Lipia | Comuna: Merei | Judeţ: Buzău | Punct: Movila Drumul Oilor | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dumitraşcu | Valentin | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Dinu | Cătălin Constantin | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Garvăn | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Munteanu | Roxana | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Frînculeasa | Alin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Raport:
Situl se află la 0,6 km SE de sat, 0,37 km E de DJ 48 şi 0,5 km NE de DN 1B (Ploieşti-Buzău), în zona de formare a râului Călmăţui. Astăzi, râul se alimentează din apele Buzăului, dar mai ales ale Nişcovului, care se preling pe sub conul de dejecţie format de râul Buzău la ieşirea din zona subcarpatică (nota 4).
Deşi nu se cunosc informaţii despre cercetări efectuate în zonă, apropierea de municipiul Buzău (cca. 6 km), cât şi existenţa unui fragment de statuetă în colecţia Muzeului Judeţean Buzău, inventariată în anul 1991, ne fac să credem că periegheze în zona acestui sit au fost realizate la sfârşitul anilor 80 sau începutul anilor 90. Sporadic, aşezarea de aici a fost menţionată în unele repertorii (nota 5) sau studii (nota 6) referitoare la eneoliticul din NE Munteniei.
Movila este amplasată pe marginea terasei, ceea ce face ca privită dinspre S (din lunca Călmăţuiului) aceasta să aibă înălţimea de 3 m, iar dinspre N (de pe terasă) înălţimea sa să nu depăşească 2 m. Are formă ovală, cu diametrul lung de cca. 60 m (orientat V-E) şi cca. 50 m N-S, având pantele domoale pe laturile de V, N şi E (spre terasă) şi cu o înclinare uşor mai accentuată spre S. Jumătatea sudică a movilei este suprapusă de islazul comunal, iar jumătatea nordică este introdusă în circuitul agricol, fiind afectată de arături. În perioada recentă, în urma unor vizite la faţa locului, am constatat că buna conservare a depunerilor arheologice este pusă în pericol atât de adâncimea la care se efectuează arăturile (latura de N), cât şi de prezenţa unor vizuini de vulpi (pe cea de S).
Obiectivele campaniei din anul 2018 au fost verificarea stării de conservare a sitului, construirea unei schiţe stratigrafice preliminare, aflarea amplitudinii depunerii antropice şi a limitelor locuirii în afara movilei, de-a lungul terasei. Din motive in- dependente de noi, aceste obiective au fost atinse parţial. Deoarece partea de nord a movilei era cultivată, activitatea noastră s-a limitat în jumătatea sudică, cea suprapusă de izlaz.
Pentru sondarea movilei a fost trasat un şanţ (S.I) orientat NV-SE, cu lungime 22 m şi lăţimea de 1,4 m, traversând cca. 1/3 din movilă, de la partea superioară a acesteia până la bază.
Depunerea arheologică a fost surprinsă pe o lungime de 14 m (c. 1-7), în ultimii 8 m ai secţiunii (c. 8-11) sub nivelul vegetal apărând sterilul arheologic. Între c.1 şi c.3 terenul este plat, limita c. 3-4 corespunzând limitei superioare a pantei movilei.
Stratigrafie şi complexele în S.I:
- până la adâncimea de 0,20 / 0,30 m sol afânat, de culoare brun-cenuşiu cu pigmenţi, mici bulgări de chirpici şi rare fragmente ceramice. Pe întreaga lungime se observă numeroase intervenţii recente, unele dintre acestea coborând sub această cotă.
- între -0,20 / -0,30 şi -0,70 m, în c. 1-2, au
fost surprinse resturile unei locuinţe gumelniţene (L.1). Distrugerea avea grosimea maximă de 0,30 m şi se prezenta sub forma unei aglomerări de chirpici cu grade diferite de ardere. Podeaua locuinţei, puţin arsă la partea superioară unde avea culoare negricioasă, era groasă de 0,05 m şi era realizată din lut compact, de consistenţă dură, cu mai multe refaceri. Patul de amenajare al locuinţei avea o grosime de 0,06 – 0,15 m şi se prezenta sub forma unui strat de lut galben-cenuşiu, compact, cu rari pigmenţi de cărbune şi chirpici, mai ales la partea inferioară. Această locuinţă a fost tăiată de un şanţ (notat Cx. 3) lat de 0,3 m şi adânc de 0,9 m, ce a fost surprins în c.2, făcea un unghi drept şi se continua spre NV, până în capătul secţiunii. Pe fund au fost observate urmele unor gropi de par. Acesta a fost interpretat ca fiind un şanţ de fundaţie al unei structuri posterioare L.1, a cărei elevaţie nu s-a păstrat. În dreptul c.3-4, pe profilul de E şi pe aproape toată lăţimea secţiunii a fost intersectată o groapă de mari dimensiuni, care a perturbat nivelurile eneolitice.
