Lăpuş | Judeţ: Maramureş | Punct: Podanc, La arini | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Mormânt tumular;
Cod RAN:
| 108231.01 |
Județ:
Maramureş
Unitate administrativă:
Lăpuş
Localitate:
Lăpuş
Punct:
Podanc, La arini
Localizare:
| 108231.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Kacsó | Carol | participant | Muzeul Judeţean Maramureş |
| Pop | Dan | participant | Muzeul Judeţean Maramureş |
Raport:
Cercetările din anul 2003 în necropola tumulară de la Lăpuş, finanţate de MCC şi MJ Maramureş, au început în 4 august şi s-au încheiat în 12 septembrie. La săpături au participat şi studenţii Livia Ofrim şi Liola Pop de la Univ. Alba Iulia, Emese Apai şi Raul Cardoş de la UBB Cluj.
Obiectivul campaniei a fost finalizarea cercetărilor începute în 1995 în tumulul 21, cel mai mare din gruparea tumulară I, plasată pe terasa Podanc. S-a urmărit dezvelirea integrală a vetrei centrale şi a complexelor surprinse în campaniile precedente, identificarea unor noi complexe, stabilirea stratigrafiei cu precizarea nivelului de apariţie a pământului viu, demontarea martorilor stratigrafici.
S-a stabilit că într-o primă etapă de construcţie a tumulului a fost ridicată pe solul antic, eventual în prealabil nivelat, o movilă de pământ. În centrul acesteia a fost amenajată vatra de incineraţie, care s-a extins pe o suprafaţă de formă aproximativ rectangulară cu lungimea laturilor de 3,20 (E - V) x 2,80 m (S - N). În urma incinerării, s-a format un strat de arsură gros în unele porţiuni de 0,03-0,05 m, care la suprafaţă a primit o culoare roşiatică cu pete mari cenuşii închis şi maronii. Nu s-au găsit date clare în privinţa modului în care s-a desfăşurat incinerarea, nici în legătură cu rugul propriu-zis. Pe mijlocul laturii nordice, sub vatră, a apărut o groapă cu gura ovală (0,40 x 0,30 m), cu profilul în formă de sac, care se adâncea în pământul viu până la –0,40 m; în umplutura sa de culoare cenuşiu deschis au fost găsite doar bucăţi mici de cărbune. Destinaţia gropii nu poate fi precizată, este însă posibil să fi fost o groapă de stâlp, într-o anumită legătură cu ceremonialul de înmormântare.
După cum s-a observat deja în campania precedentă, oasele calcinate, prezente în cantităţi destul de apreciabile, erau răspândite pe întreaga suprafaţă a vetrei. Dispersate pe vatră se aflau şi cantităţi mari de fragmente ceramice, ce proveneau de la mai multe vase. Spargerea rituală a ceramicii a avut loc, foarte probabil, în afara perimetrului vetrei, aici fiind depuse doar părţi din vase. Fragmente din aceleaşi vase au fost găsite şi în pământul ce acoperea vatra, aici la diferite adâncimi.
Şi în acest an au fost descoperite pe suprafaţa movilei de pământ din prima etapă de construcţie mai multe mici vetre. Una dintre acestea a fost identificată la demontarea martorului nordic (OA), între metrii 7,80 şi 9,50, la adâncimea de -2,90 m. Ca şi celelalte vetre, şi aceasta a fost puternic deranjată de pietrele din construcţia centrală. Avea o formă aproximativ ovală (1,20 x 1,60 m), orientată NE - SV. Culoarea sa era cărămizie cu pete negre-cenuşii şi maronii. Pe vatră s-a aflat fragmente ceramice şi cărbune.
O vatră de dimensiuni mai reduse a fost pusă în lumină la S de precedenta, în segmentul A, între metrii 11,65 şi 12,05. Avea o formă neregulată, cu lăţimea maximă de 0,35 m şi lungimea maximă de 0,60 m, şi prezenta carcateristici asemănătoare.
La capătul construcţiei centrale şi parţial în porţiunea liberă dintre contrucţie şi ring, sub martorul estic (OD) şi în segmentul C, la adâncimea de 0,70 m, se găsea o altă vatră de formă neregulată, cu lăţimea maximă de 1,60 m şi lungimea maximă de 2 m, cu suprafaţa de culoare cărămizie cu pete negre-cenuşii, pe care au fost descoperite fragmente ceramice, cărbune şi câteva oase calcinate de mici dimensiuni.
Sub martorul sudic (OC) a fost cercetată porţiunea din rugul de incinerare aflat în marginea sudică a tumulului. Au mai fost recoltate alte oase calcinate şi fragmente ceramice.
În afara vetrelor, au fost găsite şi câteva depuneri. Una dintre acestea se afla la marginea contrucţiei centrale, sub martorul vestic şi în segmentele A şi B. Ea consta din pământ de culoare cenuşiu deschis cu fragmente ceramice de mici dimensiuni, cărbune şi numeroase oase calcinate. Forma sa era ovală (1,10 x 3,10 m) şi a fost amenajată parţial pe solul antic, parţial pe marginea vestică a movilei mici.
O altă depunere a fost descoperită tot pe movila mică, în segmentul A şi sub martorul stratigrafic vestic (OB). Ea se extindea pe o suprafaţă de formă neregulată (lăţimea maximă 1,10 m, lungimea maximă 1,10 m), era de culoare neagră şi conţinea puţine oase incinerate şi cărbune.
În segmentul A, săpătura a fost adâncită cu -0,20 m, până la nivelul solului antic. Şi în celelalte segmente a fost adâncită săpătura, în unele porţiuni ajungându-se la solul viu.
Din păcate, cercetarea tumulului 21 nu a putut fi finalizată nici în campania din 2003. Se pare însă că au fost scoase la lumină toate complexele şi au fost stabilite etapele sale de construcţie. Rămâne ca cercetarea viitoare să pună în evidenţă solul viu pe toată suprafaţa tumulului.
Cu prilejul săpăturilor efectuate la Lăpuş au continuat cercetările de suprafaţă în zonă în vederea identificării unor noi obiective arheologice. Au fost depistate urme de locuire din mai multe epoci la Suciu de Jos, Suciu de Sus, Dămăcuşeni şi Rogoz.
La Lăpuş, punctul La arini, acolo unde au fost găsite mai demult urmele unei aşezări contemporane cu necropola tumulară, precum şi o aşezare din Hallstattul mijlociu, care sunt distruse de deplasarea înspre stânga a râului Lăpuş, prin taluzarea malului a fost obţinut un prim profil al aşezării din epoca bronzului. S-a stabilit că stratul de cultură are în zona cercetată o grosime de aproximativ 0,80 m. Au fost salvate mai multe fragmente ceramice tipice, inclusiv cu ornament excizat-incizat de factură Lăpuş I.
Rezumat:
Cercetările din anul 2003 în necropola tumulară de la Lăpuş au avut ca obiectiv finalizarea cercetărilor începute în 1995 în tumulul 21, cel mai mare din gruparea tumulară I, plasată pe terasa Podanc. S-a urmărit dezvelirea integrală a vetrei centrale şi a complexelor surprinse în campaniile precedente, identificarea unor noi complexe, stabilirea stratigrafiei cu precizarea nivelului de apariţie a pământului viu, demontarea martorilor stratigrafici. Au fost depistate urme de locuire din mai multe epoci la Suciu de Jos, Suciu de Sus, Dămăcuşeni şi Rogoz.