Lăpuş | Judeţ: Maramureş | Punct: Podanc | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Herzig | Franz | participant | Bayerisches Landesamt für Denkmalpflege, Germany |
| Thiel | Oliver | participant | Bayerisches Landesamt für Denkmalpflege, Germany |
| Knapik | Alexandra | participant | Deutsches Archäologisches Institut, Berlin, Germany |
| Łyszkowicz | Grzegorz | participant | Deutsches Archäologisches Institut, Berlin, Germany |
| Notroff | Jens | participant | Deutsches Archäologisches Institut, Berlin, Germany |
| Metzner-Nebelsick | Carola | participant | LM Univ. München |
| Reuss | Simone | participant | LM Univ. München |
| Bobână | Bogdan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
| Kacsó | Carol | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
Raport:
Măsurători geofizice
În perioada 17-24 aprilie 2010 a avut loc o cercetare geofizică a zonei din imediata vecinătate a tumulului 26 cu un gradiometru Bartington Fluxgate Grad 601-1. A fost prospectat un tumul încă necercetat aflat la V de T26, precum şi un areal mai extins decât cel din 2009.
Săpăturile, desfăşurate în perioada 9 august - 6 septembrie 2010, au fost efectuate de o echipă internaţională de arheologi şi studenţi din Germania, România şi Polonia. Echipa de muncitori a fost formată din 15 persoane din Lăpuş, angajate pe tot parcursul săpăturii, un paznic, precum şi trei persoane angajate temporar, finanţaţi de Deutsche Forschungsgemeinschaft.
În afară de MJIAM Baia Mare şi LM Univ. München, au participat ca parteneri ştiinţifici UKSW Varşovia, Univ. Adam Mickiewicz din Poznań, Corina Ionescu, de la Univ. Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, precum şi Volker Höck, de la Univ. Salzburg, Austria.
Scopul săpăturilor din 2010 a fost continuarea cercetărilor efectuate între anii 2007 şi 2009 în tumulul 26.
Au fost redeschise suprafeţele acoperite cu folie şi umplute cu pământ la sfârşitul săpăturilor din 2009. Au fost prelungite suprafeţele aflate în porţiunile sudice şi estice ale tumulului. Baza pentru cercetarea acestora a fost oferită de prospecţiunile magnetice din anul precedent.
Se preconiza săparea următoarelor structuri încă necercetate:
- capătul sudic al clădirii de mari dimensiuni din etapa mai nouă de contrucţie, evidenţiată până acum doar prin imaginea magnetică.
- porţiunea terminală a drumului pietruit din periferia estică a tumulului.
Având în vedere dimensiunile noilor suprafeţe, precum şi îngrădirile de ordin temporal şi de personal, s-a renunţat la redeschiderea tuturor structurilor puse în evidenţă în 2009. Sectoarele CII şi DII au fost lăsate în cea mai mare parte neatinse. Structura de pietre din DIV a rămas, de asemenea, nedeschisă. Sectoarele AIV, AV şi DIII din porţiunea nordică a tumulului au fost redescoperite doar parţial (vezi mai jos).
Metoda de săpătură, la fel ca şi în campanile precedente, a fost cea de urmărire a straturilor şi nivelurilor. De asemenea, au fost recoltate numeroase probe pentru noi analize (vezi mai jos).
În 2010 au fost săpate următoarele sectoare deschise deja în campania precedentă: A IV, A V, B I, C II (numai porţiunea vestică), D II (numai porţiunea vestică, precum şi o extindere înspre periferia estică a tumulului), DIII, DIV. Suprafeţele nou deschise în porţiunea sudică a tumulului au fost desemnate cu BIV şi CIII.
Au fost îndepărtaţi martorii stratigrafici dintre sectoarele AIV şi AV, respectiv AIII şi DI. De-a lungul profilului nordic al sectoarelor AI, AII şi AIII, deja cercetate, până la limita sectorului DI a fost deschisă o secţiune lată de 1 m pentru a se putea sesiza mai bine complexele din sectoarele AIV, AV şi DIII, de asemenea pentru a se putea săpa martorii stratigrafici păstraţi din campania 2009. În acest fel s-a documentat în desen şi fotografie profilul nordic al direcţionalului E - V.