- la adâncimea de 0,70 în c. 3 şi 0,45 în c. 4 a fost surprins colţul de NE al unei locuinţe precucuteniene (L.2). Aceasta se prezenta sub forma unei mase compacte de chirpici ars, întreruptă din loc în loc de intervenţii recente sau ganguri de animale. Distrugerea era oarecum uniformă, avea grosimea de 0,20-0,30 m. La demontare au fost descoperite fragmente de chirpici cu dimensiunile de 20-30 cm cu numeroase amprente de frunze. Podeaua avea aspect neregulat, structură compactă, cu puţină materie vegetală în amestec.
- sub -0,90 -1,00 m strat cenuşiu verzui, compact, consistenţă fină, cu mulţi pigmenţi de cărbune şi amestecat în special cu materiale osteologic, dar şi cu fragmente ceramice precucuteniene.
Un alt rest de locuinţă (L.3) a fost surprins la limita c.1-2, la adâncimea de 0,80 m. Aceasta corespunde nivelului precucutenian.
În afara complexelor menţionate, S. I a intersectat mai multe gropi:
Groapa 1 (Gumelniţa) – avea formă tronconică, deschiderea la gură de 0,50 m, diametrul la bază 0,25 m şi adâncimea de 0,60 m. A fost surprinsă la baza profilului de V şi perfora L.2. În umplutură se găseau fragmente de chirpici şi puţine fragmente ceramice.
Groapa 2 (Gumelniţa) – surprinsă în profilul de E, în c.7, la limita sudică a depunerii arheologice, se continua în secţiune cca. 0,30 m. Nivelul de săpare era la -0,45 m, lăţimea 1 m şi cobora până la -1,70 m, având fundul uşor albiat. Umplutura consta într-un sol brun, afânat, amestecat cu bucăţi de chirpici şi fragmente ceramice.
Groapa 3a (Gumelniţa) – surprinsă în c.2-3 şi pe profilul de E, avea deschiderea la gură de 2,60 m şi cobora până la 2,15 m. Pe latura de N a fost perforată de o groapă recentă. La rândul ei, suprapunea alte două gropi – 3b şi 3c. S-au diferenţiat două tipuri de umplutură. De la partea superioară şi până la -1,00 m strat cu consistenţă prăfoasă, de culoare brun- cenuşiu, cu rari pigmenţi de chirpici; de la cota amintită şi până la bază strat brun, neomogen, consistenţă prăfoasă şi textură fină. Din loc în loc se observau straturi uşor arcuite, paralele, fine, delimitate cromatic şi după dispunerea materialului arheologic. La bază umplutura era puternic pigmentată cu bulgări de chirpici şi rare fragmente ceramice, provenind probabil din distrugerea L.2. La limita dintre gropile 3a şi 3b au fost descoperite părţi dintr-o calotă craniană: un fragment de frontal şi unul de parietal provenind de la un individ adult, probabil de sex masculin (nota 7).
Groapa 3b (Precucuteni) – identificată sub Gr. 3a, la -2,15 m, cobora până la 3,15 m, avea deschiderea la gură de 0,80 m, diametrul maxim de 1,40 m, fiind clopoţită. În umplutură, alături de materiale precucuteniene, au fost identificate şi câteva fragmente ceramice Starčevo-Criş.
Groapa 3c (Gumelniţa) – suprapusă în între- gime de Gr. 3a, tăia la rândul ei L.2.
Groapa 4 – surprinsă în profilul de E la adân- cimea de 0,80 m şi cobora până la -2,00 m. Avea formă de clopot, baza dreaptă, iar umplutura consta într-un sol brun cu bucăţi de chirpici şi fragmente ce- ramice. Groapa era suprapusă de o lentilă de lut galben.
