului) a intrat în zona afectată.
Porţiunea dintre km 52+200-52+300 ai tronsonului 2B a Autostrăzii Braşov – Borş, reprezintă din punct de vedere geografic segmentul sudic al bazinului superior al Someşului Mic. Microgeografic, arealul cercetat se află pe dealurile nordice care mărginesc valea inferioară a pârâului Racoş. Configuraţia terenului, se prezintă sub forma unui promontoriu de deal mărginit pe trei laturi de pante foarte abrupte, actualmente parţial împădurite.
Promontoriul domină valea Someşului Mic, vizibilitatea spre V mergând în antichitate când zona trebuie să fi fost neîmpădurită până spre Gilău, iar spre E după actualul Cluj, până la Apahida, oferind un punct ideal de observaţie şi control.
Pentru cercetarea sistemului de fortificare am efectuat perpendicular, dar şi în funcţie de dispunerea în teren a arborilor, prin zona valului şi şanţului două secţiuni, S1- 27,5 x 2 m, orientare: N-S. admax: 3 m respectiv S2 - 28 x 1 m, orientare: NNE-SSV. admax: 3 m, cu scopul de a defini elementele specifice de organizare a sistemului defensiv pe latura de S. De asemenea, pe latura de SE, unde spre Râpa Dracului coboară o vale abruptă ce separă natural deja platoul, unde am surprins la raşchetare doar o incendiere de amploare, (5 x 13 m) aşezată practic pe solul virgin, chiar în buza terasei. Practic este vorba doar de un sistem de palisadă, fără alte amenajări suplimentare, redundante de altfel în cazul unei bune protecţii naturale. Prin aceasta am practicat un mic sondaj, (5 x 1 m , S3) cu scopul de identifica palisada.
Limita estică afectată de proiect a fost decapată mecanic în întregime, după efectuarea în prealabil a două mici sondaje manuale, de 10 x 1 m, devenite ulterior simple profile, ce au avut ca scop identificarea nivelului arheologic, definirea consistenţei şi bogăţiei acestuia, precum şi a apartenenţei cronologice şi culturale. Pornind de la rezultatele oferite de cele două secţiuni (P1, P2) am efectuat o decapare a întregii suprafeţe plane a platoului, urmărind conturarea unor eventuale complexe de locuire.
Fortificaţia
Sistemul de fortificare este clasic, cu cele trei elemente definitorii şi anume şanţ, val şi palisadă, toate identificate în situl de la „Râpa Dracului”. Ele protejează platoul de pe botul de deal cu pante extrem de abrupte, astăzi parţial împădurite, fapt ce o include în categoria fortificaţiilor de tip pinten/promontoriu barat. Ca diferenţă relativă de altitudine, conform măsurătorilor topografice, este vorba de cca. 30-35 m faţă de albia Râpei Dracului pe latura de E, respectiv de lunca Şomeşului pe laturile de N şi V.
Diferenţa relativă dintre zona de maximă adâncime a şanţului şi cota maximă a valului este de cca. 4,2 m, la care putem estima un plus de 1,5 m oferit de palisadă. Pe latura de SV, spre zona de legătură cu restul platoului, a fost cruţată o zonă de acces spre val, practic o limbă de pământ lesne de decelat pe ridicarea topografică. Din punct de vedere constructiv putem observa că: pe locul de amplasare a valului nivelul aşezării de epoca bronzului lipseşte fiind substituit printr-un nivel de amenajare format din lut negru, în care a fost bine înfiptă palisadă, după care au fost adăugate două straturi succesive, unul din lut galben, consistent, bine tasat, chiar în spatele palisadei, iar mai în jos pe pantele interioare şi exterioare pământ provenind din situl preistoric. Pământul negru poate să provină chiar din faţa valului, care credem noi a beneficiat din antichitate de o mică alveolare, o mică mlaştină chiar în faţă, fapt deductibil din configuraţia actuală a Râpei Dracului, care în partea din amonte prezintă o mică vale laterală care mărgineşte fortificaţia pe latura de SE şi care se prelungeşte spre zona de inserţie a valului. De asemenea, pe latura sud-estică, configuraţia naturală a terenului cu pantă accentuată nu impunea necesitatea unui val, dar pe de altă parte, distanţa mică faţă de platoul din faţă, situat la aceeaşi cotă impunea o palisadă.