Complexele evidenţiate, potrivit sectoarelor cercetate:
Sector BI:
Sectorul B I (suprafaţa 4, 5 x 5 m) a fost redeschis pentru a se ajunge la pământul neumblat, astfel fiind terminată săpătura începută în campania precedentă. De asemenea, a fost săpat martorul stratigrafic dinspre sectorul BII. Aşa cum era de aşteptat, a apărut depunerea de mai multe straturi de pietre, sub care se afla un strat de arsură cu fragmente ceramice izolate, documentat anterior în sectoarele vestice. În profilul de control cu direcţia E – V, s-a putut documenta, în interiorul stratului de arsură, prezenţa a trei decolorări paralele, lunguieţe, semicirculare în profil, care au fost interpretate ca resturi de bârne. Fragmente ceramice izolate, fără a fi în concentraţie mai mare, au fost găsite sub stratul de arsură, ele fiind prezente până la pământul neumblat.
Martor stratigrafic dintre sectoarele AIII şi DI:
Sectorul DI (S4,50 x 5,85 m) a fost săpat până la pământul neumblat încă în 2009. În peretele vestic al sectorului se profilau în 2009 resturile unei bârne putrezite, care aparţinea fundamentului unei clădiri centrale din prima fază a tumulului. Prin săparea martorului stratigrafic s-au putut documenta mai exact complexele deja anterior evidenţiate. Astfel, cele două gropi săpate deja în 2007 şi 2008, care se pot identifica în prezent ca şi gropi pentru pari de susţinere a acoperişului clădirii monumentale multifazice din faza recentă de construcţie a tumului, au fost acum complet evidenţiate în partea lor estică. Stratul de lut ars la roşu, care se observa imediat sub humus deja în 2007, a putut fi urmărit înspre est. Urma un strat de lut lipsit de artefacte, care a fost extins până la stratul ars. Acest strat, vizibil pe tot martorul stratigrafic, prin săparea sa în negativ, s-a dovedit a fi o structură de două şanţuri cu duct paralel într-o platformă de lut anterior înălţată. Ele sunt interpretate drept bârne lungi ale unei construcţii, căreia îi aparţineau şi bârnele evidenţiate în 2009. Este vorba de fundamental estic al unei construcţii din prima fază a tumulului, a cărui plan n-a putut fi pus în întregime în lumină nici în campania din 2010. Este posibil ca dublarea bârnelor să fi avut loc cu ocazia unei reînnoiri a contrucţiei de mari dimensiuni din prima fază.
Sector BIV:
Sectorul BIV din porţiunea sud-vestică a tumulului (10,5 x 4,5 m) a fost deschis pentru cercetarea structurilor evidenţiate de imaginea magnetică, interpretate drept peretele sudic al construcţiei de mari dimensiuni din faza recentă a tumulului. Aproximativ la 0,20 m sub humus apăreau deja primele concentraţii de chirpic. Ele au fost treptat puse complet în lumină. Este vorba de două structuri paralele, direcţionate est-vest, care au putut fi recunoscute drept dărâmături de perete ale construcţiei. Structura paralelă poate fi prezumtiv înţeleasă drept o reînnoire a contrucţiei monumentale. Aşa cum au arătat săpăturile efectuate în alte sectoare, aceasta a fost cel puţin odată reînnoită. Astfel se explică peretele dublu, mai ales că spaţiul dintre ele, de maximum 0,80 până la 1 m, pare prea mic pentru a avea vreo folosinţă practică. Sub dărâmăturile de perete puternic arse au apărut in situ stâlpi carbonizaţi de la fundamentul peretelui, precum şi elemente de arhitectură. Au fost, de asemenea, scoase la lumină părţi din peretele exterior vestic. In partea sud-vestică a sectorului se afla o concentraţie de fragmente ceramice.
Sector CIII:
Dărâmăturile de perete dublu se continuau înspre E în sectorul CIII (8,5 x 4,5 m). S-a putut sesiza o situaţie identică cu cea din BIV. Totuşi peretele nordic, interior al construcţiei se păstra aici într-o stare mai proastă decât în BIV. În colţul sud-estic a fost constată prezenţa unei gropi de par de mari dimensiuni, care a avut probabil funcţia de susţinere a peretelui construcţiei. În direcţia sudică, în afara construcţiei monumentale a fazei recente, se afla o depunere groasă de fragmente ceramice. O depunere asemănătoare a fost constatată şi în sectorul BIV, în partea vestică a tumulului.