În sondajul realizat în această campanie, cu ex- cepţia gropilor, depunerea arheologică nu depăşeşte 1,20 m. Au fost surprinse două niveluri gumelniţene, unul precucutenian. Nu excludem şi existenţa unui nivel de locuire Starčevo-Criş.
În continuarea cercetării ne propunem identificarea limitelor aşezării de-a lungul terasei, pe laturile de E, V şi N şi completarea pachetului de informaţii stratigrafice.
Inventarul mobil rezultat în urma săpăturilor se află la Muzeul judeţean Buzău. Datele primare ale cercetării vor fi completate cu informaţiile oferite de analiza arheozoologică, datări C14 şi analize fizico-chimice ale unor eşantioane ceramice.
Analiza arheozoologică preliminară a resturilor faunistice de la Lipia
Valentin Dumitraşcu
Resturile faunistice au fost determinate pe cât posibil la nivel de specie sau gen. Numărul de resturi identificate este metoda fundamentală de cuantificare a informaţiei, reprezentând atribuirea cantitativă şi calitativă a fragmentelor determinate unor grupe taxonomice.
Atât în nivelul Gumelniţa cât şi Precucuteni, resturile scheletice provin de la mamifere (cu excepţia unei cochilii de scoică de apă dulce), majoritatea domestice, şi au caracteristicile resturilor menajere (urme de spargere, de tranşare, de ardere, de dinţi de carnivore - câini).
Studiul este încă în desfăşurare, cantitatea de fragmente scheletice prelevate fiind mai mare decât eşantioanele prezentate în analiza preliminară. Date referitoare la numărul minim de indivizi, reprezentarea scheletică şi structura populaţiilor în funcţie de vârstă şi sex vor fi prezentate într-un studiu ulterior.
Nivelul Gumelniţa
Au fost analizate 92 resturi osoase, din care 51 determinabile. Cu excepţia unei falange de cerb, resturile osoase provin de la mamifere domestice. Predomină oasele de vită, urmate de ovicaprine şi porc. Este prezentă şi o tibie de câine.
Nivelul Gumelniţa. Reprezentarea speciilor ca Număr de Resturi
Taxon NR
Bos taurus - Vacă 28
Ovis/Capra - Oaia/Capră 13
Sus domesticus - Porc 8
Canis familiaris - Câine 1
Cervus elaphus - Cerb 1
Indeterminate 41
Total 92
Nivelul Precucuteni
Din nivelul Precucuteni au fost analizate
183 resturi osoase. Cu excepţia unei cochilii de scoică, toate fragmentele osoase provin de la mamifere. Predomină animalele domestice, în principal vaca, urmată de porc şi ovicaprine în cantităţi asemănătoare. Este prezent şi câinele, cu un fragment de maxilar. Vânătoarea este atestată prin puţine resturi de mistreţ, bour, cerb şi urs. Multe oase au urme de ardere intensă. A fost identi- ficat şi un obiect prelucrat, un împungător făcut dintr-o tibie de porc.
Nivelul Precucuteni. Reprezentarea speciilor ca Număr de Resturi
Taxon NR
Bos taurus - Vacă 52
Ovis/Capra - Oaia/Capră 25
Sus domesticus - Porc 27
Canis familiaris - Câine 1
Sus scrofa - Misteţ 2
Bos primigenius - Bour 1
Cervus elaphus - Cerb 1
Ursus arctos - Urs 1
Unio sp. - Scoica de râu 1
Indeterminate 72
Total 183
Note:
1.
(4) Gr. Posea, M. Ielenicz, Judeţul Buzău, Editura Academiei, Bucureşti,1971, p. 35.
(5) I. T. Dragomir, Repertoriul descoperirilor arheologice de aspect Stoicani-Aldeni, Danubius, XI-XII (1984-1985), 1985,
p. 29; A. Frînculeasa, Epoca neolitică în nordul Munteniei,
Ploieşti, 2010, p. 243.
(6) A. Frînculeasa, Nordul Munteniei şi cronologia aspectului
cultural Stoicani-Aldeni – stratigrafie, elemente de reper şi date radiocarbon din situl de la Mălăieştii de Jos (jud. Prahova), Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman, 8, 2016, p. 59-107.
(7) Determinare dr. Angela Simalcsik (Centrul de Cercetări Antropologice „Olga Necrasov” Iaşi), căreia îi mulţumim.