Din altă perspectivă, carenţa majoră, impusă în principal de caracterul limitat al cercetării preventive contractuale este legată de lipsa elementelor de datare relativă sau absolută a sistemului de fortificare. Singura dată certă post quem este oferită de nivelele de umplutură din vecinătatea valului în care se regăsesc materiale din epoca bronzului timpuriu aflate în poziţie secundară, materiale care apar sporadic şi în nivelul negru de amenajare. Pe de altă parte la orizontul epocii bronzului timpuriu nu sunt cunoscute până în prezent astfel de amenajări de amploare.
Cel mai probabil presupunem că ar fi ca fortificaţia să aparţină primei vârste a fierului, dimensiunile reduse ale ariei protejate (cca. 2 ha), precum şi absenţa materialelor arheologice din interior permiţându-ne să o includem cu rezervele de rigoare în categoria fortificaţiilor de refugiu specifice acestui orizont în zona intracarpatică.
Aşezarea din epoca bronzului timpuriu
Stratigrafic, pe suprafaţa cercetată de noi am identificat un nivel de cultură aparţinând bronzului timpuriu, sărac în materiale, dispus sub stratul vegetal de pădure, deranjat şi de desţelenirile practicate de ROMSILVA cu ocazia defrişării. Grosimea stratului de cultură variază de la 0,15 la 0,25 m, spre partea sudică şi sud-estică a sitului fiind mult mai subţire.
Pe cele cca. 0,4 ha decapate mecanic integral au fost descoperite două complexe, respectiv două gropi menajere, ambele situate spre latura estică a sitului spre limita interioară a ariei supuse cercetării preventive.
Cx01 – groapă de formă cvasi circulară cu dmax de 0,60, adâncimea de 0,12 m, pereţii drepţi şi fundul uşor oblic. Din inventar, pietre şi câteva fragmente de vase.
Cx02 – groapă ovală cu dmax de 1,60 m, pereţii oblici şi fundul prezentând o alveolare. Admax 1 m. Din inventar mici fragmente ceramice atipice, chirpic de mici dimensiuni.
Situl identificat cu ocazia proiectului investiţional Autostrada Braşov-Borş a fost inedit până la data intrării lui în zona de lărgire, anterior nefiind menţionat în literatura de specialitate.
Ca urmare a cercetărilor efectuate a fost adăugat un reper semnificativ în repertoriul descoperirilor epocii bronzului timpuriu, siturile din orizontul grupului Copăceni, nu demult definit, beneficiind acum de un nou aport informaţional. Ca elemente de datare pentru situl din epoca bronzului timpuriu dispunem doar de materiale ceramice, care prin analogii pot fi atribuite grupului Copăceni şi plasate în cronologia absolută undeva între mijlocul şi sfârşitul mil. III a.Chr.
Rezumat:
În cadrul cercetărilor preventive pe tronsonul 2B al Autostrăzii Transilvania, la km 50+200-50+300 pe lărgirea de tronson, au fost efectuate săpături arheologice cu scopul de a defini şi investiga sistemul de fortificare şi eventuala locuire aferentă acestuia, în vederea eliberării de sarcină arheologică. Sistemul de fortificare este clasic, cu cele trei elemente definitorii şi anume şanţ, val şi palisadă, toate identificate în situl de la „Râpa Dracului”. Ca elemente de datare pentru situl din epoca bronzului timpuriu dispunem doar de materiale ceramice, care prin analogii pot fi atribuite grupului Copăceni şi plasate în cronologia absolută undeva între mijlocul şi sfârşitul mil. III a.Chr.