Sector CII - partea vestică:
Sectorul CII a fost deschis pe o suprafaţă de 4 x 7 m numai în partea sa vestică, limita nordică a sectorului fiind extinsă înspre sectorul DII. În partea nord-estică a sectorului s-a redeschis porţiunea cu drumul pietruit. În partea vestică a sectorului a fost săpată aproximativ o jumătate din martorul stratigrafic dintre sectoarele CI, deja complet cercetat, şi CII. De-a lungul întregii limite vestice a sectorului a fost evidenţiat peretele de E al construcţiei monumentale. În interiorul fundamentului de perete au fost sesizate două gropi de par. În imediata apropiere a drumului pietruit, fundamentul de perete era deosebit de puternic adâncit şi umplut cu părţi de perete dărâmate şi arse. Această umplutură a fost observată deja în campania din 2008. Ar fi posibil ca adâncirea deosebită în această porţiune să se explice printr-o intrare în directă legătură cu drumul pietruit, aflată, cel puţin într-una din fazele de construcţie, în peretele estic al construcţiei monumentale. Existenţa unei intrări devine probabilă, dacă se are în vedere prezenţa în sectorul învecinat nordic, D II, a unei depuneri circulare de pietre, care ar putea fi interpretată drept bază a unei construcţii. Este de notat că în sectorul CII, într-o stare precară de conservare, s-a constatat prezenţa unei depuneri de pietre direcţionată E - V, care ar fi putut servi, de asemenea, ca bază de poartă a unei construcţii de lemn care nu s-a mai păstrat.
Sector DII:
Acest sector, la fel ca şi CII, nu a fost redeschis decât parţial. Porţiunea sa vestică a fost deschisă pe o suprafaţă de 5,80 x 3 m şi apoi prelungită înspre vest în zona martorului stratigrafic DI/DII. În acest areal s-a putut cerceta partea estică a construcţiei de mari dimensiuni din etapa recentă. O structură arsă de bârne se afla direct deasupra nivelului de culoare galbenă a mantalei de lut. Apartenenţa sa la un complex mai mare nu este încă clarificată. În partea nordică a sectorului a fost constată în continuare prezenţa unei adânciri în formă de covată, umplută cu pământ ars, chirpici şi fragmente ceramice. Este vorba de porţiunea sudică a unei depuneri repetate, sesizate în bună măsură în sectorul D IV, căreia îi aparţinea un covor de fragmente ceramice în partea sa superioară.
La limita săpăturii din 2009 a fost deschisă o suprafaţă de 5,5 x 4 m, aici putând fi urmărit, în direcţia estică, drumul pietruit pe încă 2,30 m, acesta având o terminaţie aproape liniară în pământul neumblat. În acest fel, s-a stabilit că drumul ce ducea la construcţia monumentală din faza recentă a tumulului avea lungimea de 15,80 m .
Sector DIV:
Sectorul DIV, aflat la N de DII, a fost, de asemenea, numai parţial redeschis în 2010, pe o lungime de 7,5 m. Scopul era continuarea punerii în lumină a covorului de fragmente ceramice, care a fost decongestionat doar în partea sa superioară în campania precedentă. S-a constatat că adâncirea albiată acoperea aproape în întregime sectorul, ea fiind umplută în mod repetat. Datorită faptului că s-a efectuat o cercetare extrem de minuţioasă a depunerii de ceramică în nivelurile sale superioare, nu a fost atins pământul neumblat în toate porţiunile. De asemenea, nu a fost atinsă pe toată extinderea sa limita estică a depunerii. Sub această depunere formată din fragmente ceramice provenite de la diferite sortimente de vase se afla o umplutură de pământ cu arsură, în care au apărut fragmente de tipare pentru turnat, un model de roată de car, precum şi chirpici. Au putut fi prelevate mai multe probe de pământ cu resturi de plante carbonizate. Sub depuneri s-a ajuns la lutul galben-cenuşiu, care reprezintă probabil periferia mantalei tumulului. În partea nordică a sectorului, doar parţial pusă în evidenţă, se desemnează o umplutură semicirculară arsă, în care se află bucăţi mai mari de cărbune de lemn.
Sector DIII:
Sectorul DIII (4,5 m x 16,50 m în 2009) a fost redeschis, din cauza timpului scurt avut la dispoziţie, numai pe o lungime de 11 m pentru a fi săpat un nou strat.
