Luna | Judeţ: Cluj | Punct: Nod rutier | Anul: 2013


Descriere:

Anul cercetarii:
2013
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Necropolă plană;
Cod RAN:
| 55366.01 |
Județ:
Cluj
Unitate administrativă:
Luna
Localitate:
Luna
Punct:
Nod rutier
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Roman Cristian Aurel responsabil Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Nagy Szabolcs participant Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Tecar Tiberiu participant Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Szebenyi Tamás participant Eötvös Loránd Tudományegyetem, Budapest, Hungary
Ferenczi Márton participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Gheorghiţă Florin participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Gyurka Orsolya participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Piroska Eszter participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Pop Anca Corina participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Raport:
Situl arheologic Luna - Nod Rutier este amplasat la ieşirea din Câmpia Turzii spre Târgu Mureş, de-a lungul drumului naţional DN 15. Din punct de vedere administrativ se află parţial în zona administrativă a oraşului Câmpia Turzii şi parţial în zona administrativă a comunei Luna. Geografic, situl ocupă prima terasă de pe malul drept al râului Arieş. Primele descoperiri din această zonă au fost semnalate de către Gh. Lazarovici şi M. Meşter în anul 1999 în contextul lărgirii drumului naţional DN 15. Atunci au fost cercetate câteva locuinţe adâncite şi semiadâncite în pământ datate în epoca romană târzie şi în evul mediu timpuriu1. Cercetările au fost reluate în anul 2009 în cadrul proiectului Autostrada Transilvania, fiind vizată o suprafaţă de 20,9 ha. În vederea identificării complexelor arheologice din această zonă s-au efectuat periegheze şi scanări geomagnetice sau electromagnetice urmate de săparea unor sondaje, secţiuni sau suprafeţe. Astfel s-a putut bine delimita spaţial o zonă de peste 5 ha, care cuprinde urmele unor aşezări şi necropole datate între secolele VI–X. Este probabil unul dintre cele mai mari situri de acest gen din ţară. Aşa cum arată repartiţia spaţială a complexelor şi a materialului identificat până în prezent, situl continuă şi în afara zonei vizate iniţial de proiectului Autostrada Transilvania, dimensiunea sa totală fiind mai mare. Având în vedere priorităţile de construcţie ale proiectului, doar o suprafaţă de peste 1 ha din această zonă bine delimitată a fost cercetată exhaustiv până la finele anului 2010, în zona în care s-a construit breteaua de legătură între DN 15 şi Autostrada Transilvania. Pe restul de 4 ha s-a făcut doar o decopertare parţială fiind identificate o parte din complexele existente fără a fi cercetate. În toamna anului 2010 toate lucrările au fost întrerupte brusc din cauza incapacităţii beneficiarului de a finanţa mai departe proiectul de construcţie blocându-se totodată şi cercetarea arheologică. Ca urmare, neavând siguranţa că lucrările de construcţie vor continua în viitorul apropiat, în anul 2013 cercetările arheologice au fost reluate sub formă unor cercetări arheologice sistematice. Campania din anul 2013 a avut două etape. Prima etapă a însemnat pregătirea cercetării în suprafaţa de cca. 1 ha decapată în anul 2010, prin curăţarea manuală, reidentificarea şi marcarea complexelor arheologice. A doua etapă a campaniei a vizat cercetarea propriu-zisă, adică săparea manuală a complexelor (morminte), documentarea lor grafică şi fotografică, întocmirea de fişe, alcătuirea planului topografic, precum înregistrarea, inventarierea şi depozitarea materialului arheologic descoperit. Din suprafaţa de cca. 1 ha s-au cercetat doar două suprafeţe care acoperă în total 282 m2. Au fost identificate 6 complexe noi faţă de cel cunoscute până acum, fiind săpate integral 34 de morminte. De menţionat că, până în prezent, au fost identificate în total 687 de complexe, dintre care 627 morminte şi 60 de complexe specifice locuirii (gropi, cuptoare, bordeie). Doar pentru 367 dintre acestea cercetarea a fost finalizată. Ritul de înmormântare a fost exclusiv inhumaţia, iar amplasarea descoperirilor ne indică concentrarea mormintelor în trei zone distincte. După inventarul funerar se poate diferenţia clar două faze cronologice. Marea majoritate a mormintelor se datează la sfârşitul secolului VI – prima jumătate a secolului VII, atunci când se datează şi aşezarea de aici. Un grup restrâns de morminte indică un orizont ulterior funcţionării aşezării, unele morminte fiind amplasate chiar în fosta aşezare, prezentând şi un inventar diferit. Complexele aparţin în majoritate epocii avare, fiind din acest punct de vedere cel mai mare sit arheologic descoperit până în prezent în Transilvania. Mormintele cu inventare specifice dar şi analizele antropogice indică o prezenţă efectivă a populaţiei avare în Transilvania, prezenţă localizată deocamdată într-o zonă delimitată de râurile Arieş şi Târnava.
Note:

1.
1 Gh. Lazarovici, M. Meşter, Cronica Cercetărilor Arheologice Campania 1999, nr. 35. Câmpia Turzii, cod sit: 55366.01