Lăpuş | Judeţ: Maramureş | Punct: Podanc, Gura Tinoasei | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2004
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Epoca bronzului;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
Județ:
Maramureş
Unitate administrativă:
Lăpuş
Localitate:
Lăpuş
Punct:
Podanc, Gura Tinoasei
Localizare:
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Kacsó | Carol | responsabil | Muzeul Judeţean Maramureş |
| Cardoş | Raul-Vasile | participant | Muzeul Judeţean Maramureş |
| Ghiman | Dorian | participant | Muzeul Judeţean Maramureş |
| Pop | Dan | participant | Muzeul Judeţean Maramureş |
Raport:
În septembrie 2004, după opt campanii de săpături (1995-1998, 2001-2004), a fost terminată cercetarea tumului 21, cel mai mare din cadrul grupării tumulare nr.1, de pe terasa Podanc.
Practic, elementele şi etapele sale de construcţie au fost relevate deja de săpăturile anterioare1, singura problemă rămânând aceea a stabilirii fără dubii a nivelului de unde a fost ridicată movila funerară. Acesta a putut fi clar evidenţiat, ajungându-se pe întreg perimetrul pe care s-a ridicat tumulul la solul neumblat, un lut gălbui, atins în mijloc la adâncimea de -3,4 -3,6 m.
La S de terasa Podanc, pe o coastă cu înclinaţie vestică, în imediata vecinătate a văii Tinoasa, în locul numit Gura Tinoasei, se află un grup de cca. nouă movile de mici dimensiuni (datorită vegetaţiei abundente, numărul lor exact nu a putut fi stabilit; există aici câteva ridicături despre care nu s-a putut preciza dacă sunt naturale sau artificiale). Într-una din movile, distrusă în parte în urma unor lucrări agricole, am găsit câteva fragmente ceramice de factură Lăpuş, care indicau cu probabilitate destul de mare că şi în acest caz este vorba de o construcţie funerară.
Pentru a lămuri caracterul descoperirii, am început dezvelirea movilei parţial distruse (tumulul 22), prin săparea porţiunii deja deranjate, săpătura fiind astfel orientată încât să rezulte un profil cu o orientare E-V în porţiunea cea mai înaltă a ridicăturii.
Imediat sub stratul vegetal a apărut o aglomerare formată din pietre de râu de diferite dimensiuni, precum şi din plăci de gresie. Sub acestea se aflau grupaje de fragmente ceramice provenite de la mai multe vase, cele mai multe de culoare neagră în exterior, roşie în interior. Tot aici au ieşit la iveală un suport de lut ars şi o ceaşcă, depuse, se pare, întregi, ceaşca fiind aşezată iniţial, eventual, pe suport.
În pământul gălbui nisipos aflat sub aglomerarea de pietre erau prezente în mai multe locuri porţiuni pigmentate cu resturi arse (cărbune, pământ ars). Au apărut şi două bucăţi de oase calcinate de dimensiuni foarte mici.
Majoritatea fragmentelor de culoare neagră în exterior, roşie în interior aparţine părţii superioare a unui vas de mari dimensiuni cu marginea lată şi rasfrântă în exterior, gâtul înalt şi corpul pântecos, prevăzut cu proeminenţe conice (aşa numita urnă pseudoprotovillanoviană) - diametrul gurii 0,31 m, înălţimea gâtului 0,27 m.
Ceaşca cu toarta supraînălţată este de culoare maronie cu urme de ardere s., pasta fină, arderea bună. Marginea foarte puţin răsfrântă în exterior, gâtul scurt şi tronconic, corpul uşor bombat, decorat cu caneluri prelungi oblice. Înălţimea 0,53 m, înălţimea cu toartă 0,094 m, diametrul gurii 0,09 x 0,92 m, diametrul maxim 0,107 m, diametrul fundului 0,04 m.
Suportul în formă de mosor este de culoare maronie, pasta cu nisip şi pietricele foarte mărunte, arderea bună. Părţile răsfânte ale suportului sunt uşor diferite ca aspect, una având suprafaţa de contact aproape netedă, iar cealaltă uşor înclinată. Dimensiunile lor sunt de asemenea puţin diferite; înălţimea 0,182 m, diametrul corpului 0,55-0,06 m, diametrul suprafeţelor de contact 0,123 x 0,125 m.
Au mai apărut fragmente din partea superioară a unei strachini cu marginea răsfrântă în exterior şi faţetată, de culoare maronie, pasta cu nisip şi pietricele foarte mărunte, diametrul gurii 0,34 m (?), un fragment de oală cu marginea rotunjită şi uşor răsfrântă în exterior, de culoare roşiatică, pasta cu pietricele şi cioburi pisate, arderea bună, decorată cu striuri orizontale, precum şi un fragment de strachină cu marginea tăiată oblic şi uşor răsfrântă în exterior, de culoare roşiatică, pasta cu nisip, arderea foarte bună.
Întreaga ceramică are bune analogii în materialele livrate de tumulii din faza a doua a necropolei de la Lăpuş.
Înainte de începerea săpăturilor am presupus că tumulii de mici dimensiuni aflaţi în punctul Gura Tinoasei ar putea aparţine unei alte necropole decât tumulii înşiraţi pe cele trei terase alăturate: Podanc, Podancul Mare şi Podul Hotarului, eventual chiar diferenţiată şi din punct de vedere cronologic. Pentru o astfel de presupunere pledau aspectul exterior al tumulilor, de dimensiuni mult mai mici decât majoritatea celor identificaţi până acum la Lăpuş, precum şi plasarea lor pe o pantă de deal, pe o formă de relief evident deosebită de cea pe care au fost ridicate celelalte movile funerare.
Materialele descoperite, dar şi elementele de construcţie ce încep să se întrevadă înscriu însă cu probabilitate destul de mare grupul tumular recent identificat în aceeaşi necropolă cu tumulii mai de mult evidenţiaţi la Lăpuş, astfel că în această necropolă există cinci grupări tumulare şi nu patru, cum s-a crezut până acum.
Rămân de lămurit cauzele care au determinat o amplasare de movile funerare totuşi într-un sector excentric, dar şi motivele pentru care toţi tumulii de aici sunt de dimensiuni apropiate, în general mai mici decât a celorlalţi tumuli.
Bibliografie:
Note:
1.
1. Vezi raportul preliminar în CCA 2004, 176 sq.