Peretele construcţiei de mari dimensiuni, evidenţiat deja în campania precedentă, a fost cu grijă preparat. Se pare că într-un loc în partea sudică a sectorului se poate avea în vedere o deplasare de câţiva centimetri a fundamentului. Sub resturile puternic arse de chirpic au fost găsite în mai multe locuri scânduri carbonizate, care au fost prelevate pentru determinări de către dendrocronologul Franz Herzig.
În porţiunea de E a anteului construcţiei de mari dimensiuni din faza recentă au fost cercetate mai multe gropi de par, astfel putând fi pus în lumină fundamentul de lemn carbonizat al capătului nordic al construcţiei. În interiorul acesteia au fost evidenţiate porţiuni mai mari de podele cu mai multe niveluri, arse la roşu. Observaţiile confirmă pe cele din 2009, potrivit cărora contrucţia de mari dimensiuni din faza recentă a tumulului a fost cel puţin odată distrusă şi apoi substanţial reînnoită.
Sectorul AV şi AIV
Sectoarele AV şi AIV au fost deschise numai pe o lungime de 11 m şi o lăţime de 4,5 m. Pentru a se obţine o imagine cât mai bună asupra construcţiei de mari dimensiuni din faza recentă, a fost îndepărtat martorul stratigrafic dintre cele două sectoare. Această construcţie, evidenţiată în 2009, dar atunci puţin cercetată, a putut fi acum mai bine documentată. S-a dovedit că stâlpul de susţinere a acoperişului din sectorul AV a fost cel puţin odată reînnoit. Gropii de par prezintă umpluturi complexe, care indică mai multe faze. Gropile duble de par din partea vestică a peretelui exterior din sectorul A IV pot fi interpretate tot ca dovezi a două faze de construcţie. Umplutura albiată din porţiunea vestică a tumulului, sesizată deja în 2009, care apărea ca un lanţ de diferite gropi, s-adovedit a fi o structură amorfă cu diferite adâncimi, care a fost umplută cu cărbune de lemn, resturi de plante carbonizate, o cantitate foarte mare de ceramică, chirpici şi elemente de arhitectură din lut. Partea vestică a acestei umpluturi nu a putut fi cercetată, întrucât ea se află sub un drum de ţară, amenajat recent. La săparea mantalei de pământ din afara construcţiei de mari dimensiuni, a fost sesizat pe o porţiune extinsă din sudul sectorului A IV un nivel de arsură, care aparţine primei faze de construcţie a tumulului. Şi aici au fost identificate două şănţuiri de fundament semicirculare, paralele, umplute cu material ars. (Carola Metzner-Nebelsick)
Au fost numeroate un total de 112 complexe de descoperiri şi descoperiri izolate. Marea majoritate a descoperirilor constă, ca şi în campaniile precedente, din ceramică. Piesele cele mai semnificative au fost desenate şi fotografiate la faţa locului. Întregul material ceramic a fost separat pe categorii, cântărit şi descris. De asemenea, au fost descrise elementele de arhitectură, care au fost şi parţial fotografiate şi cântărite. Alături de diferite tipuri de ceramică (ceramică fină, ceramică de uz casnic, vase de provizii etc.), au fost descoperite un model de roată de car, diverse fragmente de obiecte piramidale de lut ars, forme de turnat, pietre de râşniţă. Au apărut şi elemente noi în repertoriul decorului ceramic al necropolei, şi anume câteva motive în relief, prezente pe vasele de foarte mari dimensiuni. (Carol Kacsó)
Au fost prelevate 166 probe de oase calcinate, resturi botanice, bucăţi de cărbune de lemn, pământ pentru noi analize (dendrocronologice, radiocarbon, cercetări botanice şi zoologice).
Principalul rezultat al campaniei din 2010 a fost documentarea construcţiei de mari dimensiuni din faza recentă de ridicare a tumulului pe întreaga sa lungime şi în porţiunile sale esenţiale. Complexele evidenţiate indică o evoluţie complicată a construcţiei şi a reconstrucţiei acestei clădiri. A fost, de asemenea, cercetată parţial clădirea mai veche din prima fază a tumulului. Este de aşteptat ca prin cercetările dendrocronologice să se obţină rezultate detaliate cu privire la perioada de folosinţă a clădirii de cult din T26.