.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Lopadea Veche | Comuna: Mirăslău | Judeţ: Alba | Punct: Biserica ortodoxă | Anul: 1995

Descriere:
Titlu raportului:
Cercetări arheologice la Lopadea Veche
Anul cercetarii:
1995
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Evul Mediu;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Biserică;
Cod RAN:
| 5791.02 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Mirăslău
Localitate:
Lopadea Veche
Punct:
Biserica ortodoxă
Localizare:
| 5791.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Petrov Gheorghe responsabil Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Raport:
În apropierea oraşului Aiud, într-o zonă bogată în monumente de piatră aparţinând arhitecturii medievale româneşti, se află satul Lopadea Veche (com. Mirăslau), localitate retrasă pe una din văile ce străbat partea estică a Munţilor Apuseni. În capătul de vest al satului, pe un mic deal, se află ruina unei vechi biserici de piatră. Planimetric, construcţia se prezintă ca o biserică-sală, compusă din pronaos, naos şi un altar poligonal cu umerii decroşaţi, fiind rezultatul a două etape de construcţie. Dimensiunile sunt relativ reduse, lungimea în ax fiind de 15 m, iar lăţimea de 6,70 m. În faza iniţială, biserica era formată din altarul poligonal şi o navă aproximativ pătrată (4,70 x 4,50 m), intrarea fiind practicată pe latura de vest.

Absida altarului este despărţită de navă printr-o tâmplă de zid cu numai două intrări. După anul 1700, când biserica a trecut în folosinţa cultului greco-catolic,s-a adăugat un pronaos construit în formă de potcoavă cu închidere semicirculară în partea de vest, model nemaiîntâlnit la alte biserici româneşti care au fost supuse unor modificări similare. În noua configuraţie planimetrică, intrarea a fost practicată pe latura de sud a pronaosului, dar a fost păstrat şi zidul vestic al navei vechi, comunicarea între naos şi pronaos făcându-se numai prin intrarea iniţială.

Cercetarea arheologică începută în anul 1995 a urmărit stabilirea planului exact al bisericii - lucru realizat abia după îndepărtarea dărâmăturii şi a vegetaţiei abundente ce acoperea ruina - precum şi aflarea datării ei. Au fost executate patru şanţuri arheologice, după cum urmează: S1 = 6/6,44 x 1,50 m, la est de absida poligonală a altarului, cu latura de sud pe axa bisericii; S2 = 4 x 2,20 m, perpendiculară pe latura de nord a absidei altarului; CI (Caseta) = 2,20 x 2,20 m, pe latura de sud a absidei altarului; CII (Caseta) = 2,50 x 2,50 m, pe latura de sud a naveii vechi sau a naosului. Au fost descoperite şi cercetate un număr de 32 de morminte, depuse în gropi ale căror adâncimi variază între 0,70 m şi 2, 02 m.

Trei dintre morminte (M5/CI; M23, M24/CII) sunt anterioare bisericii de zid, fapt ce dovedeşte prezenţa unui orizont mai vechi de înmormântări, practicat probabil în jurul unei mai vechi biserici de lemn. La unul din aceste morminte (M5) s-a descoperit un inel de argint cu veriga din sârmă subţire, aplicată pe spatele unei plăci rotunde cu decor incizat; piesa se datează prin analogie, probabil în sec. XIV - XV. Inventarul funerar recuperat de la celelalte 29 de morminte, care sunt ulterioare ridicării bisericii de zid, este format din monede, mărgele, inele, diverse accesorii vestimentare, piese care se încadrează cronologic în sec. XV - XIX. Cea mai veche monedă a fost găsită la M18/CII, piesă emisă în timpul domniei lui Sigismund de Luxemburg (1387-1437).

Privitor la datarea bisericii - deşi ne aflăm abia într-o fază intermediară a cercetărilor - credem că putem plasa ridicarea ei în cursul sec. XV. Viitoarele investigaţii arheologice vor aduce încă multe completări la ceea ce se ştie acum, inclusiv o datare mai precisă.